Zurbaran, maestru al Secolului de Aur Spaniol, la Bruxelles

Zurbaran este unul dintre cei mai fascinanţi maeştri ai secolului de aur spaniol. Francisco de Zurbaran este unul dintre marii pictori baroci spanioli, alături de Velasquez şi Murillo.

Expoziţia care îi este consacrată la Bruxelles, după ce a fost deschisă la Ferrara, permite o nouă lectură a operei sale în lumina ultimelor descoperiri şi relevă singularitatea lui în secolul al XVII-lea, împărţită între devoţiune, sentimentul religios şi moştenirea Renaşterii.

Prezentată întâi la „Palazzo dei Diamanti” din Ferrara, expoziţia din „Palatul Artelor” de la Bruxelles, organizată sub supravegherea comisarului Ignacio Cano de la Muzeul de Artă din Sevilla, care semnează şi catalogul, în colaborare cu Gabriele Finaldi, director adjunct al Muzeului Prado din Madrid, oferă o selecţie de 50 de picturi care permit urmărirea extrem de logică a evoluţiei artistice a pictorului. Ea nu constituie o reunire a celor mai vestite icoane ale artistului, ci o alegere judicioasă a operelor păstrate în bisericile spaniole şi franceze sau aflate în colecţii particulare. Este posibilă astfel o nouă privire asupra creaţiei lui Zurbaran.

Sfânta Ursula

Mai mult de jumătate din opera lui Zurbaran a părăsit Spania în prima jumătate a secolului al XIX-lea, scoasă „manu militari” din biserici şi mânăstiri de generalii lui Napoleon. Apoi, în 1835, când mânăstirile au fost dărâmate, multe picturi au fost vândute unor colecţionari, ca baronul Taylor, însărcinat să strângă o colecţie de pictură spaniolă pentru regele Louis-Philippe. Baronul Taylor a obţinut 141 de picturi atribuite lui Zurbaran pentru Galeria spaniolă de la Luvru. Dacă cele mai importante lucrări din această galerie au fost returnate Spaniei, un mare număr a rămas totuşi în Franţa. Cele pe care le avea mareşalul de trist renume Soult au fost cumpărate de Luvru, printre care şi capodopera „Expunerea corpului Sfântului Bonaventura” (către 1629). În 1853, „National Gallery” a achiziţionat celebrul „Meditaţia Sfântului Francisc” (1635-1639) la vânzarea colecţiei Louis-Philippe din Londra.

Arta tăcerii şi a teatralităţii

Benjamin din seria Iacob şi fiii săi

Parcursul expoziţiei este cronologic, punctat de săli tematice, printre care una, remarcabilă, prezintă sublima „Natură moartă cu ceşti şi vase” de la Prado, „Cana cu apă şi trandafir pe o tavă de argint”, de la „National Gallery”, care este, probabil, un fragment dintr-o pictură mai mare, şi două naturi moarte mai decorative ale fiului lui Zurbaran, Juan. Mort de ciumă la vârsta de 29 de ani, Juan pare să fi pictat totuşi un mare număr de naturi moarte.

Fecioara cu Pruncul şi Sfântul Ioan copil

Acroşajul aerat al expoziţiei, cu o lumină tamisată, oferă o atmosferă religioasă, scoţând în acelaşi timp în evidenţă calitatea sculpturală a figurilor şi draperiilor pictate de Zurbaran. Perspectivele teatrale subliniază tensiune religioasă şi dramatică a compoziţiilor. Aceste calităţi sunt perceptibile mai ales în „Apariţia Fecioarei Rozariului călugărilor chartreux” (din Ordinul Sfântului Bruno), aflată la Poznan, datată 1638-1639. O operă extraordinară în care spectatorii sunt invitaţi să se roage alături de călugării îngenuncheaţi, îmbrăcaţi în alb, din primul plan. Trandafirii aruncaţi de îngeri formează un fragment de virtuozitate picturală. Un somptuos covor persan acoperă scările din primul plan. Poate că este cel menţionat în inventarul întocmit la moartea lui Zurbaran, în 1664.

Evoluţia stilistică

Christ pe cruce şi pictorul

Zurbaran şi-a făcut ucenicia la Sevilla, între 1614 şi 1617, în atelierul pictorului Pedro de Villanueva, dar n-a trecut niciodată examenul necesar pentru a deveni maestru al ghildei pictorilor sevillani, ceea ce i-a atras multe necazuri când succesul lui a stârnit gelozia artiştilor locali. Prima comandă înregistrată documentar datează din 1622, pentru altarul unei biserici din oraşul lui natal, Fuente de Cantos: i s-a cerut să execute nu numai picturile, dar şi policromia sculpturilor în lemn. Zurbaran a lucrat şi la pictarea unei alte sculpturi, un „Christ pe cruce”, în mărime naturală, pentru o biserică din Azuaga, în 1624.

Sfântul Francesco d’Assisi

Aceste lucrări nu s-au păstrat şi cariera lui Zurbaran nu poate fi urmărită decât începând din anul 1626, când a fost chemat la Sevilla de călugării dominicani pentru a realiza 21 de picturi destinate mânăstirii San Pablo el Real. 14 dintre ele reprezentau viaţa Sfântului Dominic, în patru erau figuraţi Părinţii Bisericii occidentale, iar trei îi prezentau pe Sfântul Dominic, Sfântul Bonaventura şi Sfântul Toma. Prima sală a expoziţiei etalează singurele două scene din viaţa Sfântului Dominic, care s-au păstrat şi care sunt expuse astăzi în capela întunecoasă a bisericii Magdalena din Sevilla. Dacă unele fragmente sunt foarte frumoase, cum ar fi cămaşa albă a Părintelui Reginald din „Vindecarea miraculoasă a prea fericitului Reginald d’Orleans” şi figura aflată alături de Fecioară în „Sfântul Dominic la Soriano”, stângăcia generală a celor două compoziţii şi prezentarea mediocră a unor personaje şi draperii sugerează că Zurbaran avea deja un atelier la vremea aceea.

Viziunea Sfântul Petru din Nolasco

Apropierea tradiţională a lui Zurbaran de pictura religioasă, combinată cu un realism caravaggesc, i-a asigurat succesul în lumea ordinelor monastice, care i-au făcut numeroase comenzi. În 1628 i s-a cerut să realizeze 22 de pânze pentru Ordinul Notre Dame de la Merci din Sevilla. Comanditarul a pretins ca Zurbaran şi atelierul său să rămână în mânăstire în tipul executării lucrărilor. Trei din aceste picturi se află în a doua sală a expoziţiei şi una dintre ele arată drumul parcurs în doi ani de către pictor. Compoziţiile sunt mai bine gândite şi figurile sunt mai reliefate. Pânzele povestesc viaţa Sfântului Pierre Nolasque, fondatorul Ordinului. Este fascinant să vezi azi „Apariţia Fecioarei Sfântului Nolasque” (1628-1630), recent redescoperită şi prezentată pentru prima dată alături de alte opere ale acestui ciclu.

Arhanghelul Gabriel

Expoziţia arată că de-a lungul întregii sale cariere Zurbaran a păstrat în stilul său o anumită naivitate şi stângăcie, ca şi cum n-a fi stăpânit niciodată pe deplin regulile perspectivei şi ale anatomiei. Acest lucru se datorează poate surselor tipărite din care se inspira, multe dintre ele fiind gravuri religioase venite din Anvers, produse în serie pentru a fi difuzate în lumea catolică. De fapt, este fascinant să vezi devoţiunea artei lui Zurbaran faţă de cea din capitala Europei de Nord. Sentimentul religios şi contemplaţia contează mai mult pentru Zurbaran decât respectarea regulilor academice.

Sfânta Fecioară-copil adormită, o lucrare excepţională

O vizită la „Muzeul Regal de Artă” din Bruxelles permite observarea unui interes similar în panourile Maestrului din Flemalle şi ale lui Rogier van Der Weyden, pentru descrierea obiectelor, a draperiilor, pentru expresiile senine ale figurilor şi pentru tot ceea ce contribuie la o atmosferă religioasă plină de pietate, în detrimentul perspectivei căutate de Renaştere. Catalogul expoziţiei scoate în evidenţă dependenţa lui Zurbaran de aceste gravuri, printre care „Fecioara-copil adormită”, după o gravură de Anton Wierix.

Casă din Nazaret

Ultima sală a expoziţiei prezintă ultima operă atestată documentar a lui Zurbaran, „Fecioara cu Pruncul şi Sfântul Ioan copil”, semnată şi datată 1662 pe o bucată de hârtie pe care pictorul lasă impresia că a sigilat-o cu ceară pe pictură. Această capodoperă, a cărei compoziţie a fost inspirată poate de o gravură de Dürer, îl arată pe artist în deplinătatea măiestriei sale. Natura moartă – merele şi perele care se reflectă în tava de argint – şi mielul la picioarele Sfântului Ioan Botezătorul sunt reprezentate cu precizia caracteristică, iar figurile personajelor religioase sunt tandre şi reţinute în acelaşi timp. Alături de această compoziţie se află ultima operă etalată în expoziţie, una dintre picturile cele mai sofisticate ale lui Zurbaran, „Christ pe cruce contemplat de un pictor”, despre care se crede că a fost pictat în 1650. Este o versiune religioasă a „Meninelor” lui Velasquez. În faţa Christului crucificat stă un pictor cu paleta şi pensulele, nu se ştie dacă este un autoportret sau un portret al Sfântului Luca, patronul pictorilor. În ambele cazuri, Zurbaran pare să ne invite să reflectăm asupra problemei „realitate şi iluzie”. Artistul, Sfântul Luca sau nu, este pe cale fie să-l picteze pe Christ, fie să aibă o viziune cu Christ pe cruce.

Zurbaran în Lumea Nouă

Călugărul Jeronimo Perez

Producţia lui Zurbaran este indisociabil legată de legătura între Sevilla şi Lumea Nouă. De la descoperirea Americii, în 1492, Sevilla a devenit poarta de acces a Noii Spanii, acel ansamblu de teritorii supuse Coroanei spaniole în urma cuceririi Imperiului Aztec de către Hernan Cortes sub domnia lui Carol Quintul. Dările din Lumea Nouă sosesc în portul Sevilla contribuind la dezvoltarea economică a oraşului care devine în secolul al XVI-lea cel mai populat din Peninsula Iberică. În contextul foarte favorabil al exportării artistice dincolo de Atlantic, Zurbaran compune o serie de personaje, independent de comenzile primite de la instituţiile religioase. Chiar dacă tematica religioasă rămâne, ea stă alături de teme profane şi de cultura literară a Evului Mediu spaniol.

Fragment din Arhanghelul Gabriel

Este cazul seriei „Infanţii familiei Lara”, din care s-a păstrat portretul lui P. Bustos de Lara. Relatată de o legendă spaniolă din secolul al XI-lea, povestea celor şapte copii ai lui Gonzalo Bustos de Lara, care au scăpat în mod miraculos de la moarte pe fondul unui conflict familial, era foarte preţuită de colecţionarii din Sevilla acelei vremi şi de cei instalaţi în Lumea Nouă.

Mielul lui Dumnezeu, de la San Diego

Artistul este, de asemenea, foarte legat de sfintele martire, mai ales de Sfânta Ursula, martirizată în secolul al IV-lea, a cărei legendă este narată în „La légende dorée” de Jacques de Voragine. Cultul ei, încurajat de Carol al V-lea şi de succesorul său, Filip al II-lea, s-a răspândit în întreaga Spanie ca şi în Lumea Nouă, unde reprezentările Sfintei erau foarte populare. Zurbaran a ales pentru seria sa cu aceste subiecte o finalitate mai ales decorativă. Utilizează formatele mari şi personajele bogat împodobite care se detaşează din fondul tabloului. Accentul este pus pe expresivitatea figurilor şi pe dramaturgia luminii, cărora le-a acordat o atenţie deosebită până în jur de 1640. În temele alese pentru a fi preţuite pe ambele maluri ale Atlanticului se numără „Iacob şi fii săi”, în care prezintă mai ales episodul binecuvântării lui Iacob, rar tratat în pictură, însoţit de cei 12 fondatori ai Tribului lui Israel. Acest subiect este adaptat pentru că europenii credeau că indigenii din America proveneau din „triburile pierdute” din Israel, dispersate după invadarea regiunii. Picturile lui Zurbaran au un răsunet puternic în Lumea Nouă. „Sfântul Mihail”, din 1645-1650 a inspirat numeroşi artişti ai Vice Regatului.

Expoziţia se află sub Înaltul Patronaj al Majestăţii Sale, Regina Paola.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.