În 1998, Bill Clinton a dat băncilor comerciale dreptul de a face investiții speculative. Asta a făcut din muntele de bani fictivi un Everest și a dat criza financiară din 2008. În același an, Clinton a legiferat comercializarea computerelor personale. Asta a redus mult media de inteligență a celor care pot lua cuvântul în spațiul public. Azi, omenirea pare a fi un ocean de proști.
Mai puțin vizibil, în 1998, Rusia a căutat un urmaș al lui Boris Elțîn, unul capabil să anuleze haosul din economia țării și pierderile ei de substanță socială. Vorba nu știu cui: sub comunism, economia a funcționat mai ales ca un sanatoriu de asistență socială. Nu au fost mulți analiști care să înțeleagă că Rusia nu era interesată să concureze economic pe piața mondială, ci să răzbune ceea ce Putin a considerat a fi „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX”, și anume autodizolvarea URSS ca urmare a schimbărilor politice din anul 1989.
Acum, aceste trei consecințe ale anului 1998 lucrează împreună, simultaneizând în plan global un cutremur al ordinii mondiale.
Dacă ar fi adevărat că 1998 a fost și anul în care s-au privatizat masiv cercetările de inginerie genetică, am avea un tablou pe care cei mai slabi (ori mai tari) de înger l-ar putea considera pictat de Antihrist. Azi, cea mai caracteristică manifestare antihristică, din punctul de vedere al celor care apără valorile tradiției, este pusă pe seama faptului că ideea de sex a fost înlocuită cu ideea de gen, iar numărul de genuri din omenire proliferează precum ciupercile după ploaie.
Dar cea mai caracteristică dintre toate cele ce ar putea fi puse pe seama Antihristului este solzimea de pe ochii celor care cred că văd în capitalism cauza dezvoltării globale a PIB-urilor, când, în fapt, ordinea socială a capitalismului nu a fost creată de niște genii economice care și-ar fi propus să eficientizeze proprietatea privată, ci este efectul unei cauzalități tehno-științifice care, la rândul ei, își are germenii cauzali în schimbarea de paradigmă ce a venit pe lume prin matematizarea mișcării (Copernic, Galilei, Newton). Această nouă paradigmă, triumfalnică prin științele moderne ale naturii, a redus conștiența spiritualității din lume la matematizare și, în cele din urmă, la materialism. În jurul anului 1600, conducătorul spiritual al lumii occidentale (vedeți cum sună acum, sub materialism – ca dracuʼ) a înțeles pericolul ce urma să fie concretizat prin succesul fabulos al matematizării, prin dezvoltarea tehno-științelor și prin impunerea tehnicii mecanice drept esență a ființei omenești. Era necesar să fie prezervate resurse pentru contracararea materialismului ce avea să pustiască înțelesul ființei umane.
Azi trăim un apogeu al acestei despiritualizări, e adevărat, dar ieșirea din criza ființială în care ne aflăm nu se află în perfecționarea capitalismului, cum cred progresiștii zilei, care își închipuie că drepturile colective au a înlocui dreptul centrat pe individ.
Nu în drepturi stă esența spirituală a ființei omenești, cum greșit au crezut și iluminiștii, ci în întemeierea drepturilor pe spiritul libertății. Spiritul libertății, nu materia în care avem a sculpta cu dalta liberului nostru arbitru.
Rusia nu mai vrea să fie sanatoriu social. Dar nici nu reușește să devină sanatoriu spiritual. Când își va reconsidera rolul (acum concretizează o erezie numită filetism: a reduce ceva universal la ceva național), ea are a regăsi ideile unui teolog numit Vladimir Soloviov, prieten al lui Dostoievski. Nu a reușit să-l convingă pe scriitor că universalul se poate reduce la național doar cu pierderi dintre cele mai sângeroase.
Universalul libertății este o realitate spirituală. Altfel spus: este o entitate ființială. Nu este ceva ideologizabil. Este o ființă, și anume aceea din care se trag eurile noastre. Dar asta este deja o discuție ce nu trebuie purtată în oceanul prostirii omenești.
Rusia creștină este binecuvântată cu promisiuni mari, care pot sminti și cele mai smerite suflete. „Închinați Rusia sufletului meu!” – spunea Fecioara Maria în apariția sa de la Fatima. Rusia va urma Occidentului în seria de mari autostrăzi ale evoluțiilor sufletești – spun rozicrucienii.
Față de aceste făgăduințe, ciorba ideologico-spirituală a unui Dughin arată ca și cum l-am urca noi pe Dan Puric pe un cal din cei patru ai Apocalipsei și l-am ruga, seară de seară, la oră de vârf, să refacă numărul său de pantomimă western.
Soloviov nu stă la inima rușilor de azi dat fiind că a îndrăznit să ceară Țarului să închine ortodoxia rusă Primei Rome și Papalității sale. Dughin vrea să o închine unei mitraliere care i-ar secera doar pe eretici, neînțelegând că naționalizarea unei religii cu vocație universală este erezia supremă.
Dumnezeu a creat Omul nu a inventat regalitatea, ea este rezultatul crimelor de acaparare a puterii, de la bo-ier crescator de vite/boreos, s-a ajuns la Cain care si-a ucis fratele pt a stapani avutia lui si tot asa…Regalitatea este sub semnul mortii a incalcarii poruncilor de a nu ucide, de a nu ravni la bunul altuia, la femeia altuia, iar apoi au numit noblete crima savarsita, pt ca invingatorii scriu Istoria. Dupa primul pacat al lui Adam si Eva, regalitatea este al II lea si a inceput cu Abel si Cain in Biblie sau in Europa cu Remus si Remulus, este si la nordici unde fratele este abandonat pe mare nu ucis si peste timp se intoarce si-si judeca fratele…Poate in acele rataciri s-a dezvoltat latura intelegerii sufletesti a lumii, devenita credinta, unde s-a mers pe mangaierea celui oprimat de criminalul devenit stapan pe pamantul orfanilor celui ucis. Daca am fost creati de Dumnezeu toti suntem frati indiferent de culoare, deci nici unul nu-i mai presus decat prin truda proprie sau intamplare/noroc.