La reuniunea Forumului Economic Mondial de la Davos, președintele Ucrainei a făcut una dintre cele mai îndrăznețe solicitări din ultimele luni – a cerut o prezență de minimum 200.000 de militari europeni pentru menținerea păcii in Estul Ucrainei, pentru implementarea unui potențial acord de pace. ”Din toate țările europene? 200.000 este minimum. Este minimum, altfel nu înseamnă nimic”, a spus Zelenski. În plus, el a refuzat ideea reducerii dimensiunii armatei ucrainene, în vederea ajungerii la un acord de pace. Reducerea armatei Kievului este o condiție esențială pusă de Rusia. Apoi, președintele Putin e declarat explicit că se opune prezenței unor trupe europene sau occidentale de menținere a păcii în Ucraina, după semnarea unui acord.
Cei 200.000 de militari europeni despre care vorbește Zelenski înseamnă mult mai mult decât cea mai mare prezență militară americană în Afganistan, la jumătatea anilor 2000, și este o măsură căreia Moscova i se opune ferm. În aceste condiții, solicitarea făcută la Davos nu poate fi decât parte a unei strategii cunoscute: Kievul solicită mult nu doar pentru a fi sigur că va primi puțin, ci și pentru a nu risca o revoltă a ucrainenilor radicali și a veteranilor, pentru care obiectivul minim poate fi o pace durabilă asigurată de o mare prezență militară vestică.
Este adevărat că unii aliați europeni din NATO au sugerat că pot trimite trupe de menținere a păcii în Ucraina. Guvernele din Franța și Poloni au fost cele mai explicite. Acum este însă puțin probabil ca președintele Macron, care se confrunta cu haosul politic intern declanșat de el însuși, va avea capitalul politic necesar pentru a trimite trupe în Ucraina. Polonia este o țară care a susținut mult Ucraina începând din 2022 și o țară care se va apropia de 5% din PIB pentru apărare, însă, în comparație cu fostul lider Jaroslaw Kaczynski, premierul liberal Donald Tusk este mult mai reticent în ce privește trimiterea de trupe în Ucraina.
În rest, este limpede că Olaf Scholz, cancelarul german, nu poate lua nicio decizie în acest sens – mandatul său se încheie în februarie, când vor avea loc alegeri anticipate. Criza politică din Germania a pornit de la alocarea banilor pentru susținerea Ucrainei. Este limpede că trimiterea unor militari pentru menținerea păcii ar provoca o criză și mai gravă. 200.000 de militari europeni în Ucraina pare o fantezie.
Rusia nu va accepta trupe NATO la granițele sale, nici dacă acestea ar fi sub comanda directă a țărilor lor, nu a Alianței, nici dacă acestea ar fi într-o misiune de menținere a păcii. La fel de important este că aceste trupe nu vor putea fi desfășurate în Ucraina fără angajamentul categoric al SUA că vor sări în ajutor, dacă vor fi atacate. Or, aceasta ar însemna pentru Ucraina o garanție precum cea din Articolul 5 al Tratatului NATO, o garanție pe care administrația Trump nu este dispusă să o ofere, o garanție pe care Rusia nu este dispusă să o accepte. Privită astfel, o misiune UE de menținere a păcii ”ar demonstra că Europa nesocotește total poziția Rusiei, un lucru care a dus deja la prăbușirea aproape totala a relațiilor cu Moscova, înainte de începutul războiului”, după cum scrie Anatol Lieven, director in cadrul Quincy Institute for Responsible Statecraft.
Solicitările maximale ale președintelui Zelenski sunt alimentate de Marea Britanie, cel puțin prin semnarea, pe 16 ianuarie, la Kiev, a așa-zisului ”Acord de parteneriat pe 100 de ani”. Parteneriatul prevede tot ceea ce este conținut și în garanțiile de securitate acordate până acum de Marea Britanie, însă deschide și o portiță pentru crearea unor baze militare britanice pe teritoriul Ucrainei. Planul cooperării în producția de armament este unul realizabil; la fel si planul unui ajutor britanic anual de 3 miliarde de lire sterline. Ce nu este realizabil este extinderea sine die a acestui ajutor.
La fel de important este că a semna un ”parteneriat pe 100 de ani” este ”o combinație între megalomania post-imperiala britanica și analfabetismul istoric”, scrie Lieven. ”Această combinație ne-a dus la dezastrele din Irak si Afghanistan, locuri despre istoria cărora ar fi trebuit să învățăm mai multe”. ”Ideea că niște aspect ale afacerilor internaționale pot fi garantate pe o sută de ani este o idioțenie intelectuală, înrădăcinată în noțiunea de Vest etern și de NATO care va fi mereu împotriva Rusiei”, scrie Lieven. În ultrimii 250 de ani, Rusia s-a aliat cu Marea Britanie împotriva Franței, dar a fost inamic al Angliei în războiul Crimeii, după care a fost aliată a Marii Britanii în cele două războaie mondiale, dar apoi adversară în Războiul Rece și iar parteneră în așa-zisul război împotriva terorismului. Acum Rusia este din nou adversar, în Ucraina.
Un parteneriat pe 100 de ani cu Ucraina este o fantezie și o mișcare de PR a guvernului de la Londra, dar și o strategie de a contra politica mult mai pragmatică a lui Donald Trump, la fel cum sunt și declarațiile că Marea Britanie va ajuta Ucraina să obțină victoria în fața Rusiei și să-și recupereze toate teritoriile pierdute. Prețul cel mai mare pentru aceste fantezii va fi plătit de ucraineni, pentru că pot deveni periculoase dacă vor crede neclintit în ele.
Nu, razboiul din Ucraina nu ne poate interesa. Ce ne intereseaza in legatura cu Ucraina sunt teritoriile noastre furgasite de la noi de rusi si date/ramase la Ucraina. Pentru noi, romanii, distrugerea Ucrainei ar fi interesanta ca posibilitate de recuperare a acestor teritorii.