Cine se mai ascunde în spatele „trolilor lui Putin“

La Bruxelles simbolul șantierului european, principala activitate în ultima perioadă, este chiar demolarea Uniunii Europene, constată corespondentul ziarului elvețian Tages-Anzeiger. A fost Brexit, apoi aventura separatistă catalană. Acum urmează eșecul Angelei Merkel de a pune pe picioare o coaliție care i-a prins pe birocrații de la Bruxelles pe picior greșit. Compromisul a devenit până și în Germania un cuvânt periculos, iar aceasta este o veste proastă pentru UE, care se bazează pe consens.

Această stare de fapt care poate duce la eșecul UE, care poate fragiliza alianțele occidentale, care scindează societăți și creează falii și mai mari între bogați și săraci, între etnii și clase sociale are multe explicații, însă una dintre cele mai comune în ultima perioadă este războiul informațional al Rusiei, ferma de troli de la Sankt Petersburg. După șocul alegerii lui Donald Trump în SUA, pusă pe seama acțiunilor insidioase al Rusiei, s-a ajuns ca și Brexitul, separatismul catalan, impasul politic din Germania și, mai nou, posibilele mari surprize ale alegerilor din 2018 din Italia să fie trecute tot în contul războiului informațional. „Trolii lui Putin lucrează la alimentarea fragmentării și șubrezirii Europei. Companiile de stat din China își extind discret influența în Europa. Poate că vom rămâne în istorie drept cea mai proastă generație din toate timpurile“, scrie ziarul elvețian amintit.

Internetul e de vină

Până acum câțiva ani, această acuzație era îndreptată împotriva presei scrise și împotriva televiziunilor, mai cu seamă că politicieni precum Silvio Berlusconi dețineau adevărate imperii media. Acum, aruncarea anatemei asupra Internetului, care nu are patroni identificabili, care are imaginea unui instrument omnipotent ce poate aduce gloria sau decăderea din câteva clicuri face ca jocul politic să cadă sub incidența teoriilor conspiraționiste și ca responsabilitatea politicienilor pentru propriile lor eșecuri să se reducă.

Fabrica de troli a lui Putin

În urmă cu o lună publicația The Daily Beast scria despre dezvăluirile făcute de unul dintre foștii angajați ai așa-numitei ferme de troli a Kremlinului, Institutul de Cercetare a Internetului de la Sankt Petersburg.  Fostul trol rus Alan Baskaev arăta cum a fost filmat un clip în care o femeie care semăna cu Hillary Clinton făcea sex cu un bărbat de culoare. Este de notat însă că Baskaev a lucrat în locul cu pricina până în aprilie 2015, cu mult înaintea alegerilor din SUA. „Există această idee despre fabrica de troli cum că sunt oameni care stau cu cagule pe față, iar în spatele lor stau portretul lui Putin și steagul Rusiei. Nu știu ce se întâmpla în tura de zi, însă tura de noapte era o bacanală. Făceam cele mai prostești lucruri la care vă puteți gândi.“

Imaginea creată de aceste relatări este foarte intensă și într-un sens, și în celălalt: pe de o parte avem „armata trolilor ruși“, extrem de hotărâți, iar pe de altă parte îl avem pe politicianul occidental nevinovat care le cade victimă, incapabil să se apere în fața unor hackeri cu cagule.

Manipularea din presa tradițională

Perspectiva aceasta este însă distorsionată și nu face decât să-i exonereze pe politicieni de propriile greșeli, scrie site-ul italian Linkiesta, care susține că puterea presei tradiționale rămâne una redutabilă. Tabloidul Daily Express, care a făcut campanie pentru Brexit, se vinde în peste 4 milioane de exemplare, o cifră pe lângă care pălesc cele 400 de conturi false pro-Brexit create în Rusia. Emisiunile televiziunilor occidentale au sute de mii sau milioane de telespectatori zi de zi, iar nu  în puține dintre aceste emisiuni apar reportaje în care oameni plătiți joacă fie rolul romilor care tâlhăresc Italia, fie rolul contrabandiștilor români de arme – cazul reportajului fals realizat de Sky News. Aici „trolii“ sunt din nou pretextul perfect pentru ca marile afaceri din presa tradițională (achiziționarea revistei Times de către frații Koch, încercarea de preluare a CNN de către compania AT&T, acționariatele tenebroase, dar și „acoperiții“ din presa românească) să fie trecute sub tăcere, ca și cum nu ar avea un rol în marile manipulări, ce pot fi trecute în mod confortabil la umbra unor noi și noi dezvăluiri despre hackerii misterioși.

Fiecare generație a dus un război informațional

Politicieni slabi și înfrânți, strategi de campanie incapabili să construiască platforme politice, formatori de opinie revoltați, cu toții încep să-și pună propriile eșecuri pe seama unei conspirații digitale, aparent convinși că succesul unei idei, reputația lor, consensul social nu depind de calitățile lor, ci de clicurile pe platformele sociale, scrie Linkiesta. Este ca și cum am crede că Helmut Kohl, Francois Mitterrand sau Ronald Reagan și-ar fi construit cariera prin fluturași și graffitiurile din ascensoare și de pe pereții metroului. Pentru moment, cele 1.100 de clipuri cu 309.000 de vizualizări postate pe YouTube de trolii ruși nu înseamnă nimic pe lângă Arhiva Mitrohin (KGB-istul care a defectat în Vest în 1992), care arată că doar în Italia fuseseră penetrate 11 ziare cu tiraje de milioane de exemplare. Iar motivul pentru care Vestul nu a cedat atunci războiului informațional a ținut de profesionalismul politicienilor, spre deosebire de actualii lideri, pentru care primordială este cenzura și vânarea trolilor cu cagule în spatele cărora își ascund propria incompetență.