Oriunde pe lumea aceasta există momente când o meserie ingrată te poate umple de bani. Dacă ar fi să plecăm urechea la un vechi proverb românesc, am afla că, „ai o meserie, ai o moşie“.
Deşi, contrar clişeelor, cea mai veche meserie este cea de om şi aceasta ar trebui să rămână cea mai nobilă. În evoluţia oricărei societăţi există perioade de criză, de războaie, de anarhie, iar aceste coordonate sunt terenul propice dezvoltării unor activităţi ingrate, uneori duse la limita legii şi a moralităţii.
După criza financiară din 2008 foarte multe afaceri au avut de suferit, foarte mulți oameni de afaceri văzându-şi toată agoniseala spulberată într-o zi, fără să mai poată face ceva. Pe fondul acestor nenorociri, până la urmă, create tot de minţile diabolice ale unor persoane lipsite de scrupule, au prosperat lichidatorii, reuşind să strângă adevărate averi, chiar dacă unele erau cu prețul unor ilegalități.
În doar câțiva ani numărul lichidatorilor a explodat, de aproape trei ori mai mulți faţă de anul 2008. Chestiunea care se impune a fi discutată este cum de nimeni în România nu mai apară interesul oamenilor de afaceri autohtoni, în contextul în care legile profesiilor liberale, cum este cazul şi profesiei de lichidator, au fost concepute doar să apere interesele acestor caste. Spre exemplu, un creditor majoritar la o firmă în lichidare nu are acces la Buletinul procedurilor de insolvență decât dacă plătește în prealabil, iar termenul de contestație este de doar câteva zile, ducând în mod evident la o îngrădire substanțială a drepturilor fundamentale ale cetățeanului. Prin urmare, trebuie să parcurgi acest buletin în fiecare zi ca să nu te trezești că lichidatorul îți vinde bunurile pe tot felul de articole din legea insolvenței, fără a avea măcar votul creditorilor și la prețuri derizori stabilite de lichidatori și evaluatori.
Din 2006, anul în care s-a stabilit că activitatea lichidatorilor este una liberală, noile entităţi care au preluat locul societăţilor comerciale nu mai aveau obligaţia să depună situaţii financiare similare cu ale firmelor. Totuşi, potrivit Legii 85/2006 privind procedura insolvenţei, practicienii au obligaţia de a vira către UNPIR un procent de 2% din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvenţă, inclusiv din fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului.
Codul de etică profesională și disciplină, elaborat și periodic actualizat de UNPIR, stabilește o serie de principii pe care trebuie să le respecte practicianul în insolvență (administrator judiciar/lichidator judiciar). Pentru necesităţile analizei de faţă prezintă importanţă următoarele cinci principii:
(I) independenţa – în exercitarea profesiei, practicianul în insolvenţă trebuie sa se manifeste liber fata de orice interes care ar putea fi incompatibil cu integritatea si obiectivitatea sa;
(II) integritatea morala – în exercitarea activităţii, acesta va acţiona cu cinste, corectitudine şi
sinceritate;
(III) respectarea secretului profesional – practicianul în insolvenţă va păstra secretul profesional şi va respecta caracterul confidenţial al informaţiilor obţinute cu ocazia desfăşurării activităţii in calitate de practicieni în insolvenţa;
(IV) conflictul de interese – acesta, în exercitarea activităţii sale, va evita conflictul de interese;
(V) concurența loială – practicianul în insolvenţă îşi va exercita activitatea cu bună-credinţa şi cu respectarea cerinţelor unei concurenţe loiale și va evita actele și faptele care au sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurentei libere între practicienii în insolvenţă.
Criza economică puternic resimţită în economia românească a fost pentru unii mumă, pentru alţii ciumă. În timp ce importanţi oameni de afaceri au fost nevoiţi să tragă zăvorul la firmele lor, alte persoane şi-au pus la saltea averi impresionante de pe urma „ruinelor“ acestor societăţi.
De aceea, cred că este cazul să oprim aceste ilegalități care au decimat avuția anumitor oameni de afaceri, iar oamenii de afaceri să fie informați și ajutați în aceste procese de insolvențe. Acești lichidatori de fapt sunt plătiți de firme ca să le apere interesele, nu să se ocupe doar de lichidarea patrimoniului în beneficiu personal și în detrimentul celui care de fapt îi plătește.
Din antichitate, de la Socrates și până zilele noastre, baza oricărui stat democratic a fost justiția. Orice urmă de neîncredere care planează asupra actului de justiție duce în mod inevitabil la distrugerea bazelor unui stat democratic și totodată la o continuă sursă de neîncredere a cetățeanului în instituțiile statului.
Pe timpul lui Pingelică ar fi fost condamnați pe viața