Alegerea unui trofeu cu o asemenea încărcătură simbolică, în care miza nu este doar culturală, ci cuprinzător spirituală, este întotdeauna dificilă.
Mai puţin atunci când din juriu au facut parte artişti recunoscuţi, de talia lui Ştefan Râmniceanu şi a lui Mircea Roman, un critic de anvergura şi experienţa Magdei Cârneci, istorici competenţi şi avizaţi ca Narcis Ion şi Ion Scurtu.
Din cele peste 60 de machete prezentate, selecţia celor care răspundeau cerinţelor enunţate de invitaţia la concurs a avut în vedere câteva criterii esenţiale: adecvarea la mesajul propus de Fundaţie, o înaltă calitate artistică, o expresie contemporană, în fine, un finisaj desăvârşit care să facă din trofeu un obiect semnificativ şi preţios în acelaşi timp.
Juriul a fost unanim în operarea selecţiei celor patru piese din care avea să aleagă pe aceea desemnată ca Trofeul Constantin Brâncoveanu. Ele au fost propuse de doi sculptori foarte apreciaţi, fiecare propunând mai multe variante:
Aurel Vlad- trei machete care prezentau siluetele Brâncovenilor reunite sub cupole sau arcade, o lucrare cu un vădit caracter monumental, care merita să devină un monument cândva, dar ale cărei detalii de execuţie, al cărei volum în sine o recomanda mai degrabă ca proiect de monument decât ca trofeu.
De aceea, juriul a trebuit să facă distincţia între un bun proiect de monument şi un trofeu, care trebuie să aibe proporţii juste, o valoare monumentală conţinută, dar trebuie să fie si un obiect în sine preţios, lesne de luat în mână şi manevrat.
Crucea Ierusalimului care încununa auriu, într-o tăietură oblică, tulpinile reunite ale arborilor retezaţi ce simbolizau, în unitatea lor desăvârşită, solidaritatea martirilor Brancoveni şi trăinicia, dar şi măreţia credinţei lor, a fost acea machetă, dintre cele propuse de sculptorul Marian Zidaru, care a întrunit, în opinia aproape unanimă a juriului, calitatea de Trofeu.
Mărturisea o viziune profund creştină asupra martiriului dar şi o expresie absolut contemporană, în alăturarea vechiului simbol – crucea Ierusalimului în care s-a petrecut şi jertfa şi Învierea Mântuitorului-, elementului vegetal, cu nobila patină verde, de-o concreteţe vie şi fragedă, întocmai ca vieţile curmate, de-o măreţie reţinută, întocmai ca supunerea Brâncoveanului în faţa Domnului şi a destinului.
Forţa cu care s-a impus simbolul propus de Marian Zidaru ne-a convins pe toţi că acesta este cel mai aproape de Trofeul aşteptat.
Marian Zidaru operează de peste trei decenii cu simboluri creştine în viziuni de o pregnanţă profetică şi are, în acelaşi timp, şi capacitatea de a-şi finisa, cu mare căldură şi subtilitate, lucrările, fapt bine cunoscut şi unanim apreciat de membrii juriului.
M-am simţit datoare să vă trimit aceste precizări pentru că argumentarea de la finalul jurizării mi-a părut mult prea laconica, iar lucrările lui Vlad Aurel şi Marian Zidaru erau realmente meritorii.
Cu stimă,
Doina Mândru, critic de artă
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.