120 de milioane de doze de hoţie

România are aproximativ 20 de milioane de locuitori. Dacă, per absurdum, toţi românii ar vrea să se vaccineze, am avea nevoie de 40 de milioane de doze. Să zicem că românii de la Guvern ar avea calităţi profetice şi ar fi prevăzut că vor fi necesare trei rânduri de vaccinări. Am ajuns, iată, la un necesar de 60 de milioane de doze de vaccin.

De ce, atunci, „profeţii” de la Guvern au achiziţionat 120 de milioane de doze?
Ar fi necesar un super-DNA? Cu siguranţă.
Niciodată în ţara noastră nu s-au făcut afaceri murdare cu bani atât de mulţi din buzunarul contribuabilului.
În realitate, au vrut să se vaccineze cinci milioane de români. Aşadar, am cumpărat de 20 de ori mai multe doze de vaccin decât am avut nevoie.
Ce vom face cu acest enorm surplus, mai ales că vaccinurile nu au termen lung de valabilitate? Le vom vinde în ţările care n-au putut achiziţiona necesarul lor? Expirate, cine le mai cumpără?
Surplusul acesta a fost plătit din banii dumneavoastră. Firmele care le-au vândut au dat comisioane? Probabil.
Imaginaţi-vă un comision de 1% în alt domeniu. Împrumuturile pentru nevoile bugetului. Aşadar, sute de milioane stau în dreptul acestui 1%.
Ne-am împrumutat enorm în anii Câţu-Orban-Iohannis. Sume mari din aceste împrumuturi s-au dus pe achiziţiile de vaccinuri. La aceste contracte, alte comisioane. Vaccinurile pot expira, comisioanele nu. Super-DNA nu va exista. Dimpotrivă: USR-PLUS şi PNL vor să redea DNA puterea de a şantaja judecători. De ce ar ancheta acest DNA vreo morişcă de comisioane pentru politrucii de vârf?
Am urcat de la 35% din PIB datorie publică la 50%. Asta înseamnă că, de acum înainte, dobânzile la care ne vom împrumuta nu vor mai putea coborî sub un anumit nivel. Aceasta este opera de căpătâi a trinomului Câţu-Orban-Iohannis. O operă convenabilă doar băncilor. Cele mai importante multinaţionale din conglomeratul care stăpâneşte România prin intermediul unei păduri de cozi de topor.
Nicio mafie internă nu defrişează în pădurea aceasta. Nici legal, nici ilegal.

În perioada interbelică, România a făcut cel mai mare împrumut sub premierul I.G. Duca. Care a fost numit premier exact în acest scop. Faţă de Câţu, I.G. Duca era un copil de ţâţă. Diferenţa istorică faţă de epoca aceea stă în discernământul românilor. Adică în lipsa lui. Cui îi mai pasă că, în loc să dezvoltăm forţe economice proprii, împrumutăm din puterea de cumpărare a nepoţilor şi strănepoţilor? Milioane de doze de hoţie.
Aceasta a fost calea de „dezvoltare” a Greciei postbelice. Buba s-a spart în 2009. Contribuabilul UE (mai ales cel german) a fost obligat să accepte luarea Greciei în cârca sa. Logica era că germanul va avea mai mulţi nepoţi dacă ţara sa va ajunge să facă şi ea datorie publică. Din 2009, Grecia (ca şi Bulgaria, dar Bulgaria a optat voluntar pentru aşa ceva) a devenit o colonie pe faţă a UE.
Cu adevărat… mioritică pare să fi fost soluţia bulgărească: dacă tot nu putem influenţa soarta noastră, măcar să-i dăm destinului un vot voluntar. Vechii stoici numeau asta amor fati (să iubeşti şi norocul, şi nenorocul). OK. Dar nimic nu poate transforma hoţiile în virtuţi… Ba poate că aşa le transformă apatia guralivă a păgubiţilor… Bogăţiile marilor oraşe (burghezia) aşa se formează mai repede, într-o sută de ani, nu în câteva secole…