Noul Război Rece a început cu unul cald

Era predictibil că actuala ordine mondială, condusă de SUA, avea o problemă majoră: cum ar putea evita o alianță de interese între Rusia, China și India capabilă să impună o restructurare a ordinii mondiale care ar scoate SUA din rolul de hegemon.

Dacă ne aducem aminte că lansarea Chinei în afacerile globale a fost o inițiativă sprijinită de SUA în vremea lui Nixon, gândită spre a slăbi valoarea strategică a URSS, avem deja o imagine despre felul în care vechiul Război Rece s-a încheiat în sunetele de trâmbiță ale unui viitor Război Rece, predictibil tocmai pentru că SUA nu au de gând să cedeze hegemonia pe cale pașnică, la fel ca orice hegemon din istorie, de altfel.

Nu uităm că vechiul Război Rece a devenit necesar după ce alianța dintre URSS și Occident a înfrânt nazismul și poftele hegemonice ale Germaniei. Pacea între vechii aliați antinaziști ar fi echivalat cu o cale liberă pentru răspândirea mondială a socialismului? Cine își mai amintește că, după Al Doilea Război Mondial, Grecia era la un pas de propria ei revoluție bolșevică? Revoluție care, în China, a avut loc în 1949.

Așadar, ordinea mondială în care încă ne aflăm a fost pusă la grea încercare prin nazism și a fost apoi stabilizată prin versiunea chinezească a socialismului, care nu avea de gând să accepte vreo hegemonie sovietică.

Ne aflăm azi în logica în care foștii sovietici ar urma să accepte o hegemonie chinezească? Nicidecum. Noul Război Rece are trei fronturi: unul între Rusia și Occident, altul între Rusia și China și cel de-al treilea între Occident și China. Aparențele clipei scot la iveală o posibilă colaborare de conjunctură Rusia-China, dar cât de durabilă ar putea fi ea? Strategii schimbărilor globale înțeleg bine că dacă SUA ar pierde hegemonia azi, lumea de mâine ar lua chipul unei confruntări (calde ori reci) între Moscova și Beijing, iar UE ar căpăta o relevanță secundară.

Mulți comentatori constată că în noul Război Rece rolul UE devine unul mai dependent de SUA decât era în vremea în care europenii cumpărau gaz din Rusia. Urmează grâul… Ca să nu intrăm într-o criză alimentară, SUA vor fi obligate să devină și furnizorul de grâu al Europei. Vom accepta, probabil, acest produs american în pofida modificărilor genetice la care este supus. Dacă ar fi să repetăm greșeala generației lui Mircea Eliade, am alege să optăm împotriva ordinii liberale, actuala hegemonie mondială, sub argumentul că această formă a puterii nu are dimensiune spirituală. Dar vom fi învățat din istoria recentă că nu poate exista mai multă ordine spirituală în lume decât suntem capabili să absorbim în libertatea noastră individuală și vom accepta, poate, că problema actuală a individului este ipocrizia. Din pricina ipocriziei noastre, întru care suntem școliți de mici, nu mai putem să vedem realitățile puterii ca fiind fapte cinice ale forțelor aflate pe terenul confruntării lor. Am generalizat lașitatea de a nu discuta despre planificarea acestor confruntări ca și cum un hegemon și-ar putea apăra pozițiile numai prin atitudini idealiste și prin propagandă de discreditare a adversarilor săi.

Această ipocrizie face ca spectacolul de azi al comentariilor asupra situației în care ne aflăm să prezinte realitățile strict unilateral, adică în așa fel încât cinismul să fie pictat numai în tabăra adversă. Așa procedează și o tabără, și cealaltă. Individul care suntem nu este considerat suficient de matur spre a înțelege chestiunile care țin de practicile din zona de infrastructură economică a idealurilor.

Dar dacă, în fapt, chiar acesta e adevărul zilei? Faptul că nu am dobândit maturitatea cerută de această infrastructură. Dar dacă, zic alții, infrastructura însăși este problema, și anume pentru că economicul ar trebui să lucreze în armonie cu spiritualul? Nota bene: cu spiritualul, nu cu religiosul.

Abia cu această atenționare, zic spiritualii, ar putea începe un proces de conștientizare la originea căruia vom fi acceptat imaturitatea noastră fără crize economice de putere. Această ipoteză reprezintă azi un idealism aproape lipsit de suporteri.