Capcana Obama

Marine Le Pen s-a revoltat într-o emisiune de televiziune contra unei jurnaliste care nu punea decât întrebări despre dezvoltarea războiului. Jurnalista cu pricina nu avea în agenda ei de preocupări nicio întrebare despre eventuale evoluții spre pace. Da, negocieri NATO-Rusia (nesecrete) nu au fost pornite. Acum, Rusia nu le mai cere cum le cerea înaintea invadării Ucrainei. Nu o face pentru că nu vrea să pară slabă în pozițiile sale de pe front. NATO nu le-a promis nici înainte de invazie, nici după.

Avem aici semnificația cea mai adâncă a afacerii în care ne aflăm: NATO urmărește să restabilească pacea mai la vale, când (și dacă) Rusia va fi îndeajuns de slăbită, când (și dacă) sprijinul rușilor pentru Putin are a fi mult mai mic decât este acum, când (și dacă) Rusia nu se va mai opune extinderii NATO către Est.

Asemenea conjunctură nu poate să apară curând.

Administrația Obama a decis diminuarea forțelor NATO pe flancul de est pentru a le concentra în zona Pacificului. Cum vid de putere nu se formează în afacerile geostrategice, Rusia a fost invitată astfel să se întărească în relația sa conflictuală cu Ucraina? Așa s-a întâmplat după 2014, indiferent cum am interpreta decizia lui Obama. Conținea o capcană acea decizie? Dacă ne uităm azi la lipsa de interes a SUA pentru negocieri de pace cu Rusia, capcana devine o ipoteză realistă, iar situația de pe terenul confruntărilor din Ucraina o confirmă: azi, Rusia își slăbește capabilitățile militare, își compromite imaginea de armată eficientă și se îndreaptă către o limită dincolo de care puterea de cumpărare a rublei are a se preda inflației. Moneda națională a rușilor rezistă acum doar pentru că a fost pornită tiparnița. La fel a făcut Marea Britanie cu lira în Primul Război Mondial. Britanicii au învins atunci inflația abia după 1925. I-a ajutat poziția de învingători în război. Învinșii n-au reușit să potolească inflația decât după 1933, și anume printr-un program de remilitarizare a Germaniei.

Cum ar reacționa azi o Rusie învinsă? Întrebarea tulbură mințile cele mai lucide. Din întrebarea aceasta pornește acum un nou conciliatorism: să nu umilim Rusia într-atât încât să vrea să folosească arsenalul nuclear, dar nici să o lăsăm să se opună extinderii NATO doar pentru că poate folosi acest arsenal. Mai mult decât atât: dacă l-ar folosi, ar trece în rândul statelor paria. Apogeul cinismului ar consta în dorința celor care au creat capcana de a vedea Rusia prăbușită la acest statut de stat paria. S-ar crea astfel o balanță de putere globală în care China ar pune pe talgerul său un eventual aliat lipsit de relevanța pe care a avut-o cândva.

China se uită zilele acestea către războiul din Ucraina și înțelege că rubla nu va putea rezista multă vreme. Ca să reziste, ar fi necesară creșterea spectaculoasă a schimburilor comerciale Rusia-China. Ceea ce China ar lua pe pere ar pierde pe mere, dat fiind că schimburile sale comerciale cu Occidentul ar trece sub sancțiuni severe.

În fapt, după 2014, NATO a întărit flancul estic, și anume într-o țară non-NATO, trimițând specialiști care au instruit armatele Ucrainei. Acum trimite tehnică militară.

A vrut Putin un război-fulger în Ucraina? Dacă l-a vrut, exact pentru așa ceva fuseseră instruiți ucrainenii și e de mare mirare că serviciile de informații ale Rusiei militare n-au putut avea tabloul exact al situației. Contracararea unei victorii-fulger a Rusiei a permis, iată, aducerea tehnicilor militare ale Occidentului pe teritoriul Ucrainei atacate de Putin. Acest tip de ajutor militar nu încalcă legislația internațională și nici înțelegerile Rusia-NATO. Sporește, în schimb, numărul victimelor de ambele părți ale frontului. Acest număr are să pornească, în curând, curentele de opinie ce vor manifesta pentru pace.