SF politic-Generalii din NATO nu-l iau în seamă pe Mircea Geoană

Pe arhipelagul amar din Gumabumbe făceau tumbe tot felul de mascaţi în timp ce în Adavilla Villada, în Gatoya şi Cambarra femeile se culcau cu cine apucau prin nămeţi, cuprinse de un soi de nebunie care i-a tulburat până şi pe moreaugarinii secretului din București. Ăia care știau pe îndelete că generalii din NATO nu-l iau în seamă pe Mircea Geoană.

Martorii guamoburori afirmă că un oarecare circar, Agatayo din Nulombe, s-ar fi atârnat de un nor trandafiriu de zăpadă şi că ar fi făcut tot felul de acrobaţii sfidând furtuna şi sfârşitul lumii pentru că tocmai se pregătea să participe la carnavalul fulgilor de zăpadă din Rio Ganode.

Curajul lui nesăbuit se spune că ar fi impresionat forţele tainice ale furtunii de zăpadă, astfel că a ieşit soarele iar fiinţa fabuloasă venită în lumile acvatice tocmai de dincolo de orizontul vizibil ar fi aflat adevărul ultim într-o clipă de neuitat şi l-ar fi eliberat pe Gingullo Baloas de povara corporalităţii ei, lăsându-l însă fără suflare în sala friguroasă a bibliotecii, ce nebunie, curată nebunie.

Bobolina nu credea povestea asta şi chiar era cuprinsă de furie atunci când i-o spuneam şi când ţineam mortis că, potrivit lui Pitoşkin, trecutul, prezentul şi viitorul se află mereu în acelaşi plan astfel încât noaptea de crăciun şi timpul vălurit al lecturii unui roman science fiction se confundă ca temporalitate şi desfăşurare cu timpul văluritor. Bobolina voia să-mi demonstreze că ea a făcut prima acrobaţie din lume atârnând de nori şi că noaptea de crăciun nici nu a avut loc aceasta fiind doar o invenţie de-a mea.

O minciună gogonată, vezi bine! Eu o tachinam. Ne întâlneam la o cârciumioară din docurile din Batoa Butuba şi ne băteam cu zăpadă trandafirie şi depănam tot felul de amintiri de pe vremea când lucram împreună la circul acvatic din Marsila Mole şi eu o prindeam de mână şi îi șopteam încet, în urechiușa-i trandafirie, avertizând-o, punând-o în gardă, vezi bine:

– Uite-l pe vânturătorul arlechin cum aleargă într-un suflet vrând să scape de turbionul trandafiriu pentru a se ridica în slava cerului! Uite acolo, în norul acela de zăpadă, vezi? În el e ascuns Mataloman, profetul din Gamboa! Şi uite-l pe Pitoșkiiiin, îl vezi!? S-a tupilat în penele acelei gâşte salbaticeeee care vine tocmai din Bankusai!

– Cine te crede, vălurituleee! striga Bobolina, nesuferita.

Bobolina se îmbujora şi îmi spunea de la obraz că sunt un mincinos şi jumătate şi uneori îmi venea să-i dau crezare. Dar ştiu că ţinea morţiş să-i aduc un brad şi să-l aduc şi pe Mataloman, profetul din Gamboa, să-i dăruiască cele mai plăcute şi mai aiuritoare parfumuri din lume. La urma urmei de ce să amestec eu timpurile ficţionale şi de ce să stârnesc mânia înfăţişărilor atotcuprinzătorului care dorm frumos una peste alta în pliurile virtuale ale furtunilor oceanice peste care ninge neîncetat? Şi de ce oare l-am refuzat pe Mataloman, profetul din Gamboa, când puteam foarte bine să-mi pun magia la încercare şi să hotărăsc schimbarea împărăţiilor, să stârnesc noile războaie semantice şi să pun la cale revoluţia sau căderea în penumbra lunii spre deliciul lui Pitoşkin?!

Mataloman, profetul din Gamboa, m-a căutat de câteva ori vrând să-mi propună se devin secretarul lui de vreme ce aveam experienţa în relaţiile cu mafia trandafirie din Chintao Sao, cu preacurioșii din Bangoa și cu disperații melancolici din Kaptosan. Eu m-am ferit ca dracul de tămâie! Dar ce, eu sunt Mircea Geoană? Nu sunt. Mircea Geoană miorlăia la ușa lui Sorin Ovidiu Vântu și acum e pe cai mari la NATO? Oare teribilii generali din NATO se uită în gura lui Mircea Geoană care a fost la Moscova de două ori pe furiș?

Păi, serviciile secrete din NATO știu ce-i poate pielea lui Mircea Geoană. NATO face harcea parcea Rusia iar Mircea Geoană dă din gură și el, acolo, să nu zică nu știu cine că el nu e mare strateg. Nu e. E doar ăla, Mircea Geoană care miorlăia la ușa lui Sorind Ovidiu Vântu. Sorin Ovidiu Vântu? Vă zic eu mai încolo care general îl manipula pe Sorin Ovidiu Vântu. Același general la ușa căruia miorlăia Claudiu.