Ioan Buduca: Crucialul an 1971

În 1971, dădeam examenul de admitere la Filologie. Eram bine pregătit – așa credeam eu și avea să se dovedească.

Așa că m-am trezit studiind „Tezele din iulie” mai abitir decât materiile de examen. Am înțeles că o vreme ne-am ploconit Occidentului, dar că de acum înainte ar fi bine să nu ne mai ploconim. Verbul „a se ploconi” aproxima mesajul esențial al acelor „Teze”.

Ce era în mintea lui Ceaușescu? Mulți și-au bătut capul în anii următori cu această întrebare. Răspunsul cel mai răspândit a fost că liderul comunist de la București ar fi fost impresionat de modelul extrem-oriental de societate (Coreea de Nord, China). Se întorsese de puțin timp dintr-un turneu de vizite oficiale acolo.

Azi, putem descifra lucrurile altfel. 1971 a fost un an cu adevărat crucial în istoria ideilor și practicilor social-economice. Atunci, în acel an, a fost retrasă procedura echivalării masei monetare prin etalonul aur și, astfel, s-a trecut la dezvoltarea prin inflație. Atunci, SUA au decis deschiderea relațiilor cu China, iar Sovietele au început să tremure de frică. Atunci a fost făcut public „Raportul Clubului de la Roma”, care recomanda descreșterea natalității globale pentru ca relația resurse-demografie să poată fi ținută sub control.

Putem lega, azi, aceste informații într-o anume coerență.

Azi, în 2023, avem știrea că multinaționalele din România intră în campania internațională pentru egalitatea de gen. Ariel lansează campania „Parentingul fără stereotipuri”, iar Engie își obligă angajații să meargă la cursuri despre LGBT.

Anarhizarea familiei tradiționale – zic unii.

Să ne uităm acum din nou la recomandarea Clubului de la Roma: descreșterea natalității. Să ne uităm iarăși la desființarea etalonului aur al banilor și trecerea la puterea nelimitată a tiparniței de dolari.

Cum ar fi de înțeles, azi, deschiderea SUA către China? Nixon a spus, către finele vieții sale, că a creat un Frankenstein și nu asta a vrut.

Ce s-a întâmplat? Dolarul american a creat un contrahegemon al lumii? Așa pare. Dar așa e?

Ceaușescu a avut multe conversații cu Nixon, se știe. A putut afla că etalonul aur nu permite dezvoltare tehnologică accelerată și, prin urmare, nici dezvoltare economică crescătoare.

Dar ce a înțeles el în 1971? Nu cumva conservatorismul său țărănesc a priceput că viitorul egalitarism nu va angaja proprietatea (ca în comunism), ci familia?

Nu știm. Ce știm este că în 1971 s-a speriat de calea pe care urma să o apuce Occidentul.