Anul 1946 este pentru români controlul extern prin mijloacele tratatelor internaționale. Falsificarea alegerilor a fost punctul în care democrația a suferit o desfigurare grotescă, reușind o continuitate până în prezent. Nimic din istoria recentă nu contrazice căderea standardelor stabilite în 1946.
Trecerea de la o sferă de influență la alta s-a făcut prin metamorfozarea sistemului nu prin schimbarea structurală a acestuia . Cauzele acestei situații sunt de natură internă, oricât succes ar avea propaganda momentului pe teme ideologice. Interesul național din 1946 nu e altul în 2025, întoarcerea în alianțele lumii libere e anulată dacă nu servește la nimic, dacă motoarele politice și economice nu au capacitatea de-a susține angajamente.
SUA dezlănțuitului președinte Trump aplică această paradigmă care nu mai poate fi demontată.
In contextul unei agende de simplu cotizant la gigantul militaro-industrial și la schemele politice ale unor grupuri manipulatoare, fără un parcurs intern real, alegerile în România se află sub nivelul de eficiență al celor din comunism.
Prezidențiabilii de acum ar trebui aleși de Parlament nu de un scrutin atât de pompos care le dă doar posibilitatea ca în numele poporului să nu dovedească decât o farsă reprezentativă.
De fapt, politicienii de acum, în orice poziție se află, sunt în mod dramatic inutili, nu dovedesc viziunea unei reforme administrative conforme unui stat funcțional.
Pe fondul unei fraude generalizate, este imposibil de găsit omul potrivit oricât ar fi acesta de bine constituit moral și intelectual.
În România avem un exces de reprezentanți care nu pot fi utili decât clanurilor și lor înșiși, negociatori care creează frustrare și perplexitate.
In stația terminus electorală din 2025, la fel ca în 1946, nu se anunță decât trenuri speciale și multe, multe pancarte.
Da ! Presedintele ar trebui ales de Parlament. Gata cu circul !