Mulţi dintre politicienii momentului par tocmai a fi coborât dintr-un tren de Moscova, care a întârziat zeci de ani prin tot felul de halte până să ajungă la destinaţie. După turiştii sovietici din decembrie 1989, care doreau azil politic pe Şoseaua Kiseleff, şi-n preajma televiziunii naţionale, avem de-a face cu un nou fenomen de pretinsă salvare de un tiran. Ce noroc pe capul românilor! Mereu a apărut cineva asigurându-i că le va purta de grijă, nu rareori documentul înţelegerii numindu-se, fără glumă, Constituţie.
În timp ce, în Franţa, prietenul celor fără prea multă minte, François Hollande a început să diabolizeze reacţia publică drept generatoare de instabilitate, Bucureştiul nu s-a dezmeticit dintr-o victorie electorală cu un mesaj tot mai periculos. Dintr-o încarcerare nemeritată, dar dintr-o justificată decizie juridică, Adrian Năstase continuă să aibă averi cât bugetul României. Şi din acest motiv, cu certitudine, acesta este tot mai mic.
Din câte ştim, înainte de 1989, informaţiile importante, deciziile şi avioanele treceau obligatoriu printr-o anume capitală. Legile falimentului i-au obligat pe acei mari stăpâni, care nu credeau în lacrimi, să renunţe la toată mascarada imperială cu şenile. După toată povestea aceasta, de-a dreptul odioasă, e limpede că Moscova este infinit mai informată decât Bruxelles-ul, pe care l-a evitat, în ultimul moment, şi Gerard Depardieu. Aşa cum cunoscutul actor francez a emigrat la prietenul său, preşedintele Vladimir Putin, şi actorii noştri politici, după epuizarea posibilităţilor oferite de traseism, au devenit europeni şi moscoviţi. Încă un episod, din păcate fără urmări, în pierderea vremii pe bani publici. Refacerea FSN-ului se poate întâmpla în orice clipă. Avansata idee că partidul de sticlă pisată al lui Dan Diaconescu este singurul adversar face parte dintr-o periculoasă pshihanaliză în lucru a prim-ministrului.
Reforma românească merge continuu spre comunismul totalitar şi din motivul că nicio lege importantă nu s-a aflat în dezbatere publică adevărată. Aşa că fiecare lege are impactul unei nenorociri. În decizia politică, societatea n-a existat, de parcă parlamentarii ar fi aleşi prin calculator. Omul politic a fost înlocuit cu funcţionarul obedient. Să sperăm că viitoarele Regiuni nu vor fi nişte Gubernii. Fără o largă şi intensă consultare a cetăţeanului de rând, orice proiect de anvergură este realmente imposibil, nul.
Actuala coaliţie, împotriva măreţiei pe care i-o dă temporar populismul, justificat până la un punct, nu are prea multe resurse de cadre. Nici premierul nu prea are înlocuitor. Nici Crin Antonescu nu are un rival adevărat. Direcţia în care merg cei doi este evident neclară, din motive diverse. Unele pot fi fatale. Valul de proteste care i-a adus la putere nu are legătură cu personalitatea celor doi, şi nici cu valoarea partidelor pe care le reprezintă. Pe fondul crizei de neevitat, ei au reprezentat unica alternativă, alţii nefiind în peisaj. Dacă societatea civilă ar fi avut mai multă preocupare, lucrurile ar fi stat puţin altfel. Datul din gură la televizor, zi şi noapte, fanatizează şi vorbitorii, şi telespectatorii, de parcă totul s-ar rezuma la acest exerciţiu.
Numai figurile noi sunt singurele demne de o reală încredere. Partidele politice, masiv infiltrate de propagandişti, foşti membri ai partidului comunist, zaharisiţi, au confiscat nepermis politicul. A lăsa ţara exclusiv pe mâna lui Victor Ponta şi Crin Antonescu, cu partidele lor, reprezintă o nebunie, un act de iresponsabilitate care deja începe să anunţe primele rezultate monstruoase.
Schimbările pe care actuala coaliţie vrea să le aducă ar trebui să fie, fără discuţie, conform celor din vechi state democratice. O altă inventare a roţii, cum s-a făcut în ultimii douăzeci de ani, nu mai poate fi acceptată. Acum este momentul ca societatea civilă şi Opoziţia să intre serios în discutarea şi implementarea unei reforme adevărate. Lăsarea în seama Parlamentului, a Puterii, a întregii implicări şi dezbateri anunţă deja un eşec sigur, încă o tragere pe sfoară, în interes politicianist. Actuala clasă politică nu are nicio calitate morală, intelectuală, în media ei, să fie lăsată să decidă la nesfârşit chestiuni de-a dreptul vitale. Drumul european al României nu mai poate fi luat în derâdere prin umflarea pieptului unor parveniţi de duzină. România nu poate avea alt drum, este imposibil. Dacă unii cred în altă soluţie, ar trebui închiriaţi unor trupe de cabaret politic. Nu au ce căuta în Parlamentul României, în Guvern. Până acum, nu calea europeană a eşuat în România, pentru că nici nu s-a pus problema europenizării decât la nivelul înlocuirii unor profitori prin alţii. Şi unii, şi alţii vor trebui să se alinieze, altfel o expulzare de către însuşi mediul politic devine iminentă. Bruxelles-ul nu poate să clarifice politica internă aflată într-o cădere greu de imaginat.
Până nu vor crea autostrăzi, infrastructura elementară, salarii medii de mii de euro, parlamentarii nu au cum să dorească limuzine la scară, lux de şeici arabi. Un bilet în trenul de Dolhasca, sau Curtici, cazare într-un hotel normal sunt singurele recompense pe care trebuie să le ofere România în acest moment. Ruta Orient Express-ului nu poate fi schimbată chiar dacă arunci la coş toate tratatele României. Configuraţia europeană este aproape suprastatală.
Permanentei lovituri de stat trebuie să i se pună definitiv capăt.
