Vedem în ultima vreme o insistență a PSD-ului pentru renunțarea la ”Cota unică” și adoptarea impozitului progresiv prezentat ca un act de dreptate socială.
Prezentată ca o formă perimată de impozitare, liderul PSD încearcă să ne lămurească că sistemul de impozitare în ”Cotă unică” este aplicat într-un număr redus de țări din UE, ceea ce este neadevărat, peste o treime dintre acestea practică această formă de impozitare și aproape toate țările candidate (cu două sau trei excepții) au adoptat deja acest sistem, iar în ultimul timp chiar o țară UE care critica ”Cota unică” intenționează să o aplice.
Cu excepția Irlandei care a renunțat pentru o scurtă perioadă, dar apoi a revenit, nicio altă țară care a aplicat acest sistem nu a renunțat până acum.
Primul stat european care a adoptat cota unică a fost Estonia, în anul 1994, primul ministru Mart Laar fiind convins de studiul efectuat de economistul american Milton Friedman, laureat al Premiului Nobel pentru economie. Au urmat apoi Lituania și Estonia.
Pe baza unui studiu efectuat în 2003 de Societatea Academică Română (SAR) susținut insistent și de fostul Ministru de Finanțe Mihai Tănăsescu, guvernul Adrian Năstase a intenționat trecerea la cota unică începând cu anul 2004 dar Președintele Iliescu s-a opus.
După un an, guvernul C.P. Tăriceanu a adoptat Cota Unică și în România, începând cu 1 ianuarie 2005, fiind a cincea țară după Slovacia. Convinse de eficiența acestui sistem Bulgaria, Cehia și Ungaria au adoptat și ele cota unică.
Dacă adăugăm și Finlanda (o provincie autonomă) constatăm că 9 țări din UE aplică această formă de impozitare.
Dacă avem în vedere că din totalul țărilor UE de 27, 9 aplică (dacă punem și Finlanda parțial) Cota Unică și toate au trecut de la o impozitare progresivă, iar în sens invers nu a migrat niciuna, ne întrebăm care ar fi logica acestei măsuri?
Desigur că poate fi luat în discuție procentul cotei unice, dar în ceea ce privește sistemul, acesta este incomparabil mai avantajos în sensul că este simplu de gestionat, simplifică sistemul de impunere pentru contribuabili, costuri de administrare reduse și foarte ușor de implementat.
Sistemul de impozitare în Cotă Unică este echitabil, încurajează performanțele, stimulează productivitatea în unitățile de producție și dacă este aplicat fără excepții, veniturile la bugetul de stat sunt superioare celor obținute în situația impozitării progresive, de ex. 2,9% din PIB în anul 2004, 3,7% în 2016 în cazul cotei unice înainte de ”marea revoluție fiscală” din guvernarea PSD, când veniturile bugetare au scăzut la 2,2% din PIB producând o mare distorsiune în sistemul fiscal. Cu cât este mai greoi sistemul cu atât mai mult pierde statul. Adevăratul motiv pentru care unii politicieni vor impozitarea progresivă este pentru că vor să crească taxele.
Marea problemă în cazul impozitului progresiv este sistemul de impunere și colectarea care ar presupune angajarea unui mare număr de funcționari fiscali, instruirea contribuabililor pentru metodologia fiscală și constituirea unui așa zis moment zero despre care nimeni nu are habar cum și în cât timp poate fi definit. În țările cu impozitare progresivă fiscalitatea a ajuns un labirint atât de mare încât e nevoie de suport specializat pentru a înțelege cât impozit avem de plată. Impozitarea progresivă este dificilă și pentru că multe proceduri ale legii
sunt interpretabile, ceea ce poate duce la soluții diferite ale unor cazuri similare.
Legea nu poate prevedea toate cazurile care pot apărea în practică și atunci inspectorii fiscali sunt nevoiți să le asimileze unor prevederi existente.
Problema PSD-ului sunt bogații dar nu știm ce înțeleg ei prin bogat și care ar fi veniturile care ar intra în această categorie.
Bogați nu sunt din salarii nicăieri în lume. Bogat ești dacă ai multe milioane, iahturi, avioane private și nu salariu de 2-10.000 €.
În concluzie, cota unică este cea mai eficientă formă de impozitare, echitabilă și cu o birocrație redusă, cu o simplificare a sistemului de impunere cu condiția ca orice formă de viciere a acestui sistem prin reduceri procentuale, scutiri și compromisuri să dispară. Aceeași lege și aceleași condiții pentru toți. Nu cota unică a cauzat deficitul bugetar, acesta a crescut din cauza cheltuielilor statului, Dacă în 2016 ponderea cheltuielilor statului reprezentau 32%, în 2020 au ajuns la 41%. Pentru diferență ne împrumutăm. Pomenile electorale, clientelismul politic și promovarea non-valorii sunt adevăratele cauze.
Încercarea PSD-ului de a modifica această lege poate fi explicată doar prin faptul că deși este o lege bună aceasta nu este legea lor. Deducerile pe care le promit sunt povești fără nicio relevanță, doar impozitele sunt sigure.
Întreba liderul PSD ziariștii prezenți la o declarație de presă dacă ei cred că nemții, italienii, olandezii care aplică impozitarea progresivă sunt nebuni?
Răspunsul pe care ar trebui să-l știe PSD-ul este că sigur nu sunt nebuni dar, este o nebunie ca o țară plină de datorii, fără o infrastructură fiscală, fără o disciplină financiară și cu cea mai mare inflație din UE poate adopta sisteme identice cu cele mai performante economii din lume. Va ieși o brambureală imposibil de gestionat.
Intervențiile guvernului PSD în lege după 2016 prin reduceri de impozite în zonele cele mai profitabile și acordarea de scutiri și bonusuri fără nicio justificare economică, precum și prin menținerea în vigoare a legii insolvenței, explică gradul redus de colectare și nevoia continuă de împrumuturi bugetare.
Dati nene afara din bugetari, sunt multi, inutili, plimba hartii aiurea. Nu mai aruncati banii pe studii de fezabilitate, pe diferite prostii, reduceti agentiile guvernamentale, reduceti salariile umflate ale bugetarilor . Auzi, 10.000 de euro pe luna un bugetar la ANRE.