Citisem aproape fără pauză fascinanta Introducere în creștinism (1968) a lui Joseph Ratzinger și o admiram, fără să mă gândesc la personalitatea autorului. Nu speram că îl voi întâlni vreodată.
De aceea, primul meu gând despre persoana Joseph Ratzinger era o nemulțumire, într-un context aparte. Alături de alți doctoranzi la filosofie în universități germane, în 1975 și anii următori, eram nemulțumit că profesorul care se bucura deja de recunoaștere mondială, Jürgen Habermas, era blocat de primul ministru al Bavariei, Franz-Joseph Strauss, să acceadă la o profesură la Universitatea „Ludwig Maximillians” din München. Cardinalul de München-Freissing, Joseph Ratzinger, nu a intervenit, cum era de așteptat, iar blocajul a rămas. Invitat insistent de prestigioase universități americane, deja prestigiosul filosof nu a trecut Oceanul, ci s-a întors în cele din urmă la Universitatea din Frankfurt am Main.
Eram profesor invitat la München când Habermas a susținut o conferință în clădirea centrală a universității. Pentru ca, apoi, Habermas și Ratzinger să poarte istorica lor dezbatere (2004) în Academia Catolică din München.
Ca profesor oaspete la Universitatea „Ludwig Maximilians” am fost invitat la diferite dezbateri de către organizații protestante, catolice și ortodoxe. Adesea, temele erau de pondere universală, abordarea de cel mai înalt nivel. Am învățat multe. Dar ceea ce a fost mai important a fost, între multe altele, contactul cu oameni ai cardinalului Ratzinger, între timp mutat la Vatican, ca prefect responsabil al Sanctum Ufficium. M-am rugat în capela personală în care se ruga cardinalul la München, cu gândul la părinții mei.
Anii au trecut. Știam dezbaterile din creștinism deja grație unor studii universitare în care li s-au dedicat două semestre. Soția mea a tradus dezbaterea Habermas-Ratzinger (Dialectica secularizării. Despre rațiune și religie, 2005) și a dat mai multe, de fapt primele traduceri din Joseph Ratzinger în România.
Urmăream îndeaproape scrierile lui Joseph Ratzinger, care-i confereau deja relief mondial, și eram în contact cu cercul din jurul său. Având incluse în universitatea clujeană patru facultăți de teologie, am propus Senatului să fie invitat să devină doctor honoris causa al Universității „Babes-Bolyai”. Colegii mei au acceptat propunerea.
Numai că a intervenit alegerea cardinalului Joseph Ratzinger ca Papă, încât pentru mine și colegii mei dilema era grea: dacă-l invităm pe Papa, evident că nu poate veni la ceremonie și rămânem în aer, dacă nu aplicăm hotărârea Senatului, suntem în aer, căci nu aplicăm o decizie luată matur. Am ales să mergem mai departe cu aplicarea deciziei, iar Papa a delegat Nunțiul de București, arhiepiscopul Perriset, să participe la ceremonie (octombrie 2005) și să preia însemnele titlului. Am editat materialele ceremoniei în volum.
Ca membru al conducerii europene a universităților, am fost invitat să susțin o conferință la Vatican, în cadrul unei reuniuni internaționale pe viitorul învățământului superior organizată sub patronajul lui Benedict al XVI-lea. În cadrul acesteia, am fost delegat, împreună cu cardinalul Etchagaray (Marsilia), să susținem o dezbatere pe podium la Universitatea Pontificală Gregoriana din Roma. După dezbatere, cardinalul m-a întrebat dacă nu aș vrea să-l văd pe Papa. Eram emoționat! Bineînțeles că voiam!
Era deja organizată o primire la Papa, încât, împreună cu soția, ne-am prezentat în fața Pontifului, la sediul Sfântului Scaun. I-am relatat Papei că suntem de la Cluj și a răspuns spontan că știe Clujul. Am bănuit că fusese în tinerețe ca tânăr preot în pelerinaj. Era interesat de ceea ce-i relata soția mea despre contactul cu opera sa. I-am înmânat cărți și i-am relatat despre studiile de filosofie pe care le-am făcut în Germania. Când am amintit că studiasem la Habermas a exclamat: „Ah, mein Freund Habermas!”. La capăt, firește, fotograful și-a făcut datoria.
Am publicat monografia Absolutul astăzi. Teologia și filosofia lui Joseph Ratzinger (Eikon, Cluj, 2009). Colegi clujeni au decis lansarea ei la Regensburg, cu sprijinul episcopului locului, devenit apoi cardinal. Acolo, am avut o lungă discuție cu fratele papei, Georg Ratzinger, extraordinar de vivace, care mi-a spus că l-a informat pe Sfântul Părinte asupra monografiei și i-a trimis-o. Am vizitat „Institutul Benedict al XVI-lea”, creat pe premise oferite de cei doi frați, care se pregătiseră să se retragă în Bavaria, odată încheiată misiunea la Vatican. Din rațiuni cunoscute, retragerea nu a mai avut loc.
Am cooperat, inclusiv în tipărirea de volume împreună, cu cardinalul Grocholewski, prefectul responsabil cu Educația la Vatican. Am și susținut la invitația sa o conferință în centrul catolicismului polonez, de la Torun, și o alta la reuniunea episcopilor Poloniei la Poznan, în catedrala încoronării regilor Poloniei – ambele conferințe fiind publicate în volum. Cardinalul mi-a dăruit traducerea în poloneză a Bibliei, realizată de fostul rector al Colegiului iezuit de la Cluj, Wujek, care i-a succedat lui Posevino, primul rector de Cluj. Am înregistrat extraordinara ediție a traducerii Bibliei în poloneză la BCU Cluj-Napoca. Între altele, împreună cu cardinalul Grocholewski am participat la aniversarea a o mie de ani de la înființarea Arhiepiscopiei romano-catolice de Alba Iulia – Facultatea de Teologie Romano-Catolică fiind integrată în mandatele mele de rector în Universitatea „Babeș-Bolyai”, în cadrul inițiativei de atunci, care a dus la organizarea în aceeași universitate a celor patru facultăți de teologie creștină și a Institutului de Studii Iudaice.
După conferința pe care am prezentat-o la Universitatea Gregoriana, cardinalul Grocholewski m-a invitat să susținem împreună o dezbatere publică, pe podium, la Universitatea din Viena. Am acceptat pe loc onoranta propunere. Cardinalul mi-a adus atunci Medalia Pontificală „Benedict al XVI-lea”, ceea ce m-a bucurat în plus, mai cu seamă că primisem cu ani în urmă Medalia Pontificală „Ioan Paul al II-lea”. Ca student citisem documente ale conciliului Vatican II – acum eram încântat să primesc medaliile din partea a două personalități care s-au profilat în Conciliu.
Am avut adesea contacte cu Sfântul Scaun. Am luat parte la o festivitate organizată în Muzeul Vaticanului, ocazie cu care am vizitat extraordinara instituție, iar, în final, participanții au avut privilegiul unui dineu oferit de Suveranul Pontif. Am avut, de pildă, în gând să organizez primirea unui grup de profesori de la Universitatea „Babeș-Bolyai” de către Papa. Ea s-a și realizat. Pentru mulți colegi a fost un moment emoționant, mai ales că Benedict al XVI-lea, la finalul liturghiei, s-a îndreptat spre grupul nostru spunând în germană, cu un gest larg, „Eu sunt unul dintre ai voștri!”.
Contacte am avut cu cercul din jurul Papei, dar mă rezum la cele evocate, care au fost de fapt deschiderile. În ediția a doua a monografiei pe care i-am consacrat-o, Absolutul astăzi. Teologia și filosofia lui Joseph Ratzinger (Meteor Press, București, 2017), am putut aduce la zi datele.
În cazul lui Joseph Ratzinger, este vorba de o operă imensă în care găsim reflecția unui gânditor de cea mai mare anvergură asupra timpului. În acest caz, din punctul de vedere al întrebării: L-am înțeles și îl urmăm destul pe Isus din Nazaret? Amintesc aici doar două dintre rezolvările ratzingeriene ce țin de conștiința epocii.
Joseph Ratzinger a încurajat cercetarea științifică să abordeze cu curaj și fără restricții ceea ce își propune. El a infirmat orice limitare dogmatică, de viziune așadar, din calea ei. În concepția sa, universitatea trebuie să fie custodele căutării fără limitări a adevărului – fără limitări, în afară de etica cercetării (Allargare gli orizonti della rationalita, Libreria Editrice Vaticana, 2009). El era convins că oricât de dezvoltată ar fi cercetarea științifică, ea nu contrazice doctrina existenței lui Dumnezeu ca și creator, diriguitor și izbăvitor al lumii.
Joseph Ratzinger a avertizat că oprirea „mesianismului politic” al Marxism-leninismului răsăritean nu înseamnă a face loc altui „mesianism politic” (Wendezeit für Europa? Diagnosen und Prognosen zur Lage von Kirche und Welt, 1992). Orice „mesianism politic” duce la blocarea democrației – ceea ce azi este mai mult decât evident.
Astăzi, ambele dezlegări, ca și multe alte dezlegări ale sale, sunt printre bunurile comune ale umanității. Marea lecție a lui Joseph Ratzinger a fost smerenia și apărarea inflexibilă a adevărului, care l-au ridicat mereu deasupra afacerilor lumii.
Și Joseph Ratzinger a trebuit să facă față celor mai penibile acuzații din partea unor păcătoși. De pildă, i s-a spus „nazist”, căci fusese recrutat, ca mulți alții, ca licean, și trimis pe front în 1945, de unde a și dezertat. Un secretar i-a sustras documente din birou și le-a comercializat. Joseph Ratzinger l-a iertat din prima clipă pe acel slab de minte. Ca responsabil de puritatea credinței la nivelul întregii biserici, a fost socotit, în mod fals, „tolerant al pedofiliei preoților”.
El a tratat, însă, asemenea falsuri cu calmul cunoașterii mai profunde. Pentru oamenii cu capul pe umăr, nu existau probe ale „nazismului” sau ale „tolerării pedofiliei”. Ca prefect al Congregației, Ratzinger a fost primul care a semnalat și sancționat pedofilia. Iar ca Papă, s-a ocupat mai îndeaproape de combaterea fenomenului decât Ioan Paul al II-lea, care era concentrat la timpul său pe relațiile internaționale.
Eram documentat complet despre publicațiile și personalitatea lui Hans Küng cu mult înainte de întâlnirea cu ilustrul teolog. Nu poți fructifica astfel de întâlniri fără lecturi cât mai extinse ale operelor. Citisem deja în studenție despre Conciliul Vatican II, la care Hans Küng se referea abundent, ca fost peritus în grupul din jurul cardinalului König.
Pe vestitul cardinal îl întâlnisem Viena, când, în 1994, am fost invitat, ca nou rector al UBB, la o discuție privind cooperarea. Am fost preluat de la aeroport și dus în centrul Vienei, în clădirea arhiepiscopiei catolice. Lăsat să mă reculeg, într-o cameră austeră de mănăstire, am citit seara din traducerea germană a Bibliei și publicații ecleziale recente. De dimineață a bătut discret la ușă și s-a înfățișat cardinalul König, cu ținuta sa elegantă și exprimări ce trădau de la început o neobișnuită sensibilitate și profunzime, care m-a invitat să luăm împreună micul dejun. Am discutat îndelung cu eminența sa situația teologiei, desigur și despre ceea ce și eu știam, Joseph Ratzinger și Hans Küng, și rolul ei în noul context internațional. Cardinalul era bine informat și interesat de inițiativa pe care o luasem la Cluj-Napoca, în premieră internațională, de a integra teologiile diverse și Institutul de Studii Iudaice în universitatea clujeană.Am discutat apoi cooperări, cu profesori iluștrii de la Universitatea din Viena.
Întâlnirile cu vestitul cardinal nu s-au încheiat aici. Partenerul universității clujene, Universitatea din Cracovia, a avut ideea ca împreună, în două ceremonii, să celebrăm rolul istoric al cardinalului König în schimbările ce au avut loc în lume plecând de la Conciliul Vatican II. Am organizat deplasarea cu autobuze, de la Cluj-Napoca la Viena, a cincizeci de studenți, însoțiți de zece cadre didactice de la facultățile menționate și cazarea la una dintre casele de oaspeți ale Arhiepiscopiei Catolice de Viena.
Citisem intens teologie. Parcursesem volumele operei lui Hans Küng, cu accent pe Das Christentum (1984) și Das Judentum (1991). Fiind de câteva ori în stagii de documentare la Tübingen, unde funcționa Institutul pe care-l conducea, l-am văzut pe ilustrul teolog în diferite ocazii, fără a avea vreo discuție. I-am urmărit șirul scrierilor și le aveam acasă pe toate. De la George Călinescu reținusem – „să citești înainte de călătorie!”. De la Habermas am învățat: „să citești complet un autor ca să poți vorbi legitim despre el!”.
Știam disputa dinăuntrul teologiei catolice dintre grupurile ce-și asumau ducerea mai departe a Vatican II – grupul din jurul lui Joseph Ratzinger și grupul din jurul lui Hans Küng. Cardinalul König a întreținut continuu cooperări cu ambii. Știam că relațiile lui Hans Küng cu Ioan Paul al II-lea nu puteau fi calde. Citisem că în calitate de tânăr teolog, preferat al lui Ioan al XXIII-lea, Hans Küng a avut cuvinte deloc măgulitoare pentru pregătirea doctoranzilor din Est, în discuțiile cu Carol Wojtyla. Știam că i s-a retras în mod discutabil, de către Ioan Paul al II-lea, missio canonica, care-i dădea dreptul să predea teologia catolică.
Dar a venit propunerea Editurii Hassefer (București) de a traduce vasta monografie Das Judentum (Iudaismul), din ceea ce avea să fie trilogia lui Hans Küng (prin adăugarea volumul Das Islam, 2004). Am susținut din prima clipă cu entuziasm demersul, fiind intimidat mereu de amploarea sarcinii. Un tânăr asistent și-a asumat traducerea. Lansarea am organizat-o împreună cu editura la Universitatea „Babes-Bolyai”, cu participarea lui Hans Küng, ceea ce era un eveniment excepțional.
Hans Küng venea la Cluj-Napoca după istorica reîntâlnire cu Benedict al XVI-lea la castel Gandolfo, la invitația Papei, care avea, firește, în vedere rezonanța mondială pe care o căpătase opera teologului elvețian. După lansarea traducerii și discuția cu arhiepiscopul Bartolomeu Anania, el însuși traducător al Bibliei, cu care am pus în contact de fiecare dată cardinalii și marii teologi în vizită la Universitate, a urmat conferința de presă pe care am organizat-o la Cluj-Napoca.
Hans Küng a făcut atunci relatări fabuloase despre teologie și relația cu fostul său coleg, Joseph Ratzinger, pe care el, ca decan, îl adusese la Tübingen pentru a face, ei doi, împreună cu Jürgen Moltmann, cea mai puternică echipă de teologi dintr-o universitate a lumii. Din păcate, jurnaliștii prezenți nu erau familiarizați cu tema și nu au reușit să fructifice ocazia.
Ulterior, pe fondul nemulțumirilor privind abordarea de către fostul său coleg a istoriei, Hans Küng a revenit la o anume ostilitate. Nu s-a mai putut pune preț pe tot ce spunea. Dar acest fapt nu trebuia, în opinia mea, să împiedice recunoașterea meritelor sale în a reprezenta conștiința umanității. Iată, pe scurt, trei aspecte.
Hans Küng fost acela care a readus „justificarea (Rechfertigung) creștinului” în miezul credinței și a făcut din ea terenul de conciliere dintre protestanți și catolici. Printr-o scriere extrem de bine documentă și curajoasă (Rechtfertigung. Die Lehre Karl Barths und eine katolische Bessinung, 1957) a lui Hans Küng s-a stins de fapt controversa ce venea din zorii protestantismului privind „justificarea prin credință” sau „justificarea prin fapte plecând de la credință”. Acestea au fost aduse la sinteză sub formula „justificării prin credința plină de încredere (vertrauenden Glaubens)”, ce constituie un fel de coloană vertebrală a viziunii teologice a lui Hans Küng.
Pornind de la această reușită, Hans Küng a lucrat, la solicitarea secretarului general al ONU, la modelarea cooperării reconciliate la nivel universal (Project Weltethos, 1992). El a aplicat în cele mai diverse planuri maxima lui Helder Camara – „dacă doar unul visează, rămâne un vis, dacă toți visează împreună, atunci urmează o realitate” – și a dat cel mai recent proiect de reconciliere în lume.
În scrierea de încheiere a operei sale teologice (Was ich glaube, 2009), Hans Küng s-a ocupat ca puțini alții de lămurirea sensului nemijlocit al vieții. Prin termenii săi – „încrederea în viață”, „bucuria vieții”, „calea vieții”, „sensul vieții”, „temeiul vieții”, „puterea vieții”, „modelul de viață”, „suferința vieții”, „arta vieții”, „viziunea vieții” – el a pus întreaga discuție pe o direcție exemplară. (Din volumul A. Marga, Experiențele vieții, în curs de publicare)
Oricum, SPIRITUALITATEA cea ANCESTRALA a neamului NOSTRU (de vreo 8000 de ani dpv. arheologic, paleogenetic, cultural, de credinte) de pe taramul NOSTRU cel Eurupean … este DIFERITA complet de spiritualitatea neamurilor de de taramul semit al Canaaitilor si Ebraicilor (dpv. arheologic, paleogenetic, cultural, de credinte). Degeaba incerci sa le COMPARI ca NU POTI ! Mai ales dpv. al credintelor si superstitiilor ancestrale si stravechi !
Sunt NEAMURI total DIFERITE !!!
Insa … Luca, in 2:8, afirma:
„În ţinutul acela erau nişte păstori, cari stăteau afară în cîmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.”
Se remarcă faptul că oile stau sub cerul liber vara, începând cu săptămâna dinaintea Paștelui până la jumătatea lunii noiembrie. Iarna oile stau în staule, iar acest amănunt este suficient pentru a înțelege că data la care se ține de obicei Crăciunul, într-o lună de iarnă, este puțin probabil să fie corectă, deoarece Evanghelia afirma că păstorii se aflau pe câmp.
Crăciunul sau Nașterea Domnului se sărbătorește anual în cinstea nașterii Domnului Iisus Hristos pe data de 25 decembrie. Este o sărbătoare religioasă și culturală importantă pentru milioane de oameni din întreaga lume, una dintre cele mai semnificative sărbători liturgice ale creștinismului, iar tradițiile asociate variază în funcție de confesiune.
Crăciunul face parte din cele 12 praznice împărătești ale bisericilor de rit bizantin, având un loc central în calendarul liturgic.
Datele la care se sărbătorește Crăciunul sunt orientative, pentru că nu se știe data exactă a nașterii lui Iisus.
Cel mai vechi document care menționează 25 decembrie ca ziua nașterii lui Iisus este Cronograful din 354 AD (sau Calendarul lui Filocalus), care stabilește această dată și ca ziua de naștere a lui Sol Invictus („Soarele Neînvins”), un zeu solar venerat în Imperiul Roman. Această paralelă a fost interpretată de unii istorici ca o încercare a creștinilor de a înlocui sărbătorile păgâne cu sărbători creștine.
Mulți cercetători consideră că termenul Craciun provine din latinescul calatio. La romani, prin calatio se înțelegea convocarea poporului de către preoții păgâni în fiecare zi de întâi a lunii pentru anunțarea sărbătorilor din luna respectivă, și, prin extindere, sărbătoarea în general, căci cea mai importantă calatio era aceea de la 1 ianuarie.
Cercetatorii susțin că termenul Crăciun ar putea fi de origine autohtona,daco-tracă, legat de sărbătorile focului cu ocazia solstițiului de iarnă. Aceasta posibilitate lingvistică este susținută și de obiceiul roman de a pune crenguțe / crăci de copac la casele oamenilor cu ocazia solstițiului de iarnă și a festivităților Sol Invictus.
Ce sa fac eu … daca aceasta este istoria DIVINITATII noastre supreme DZEU/DomnulZEU/DumneZEU, cea STRAVECHE (de tip PIE/3000 BC (CERUL cel SENIN si LUMINOS/”*Dyḗws”) VENERAT pe acest TARAM carpato-dunareano-pontic de 5000 de ani, si STUDIAT de catre Zamolxis de peste 2500 de ani, dar si de mine in prezent ?
Iisus, in final, murmura pe cruce, ridicand privirea spre ZEUL sau suprem … „Eli, Eli, Lama Sabachthani” .
Evocand pe Tatal SAU din CERURI (Elohim cel semitic Canaait/2200 BC) … un nume diferit de DZEU/DumneZEU specific pe acest taram (CERUL cel SENIN de tip PIE/3000 BC).
Ce sa fac eu … daca sunt un umil român din România, botezat in religia cea crestin-ortodoxa de rit bizantin (a lui Constantin DACUL/325 AD) … cea SPECIFICA de pe TARAMUL meu de BASTINA si de CRESTINARE (orasul Craiova) aflandu-se pe taramul cel stravechi al culturii si al civilizatiei Neolitice Salcuta/6000 BC, al Pelendavei GETO-DACICE/600 BC, oras care a facut parte din ROMANIA/383 AD, Tara Româneasca/450 AD si ROMÂNIA/1859. Si locuiesc in prezent in zona fostei capitale antice ARGEDAVA a GETO-DACILOR Basileului Burebista, capitala numita Bucuresti din anul 1459 de catre Vlad Țepeș ?
TOTUL (CERUL, CREDINTA, PATRIA, POPORUL) fiindu-mi ALESE si HARAZITE de catre ZEUL nostru CERESC, la nasterea mea.
Astept ca despre SPIRITUALITATEA neamului NOSTRU cel dacoromânesc, conceptia cea specific AUTOHTONA … sa ne raspunda chiar autorul acestui articol. Intr-un viitor articol, mult mai VAST si mai PROFUND decat toate CELE despre cultura si spiritualitatea cea germanica !
O sa mai postez doar atat …
„Există o doctrină străveche [ archaios logos ] care a existat de la început, care a fost întotdeauna menținută de cele mai înțelepte națiuni și orașe și oameni înțelepți”. El îi citează (egipteni, sirieni … și geți), fiindcă cinstesc pe cel mort, ați făcut la fel ca și GETII care cinstesc pe Zalmoxis [/550 BC]” (cf. Origene/185-253 AD, Contra Celsus, 3, 34) .
PS. Deceneu … poti sa postezi si tu citatul despre Apollonius din Tyana .
nicio religie nu a fost creata de rasa alba!!! pentru simplul motiv ca nu avea nevoie fiind in deplina armonie cu Mama Pamint si Universul nemarginit. cind va renunta la religia crestina va reveni la matca.
Nu e de mirare ca ATEUL „Prelatul” isi tolereaza camarazii „coreligionari” care s-au lansat in tromba contra IDOLULUI sau forestier… Nu e de mirare ca ATEUL Prelatul nu a inteles mesajul razboinic codificat al lu doru popescu FARA Dumnezeu si FARA PATRIE si nici al
dublurii ucraineanului bolsevizat, Zalmoxis…Moon Strul Zalmoxis isi intrece camarazii ATEI Yahwe maxtor tomlin Ticacalosu…Nu stie
sensul profund religios al spiritualitatii si oricum nu l-ar accepta…Acum il stim pe adevaratul Zalmoxis, un produs vetust viciat spiritual al ideologiei geno Cid-ului…
Astept ca despre SPIRITUALITATEA neamului NOSTRU cel dacoromânesc, conceptia cea specific AUTOHTONA … sa ne raspunda chiar autorul acestui articol. Intr-un viitor articol, mult mai VAST si mai PROFUND decat toate CELE despre cultura si spiritualitatea cea germanica !
O sa mai postez doar atat …
„Există o doctrină străveche [ archaios logos ] care a existat de la început, care a fost întotdeauna menținută de cele mai înțelepte națiuni și orașe și oameni înțelepți”. El îi citează (egipteni, sirieni … și geți), fiindcă cinstesc pe cel mort, ați făcut la fel ca și GETII care cinstesc pe Zalmoxis [/550 BC]” (cf. Origene/185-253 AD, Contra Celsus, 3, 34) .
PS. Deceneu … poti sa postezi si tu din Apollonius din Tyana .
Astept ca despre SPIRITUALITATEA neamului NOSTRU cel dacoromânesc, conceptia cea specific AUTOHTONA … sa ne raspunda chiar autorul acestui articol. Intr-un viitor articol, mult mai VAST si mai PROFUND decat toate CELE despre cultura si spiritualitatea cea germanica !
O sa mai postez doar atat …
„Există o doctrină străveche [ archaios logos ] care a existat de la început, care a fost întotdeauna menținută de cele mai înțelepte națiuni și orașe și oameni înțelepți”. El îi citează (egipteni, sirieni … și geți), fiindcă cinstesc pe cel mort, ați făcut la fel ca și GETII care cinstesc pe Zalmoxis [/550 BC]” (cf. Origene/185-253 AD, Contra Celsus, 3, 34) .
PS. Deceneu … poti sa postezi si tu despre Apollonius din Tyana .
daca marga aminteste de traducerea iudaismului facuta de un asistent, nawrotzky edmond, solicitam ziarului sa cpmpare editia germana cu cea romaneasca. hassefer a solicitat traducatorului eliminarea unei pagini in care kung facea niste remarci critice cu privire la politica actuală a statului israel fata de palestinieni. vezi actualul stat genocidar israel. traducatorul nu a fost de acord, atunci s-a mers pina la kung care a acceptat sa isi automutileze cartea la cerinta evreilor romani. traducatorul a refuzat ulterior sa traduca orice alta lucrare a lui kung in urma acestui incident, desi i se oferise un contract baban. ba chiar a renuntat si la o transa din banii pentru traducerea iudaismului. rugam ziarul sa cerceteze episodul, semnificativ in lumina noii evolutii din gaza si sa publice pasajele eliminate din editia romaneasca. care editie nu semnala ELIMINAREA SI CENZURAREA ei.
e de notorietate ca pamanteanul jeshua ben yousef cel rebotezat isus nu s-a nascut pe 25 decembrie… este clar ca niceea a facut o mica mare minarie…este evident ca dogma a trebuit sa ajunga sa se confunde cu spiritualitatea pentru a o distruge pe aceasta. la fel cu sarbatorile precrestine. cine si ce scop? pai se spune ca religia-dogma ca atare, nu are origini pamintene fiind indusa de cei care au tot interesul pa Pamintul sa continue sa fie o inchisoare. iar atacul se da de mai bine de 2000 de ani asupra sufletului. asta e probabil si unul din motivele pt care nu ne reamintim vietile anterioare.
@Doru Popescu: ti-a scăpat scrisoarea lui Apollonius din Tyana adresata lui Zalmoxis; dupa unii autori Apollonius din Tyana a fost modelul care i-a inspirat pe fondatorii creștinismului
Crăciunul e o sarbatoare imprumutata din religia lui Mithra care s-a nascut tot in 25 decembrie,cu tot tacamul
Asadar, pe cand domnule Marga te decuplezi de spiritualitatea germana … pentru a ABORDA si SPIRITUALITATEA neamului NOSTRU cel dacoromânesc, spiritualitatea cea AUTOHTONA, ANCESTRALA, ORIGINARA, ORIGINALA, UNICA, UNITARA, SPECIFICA si PARTICULARA a neamului NOSTRU ? Pe care sa POTI sa o PROPAVADUIESTI si in EDUCATIA noastra cea NATIONALA !
Fara suparare … trebuie sa preferam si sa promovam si conceptia cea specific autohtona … in raport cu altele strainesti ! Asta inseamna SUVERANISM de tip NATIONAL !
Sa va intre bine in scafarlie: „Toata stiinta este Iisus” ! Stiu pe cineva care sustine ca are dovezi materiale ale existentei unei entitati imaginare !
Filosofia germană se considera a incepe de la Gottfried Wilhelm Leibniz/(1646–1716), cel care a fost atât filosof, cât și matematician, cel care a scris în principal în latină și franceză . Leibniz, alături de René Descartes și Baruch Spinoza, a fost unul dintre cei mai mari susținători ai raționalismului din secolul al XVII-lea.
Cel care a fost contemporan si la admirat pe domnul NOSTRU autohton Dimitre Cantemir (incluzandu-l ca membru al Academiei de Științe din Berlin), FILOSOFUL (autorul lucrarii Divanul sau Gâlciava înțeleptului cu lumea din 1698), RATIONALISTUL (autorul lucrarii Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Imago/1700, lucrare filosofică în care încearcă să integreze fizica într-un sistem teist, în linia lui Francis Bacon, un fel de împăcare între știință și religie, între determinismul științific și metafizica medievală, precum si a lucrarii Compendiolum universae logices institutiones (Prescurtare a sistemului logicii generale) din 1701), TEOLOGUL (lucrarile Sistema religiei mahomedane, scrisă în latină: Systema de religione et statu Imperii turcici/1722, cea care se ocupă de viața spirituală a lumii islamice) !
Pe taramul NOSTRU, conceptiile FILOZOFICE si STIINTIFICE ale neamului NOSTRU, sunt stravechi, datand din epoca lui Zamolxis/550 BC si Deceneu, basileul dac între 44 î.e.n. – 27 î.e.n., sfatuitorul teologic a lui Burebista/(80-44 BC).
Cata DIFERENTA de tip TEMPORALA dintre CONCEPTIILE cele FILOZOFICE … ale neamului NOSTRU versus cel germanic !
Pe cand o opera despre conceptiile STIINTIFICE – FILOSOFICE – TEOLOGICE ale neamului NOSTRU cel autohton (GETO-DACIC, cel devenit DACO-ROMANESC) domnule Marga ? Decuplata insa de conceptiile altor neamuri.
Paradoxal, constiinta teologica a neamurilor germanice a inceput odata cu crestinarea gotilor de catre Wulfilla/350 AD si inventarea numelui divinitatii lor supreme de „guþ”/Gott/God, iar conceptia lor teologica a fost cea specific autohtona taramurilor noastre nord-dunarene – arianismul, conceptie teologica care a fost corijata (in catolicism) de catre Charlemagne pe taramurile sudice germanice, prin cucerirea Bavariei in 788 AD, cel care a crestinat si pe germanicii din nord, prin cucerirea Saxoniei/810 AD si Boemiei/845 AD.
Pe taramurile noastre divinitatea suprema este ancestrala de tip PIE/3000 BC (DZEUS/”*Dyḗws”), conceptia NEMURIRII estre straveche (Zamolxis/550 BC), iar paleocrestinismul a fost cel vechi apostolic (Sf. Ap. Andrei/50 A).
Cata DIFERENTA de tip TEMPORALA dintre CONCEPTIILE cele TEOLOGICE … ale neamului NOSTRU versus cel germanic !
La baza religiei s-a asezat mitul izgonirii din gradina, bazat pe trauma, in timp ce Spiritualitatea iti spune esti in gradina protejeaza omule totul pentru ca ai constiinta. In timp ce religia iti spune ca totul are la baza spatiul – in prima zi s-a separat apa etc…Spiritualitatea se refera la timp la infinit si nu la eternitate… Eternitatea este o succesiune de timp iar infinitul contine totul…
diferenta dintre religie si spiritualitate rezida in faptul ca religia te face oaie in turma pe cind spiritualitatea te numeste co-creator imrepuna cu Spiritul…si in timp ce religia iti propavaduieste intilnirea cu Dumnezeu la loc cu verdeata, Spiritulitatea iti spune: de ce sa nu te inteilnesti cu Spiritul acum, aici in acest moment?…
Autori straini despre INGEMANAREA dintre STIINTA, FILOZOFIE si CONSTIINTA pe acest TARAM autohton … cu vreo 1500 de ani INAINTE de „Conștiințele teologice ale epocii moderne: Ratzinger – Küng” …
„39. Getii au avut drept conducator pe Zamolxe/550 BC, despre care cei mai mulţi scriitori ne spun că a fost un filozof cu o erudiţie de admirat. 40. De aceea goţii/[GETII] au fost aproape egali cu grecii. Deceneu/(82-44 BC), i-a instruit în aproape toate ramurile filozofiei. El i-a învăţat etica, dezvăţîndu-i de obiceiurile lor barbare, i-a instruit în ştiinţele fizicii, făcîndu-i să trăiască conform legilor naturii; transcriind aceste legi, ele se păstrează pînă astăzi, sub numele de belagines; i-a învăţat logica, făcîndu-i superiori celorlalte neamuri, în privinţa minţii; dîndu-le un exemplu practic i-a îndemnat să petreacă viaţa în fapte bune; le-a arătat mersul planetelor şi toate secretele astronomice” (Iordanes, Getica/551 AD).
Alti autori straini despre INGEMANAREA dintre STIINTA, FILOZOFIE si CONSTIINTA pe acest TARAM autohton … cu vreo 2000-2500 de ani INAINTE de „Conștiințele teologice ale epocii moderne: Ratzinger – Küng” …
„I,94,2. Într-adevăr, se povesteşte că la ariani Zathrausthes a făcut să se creadă că o zeitate bună i-a dat legile întocmite de el. La aşa-numiţii geţi, care se cred nemuritori, Zamolxis susţinea şi el că a intrat în legătură cu zeiţa Hestia [Mama NATURA], iar la iudei Moise, cu divinitatea căreia i se spune Iahve.”
[Diodor din Sicilia, Biblioteca Istorica/80-21 BC].
„[156d]…Tot aşa stau lucrurile, Carmide, şi cu acest descântec. Eu [Socrate] l-am învăţat acolo în oaste, de la un medic trac, unul din ucenicii lui Zalmoxis, despre care se spune că îi fac pe oameni nemuritori.” [Platon, Charmiders]
„I,94,2. Într-adevăr, se povesteşte că la ariani Zathrausthes a făcut să se creadă că o zeitate bună i-a dat legile întocmite de el. La aşa-numiţii geţi, care se cred nemuritori, Zamolxis susţinea şi el că a intrat în legătură cu zeiţa Hestia [Mama NATURA], iar la iudei Moise, cu divinitatea căreia i se spune Iahve.”
[Diodor din Sicilia, Biblioteca Istorica/80-21 BC].
„[156d]…Tot aşa stau lucrurile, Carmide, şi cu acest descântec. Eu [Socrate] l-am învăţat acolo în oaste, de la un medic trac, unul din ucenicii lui Zalmoxis, despre care se spune că îi fac pe oameni nemuritori.” [Platon, Charmiders]
Alti autori straini despre INGEMANAREA dintre STIINTA, FILOZOFIE si CONSTIINTA pe acest TARAM autohton … cu vreo 2000-2500 de ani INAINTE de „Conștiințele teologice ale epocii moderne: Ratzinger – Küng” …
„I,94,2. Într-adevăr, se povesteşte că la ariani Zathrausthes a făcut să se creadă că o zeitate bună i-a dat legile întocmite de el. La aşa-numiţii geţi, care se cred nemuritori, Zamolxis susţinea şi el că a intrat în legătură cu zeiţa Hestia [Mama NATURA], iar la iudei Moise, cu divinitatea căreia i se spune Iahve.”
[Diodor din Sicilia, Biblioteca Istorica/80-21 BC].
„[156d]…Tot aşa stau lucrurile, Carmide, şi cu acest descântec. Eu [Socrate] l-am învăţat acolo în oaste, de la un medic trac, unul din ucenicii lui Zalmoxis, despre care se spune că îi fac pe oameni nemuritori.” [Platon, Charmiders]
La un articol excepțional, de larg orizont, faceți doar confuzii, confuzii vulgare, din ignoranță și lipsa simțului, gigei, margelați și charliși. Religia este o formă se spiritualitate. Ea dă acces la sublim și cultură. Ce faceți e doar un usrism declasat.
Autori straini despre INGEMANAREA dintre STIINTA, FILOZOFIE si CONSTIINTA pe acest TARAM autohton … cu vreo 2000-2500 de ani INAINTE de „Conștiințele teologice ale epocii moderne: Ratzinger – Küng” ..
„După câte am aflat de la elenii care locuiesc în Hellespont şi în Pont, acest Zamolxis, fiind om [ca toţi oamenii], fiind unul ce trăise printre eleni şi mai ales alături de omul cel mai înţelept a Elladei, lângă Pythagoras”
[Herodot/(484-425 BC), Istorii, IV. 59].
„VII,3,5. Se spune că un get cu numele Zamolxis ar fi deprins de la acesta unele cunoştinţe astronomice, iar o altă parte ar fi deprins-o de la egipteni, căci cutreierările sale l-ar fi dus până acolo. Mai întâi, [Zamolxis] s-ar fi făcut preot al ZEULUI cel mai slăvit la ei, iar după aceea a primit şi numele de zeu.”
[Strabon/(64 BC–24 AD), Geografia].
INGEMANAREA dintre STIINTA, FILOZOFIE si CONSTIINTA … NOI, cei pe acest TARAM, o AVEM inca de acum 2500 de ani, din zorile STIINTEI, FILOZOFIEI, CULTURII si SPIRITUALITATII Europene … atunci cand getul ZAMOLXIS/550 BC (elevul lui Pitagora/(570-495 BC) din Samos) … a CERCETAT si CERUL impreuna cu mentorul sau Pitagora (primul care a dovedit ca PAMANTUL este rotund), si EVOLUTIA Universului (de la profesorul sau Anaximandru/(610-546 BC), COSMOLOGUL), cat si prezicerile ECLIPSELOR de Soare si Luna (de la profesorul sau Thales/626-548 BC), MATEMATICIANUL), intr-o STIINTA a ASTRONOMIEI aparuta doar de 200 de ani in urma in lume (746 BC, in Noul Babilon, in vremea regelui Nabonassar II/(747-734 BC)) … a INFIINTAT impreuna cu mentorul sau Pitagora FILOSOFIA (ideea filosofica principale a LUMII/a pitagorismului că numerele reprezintă esența lucrurilor, iar universul este un sistem ordonat și armonios de numere și raporturi numerice) … a fost si preot, REVENIT pe acest TARAM, al zeului NOSTRU ancestral DZEUS cel PIE/3000 BC („*Dyḗws”) .. si a INFIINTAT si conceptia RELIGIOASA autohtona a NEMURIRII, fiind mai apoi zeificat ca OM-ZEU (daimon la vechii greci). Asa dupa cum au sustinut, vreme de peste 1000 de ani, in scrierile vremurilor si Herodot/(484-425 BC) (in Istoria sa), precum si gotul Iordanes/sec. VI AD (in Getica sa).
Si asta cu vreo 2000-2500 de ani INAINTE de „Conștiințele teologice ale epocii moderne: Ratzinger – Küng” !
De Sfanta Zi de Craciun era binevenit un Colocviu al ateilor dejism-ceausismului…Stiinta fara constiinta…Sunt liberi sa creada ca se trag pe linie directa din ani mal le…In respect pentru traditie…Instinctele fiindu-le perfect conservate stefangheorghist au devenit „conservatori”…Mar gealatzi ras put Tino izy…