La lansarea unui ziar, se cuvin, înainte de orice, felicitări celor care au făcut-o posibilă. Exprim urări sincere realizatorilor „Cotidianului de Hunedoara” de împlinire rapidă a ceea ce-și propun. Ei au din nou premise ca importantele tradiții de presă ale Orăștiei, ale acestor locuri din jurul Devei să fie duse mai departe.
Dar tocmai pentru că suntem la lansarea unei publicații promițătoare, nu putem să nu reflectăm la situația primejdioasă din aceste zile, care se simte pretutindeni. Se petrec fapte grave, ce pun pe gânduri.
În România, avem, firește, satisfacția înaintării proiectului postbelic al industrializării într-o țară socotită multă vreme “eminamente agrară” și al împlinirii aspirației de după 1989 de integrare europeană și nord-atlantică. Acestea sunt înfăpturi istorice, încât greșesc cei care spun că nu s-ar fi făcut nimic de-a lungul deceniilor.
Ele oferă, firește, motive de încurajare. Bunăoară, încurajare să profităm de noua situație a țării făcând simțită prezenta întreprinzătorilor români nu doar acasă, ci în diferite țări ale Europei unite. Câți operează în alte țări? Încurajare să valorificăm libertatea pentru creație și să cultivăm inovația competitivă. Câte frământări de azi duc dincolo de banalitate și clișee ieftine și ajung la creație? Încurajare să instituim o democrație propriu-zisă, nu alt autoritarism. Încurajare să trecem, cum formula pătrunzătorul journalist, care este colegul dvs., Octavian Știreanu, “de la România controlată la România emancipate”.
Oricare concetățean conștient știe cât de multe s-ar putea face în cadrul creat de cotitura din decembrie 1989, încât nu aș detalia aici. Mă opresc însă, la trei chestiuni stringente: ce poate face presa? Ce avem de făcut în România? Cum se poate elibera lumea de primejdiile actuale. Le iau pe rând.
În multe țări, o constatare este greu de contrazis: aceea că s-a produs o ruptură între misiunea originară a presei de a reprezenta interesul public și de a informa onest cetățenii și realitatea în care mass media au fost subordonate intereselor de grup. Ca urmare, multe societăți s-au umplut de propagandă, încât cititorul este copleșit și devine indiferent.
Or, nu putem să nu spunem că numai dacă este presă liberă și acurată democrația este posibilă. Unde presa este strivită de interese particulare democrația se stinge. De aceea, dacă vrem dezvoltare nu există altă cale decât să democratizăm, iar dacă vrem democratizare trebuie vegheat la libertate și integritate. Fără sferă publică nutrită de pluralism, cu parlament și presă de calitate, se bate pasul pe loc.
Se bate pasul pe loc și dacă în dezbateri nu se înțelege un fapt simplu. Anume că datele lumii sunt multe și diferite, mai ales astăzi, încât cu exemple se poate susține aproape orice. Numai că, așa cum spune o regulă a logicii, exemplele nu sunt automat argumente, iar chestiunea nu este de a găsi exemple, ci de a croi soluția scoaterii din necazuri.
Ce avem de făcut în România? Spus direct, s-au făcut multe, dar avem azi, poate înainte de orice, de promovat cooperarea forțelor creative și, în mod exact, demnitatea în relația dintre oameni și dintre instituții și ei. Din nefericire, spre deosebire de prevederile constituționale ale SUA, Franței, Spaniei și de legea fundamentală a Germaniei, în Constituția României demnitatea este luată doar ca valoare. Consecința practică o vedem zi de zi – ignorarea cetățenilor, până și a Parlamentului, în angajarea soartei țării și călcarea în picioare a demnității persoanelor.
Eu cred că trebuie accentuată statura de principiu juridic a demnității umane, pentru a o feri de dizolvare. Mai ales că în geneza modernității și, eo ipso, în funcționarea statului modern, din însăși demnitatea omului derivă libertățile și drepturile fundamentale.
Nu se poate cultiva demnitatea fără a restabili cetățeanul care suntem fiecare. Organizațiile și partidele sunt, cum știm, indispensabile democrației. Dar, la noi, partidele consacrate nu au reușit să ducă democratizarea dincoace de ceea ce era atins în 2000 și să fructifice poziția internațională a țării dobândită prin invitațiile din 1996-1999, de aderare la Uniunea Europeană și NATO. În destule privințe democrația și valorificarea poziției au fost, din păcate, desfigurate. Mai nou, partidele se dovedesc formatabile de inși și servicii secrete și s-au rupt de opinia cetățenilor. Dovadă este, între altele, faptul că puterea executivă a țării a fost aleasă abia de ceva peste o treime din electorat.
De aceea, urgența României este ieșirea din obsesiile de parvenire și stoarcere de resurse ale unor grupuri, spre vocea liberă a cetățenilor, ce rămâne temelia societății democratice. Ieșirea aceasta îl privește pe fiecare – din orice generație, profesie, ocupație și afinități politice – ca cetățean. Fiecare este de prețuit pentru capacitatea lui.
Crizele în care ne aflăm nu sunt oarecare și izbucnesc unde nu te aștepți. Analize ale unor istorici, economiști, juriști, sociologi, scriitori responsabili din țară au spus lucrurilor pe nume, în imagini zguduitoare . Deunăzi, fostul comisar UE din partea României, menționa că țara are cea mai mare extindere a sărăciei din uniune și că sărăcia lovește mai mult copiii decât maturii și se adâncește. Relatări oficiale spun că România trăiește cotidian pe datorie, încât guvernanții nu se mai întrec în măsuri de dezvoltare, ci în dobânzi favorabile la împrumuturi.
În mod tot mai clar, România a intrat în două cercuri vicioase. Pe de o parte, împovărarea cetățeanului român îl împinge la emigrare, iar emigrarea multora are ca efect mărirea poverilor pentru cei ce rămân, care sunt împinși și mai mult la emigrare. Pe de altă parte, capitalul investițional este sacrificat continuu, încât se apelează la capital extern care, firește, are pretențiile sale la taxe și dividente reduse, ceea ce afectează veniturile la buget și împiedică încă odată dezvoltarea.
Nu se poate ieși din dificultăți fără decidenți noi, calificați și devotați, capabili de rezolvări profunde. Așa cum arată acum scena politică, se vrea, însă, perpetuarea, prin alegeri comasate și făcute oricum, a celor care au dus România în situația de „stat mafiot”, cum spunea un fost președinte, de „stat eșuat”, cum spune actualul, oricum, de „stat avariat”, cum se poate spune. Cu perpetuarea aceasta se riscă însă prelungirea stărilor nefaste cu o întinsă „înșelare de sine”.
Spus fără ocolișuri, după două decenii de prăbușire în timp scurt fără precedent în istoria țării, cum ne spun istoricii, ar fi cazul ca în fața oricărui candidat la alegeri să se pună întrebări. A fost fruntaș profesional al generației sale? A urcat prin propriile puteri sau ca odraslă? A prezentat vreodată alte opinii decât cele ale șefilor? Știe prelucra crize existente sau trăiește din propagandă? A luat decizii păguboase democratizării? A dovedit capacitatea conceperii și organizării?
Altfel, compromisurile cu valoarea scăzută a decidenților vor avea efectele de azi. Și vor lăsa mai departe loc să se flateze cu realizări tocmai cei care s-au opus la timpul potrivit reformelor serioase.
Și România s-ar cuveni, ca în interesul propriu, să lase cale liberă unor candidați instruiți, propulsați de meritele personale și devotați. Ei există cu siguranță printre cetățenii ei. Doar astfel și țara noastră se poate despărți de înțelegerea capitalismului ca șansă de fraudă, a privatizării ca devalizare, a moralei ca ciocoism, a politicii externe ca excursie.
În fapt, nicio țară nu a ieșit la liman fără democratizare. Nu o pot scoate din crize inși nimeriți în funcții prin proptele și acționați din umbră. Incompetența nu se compensează cu învrăjbire, iar starea unei țări nu o pot normaliza amatorii, oricât de agresivi și vulgari. Numai dacă se ajunge la cetățeni România va ieși din crize.
A ajunge la cetățeni nu mai este de la sine înțeles în lumea scindată, plină de riscuri a acestor ani. Ca urmare, suntem nevoiți să ne întrebăm: cum s-a ajuns la conflicte tot mai multe și mai grave și, odată cu ele, la expansiunea urii și la a periclita conviețuirea și a relativiza viața?
Teza mea este că s-a ajuns aici pentru că în despărțirea de ideologia care a justificat socialismul răsăritean nu s-a mers destul de departe în a recunoaște libertatea și drepturile cetățeanului. Spus mai direct, s-a înlocuit simplismul unei ideologii, marxism-leninismul, care deriva viața societății din modul de producție, cu simplismul altei ideologii, neoliberalismul, care derivă societatea din competiția pe piață. În fapt, s-a rămas departe de ceea ce spunea Montesquieu – libertatea constă în a face ceea ce vrei, firește în cadrul legilor raționale și rațional adoptate.
Știm prea bine că operarea cu termenii filosofiei nu este nici ușoară, nici populară și adesea este doar eronată. Numai că realitățile istorice sunt generate de oameni cu vederile lor, încât oriunde ceea ce și cum se gândește este inevitabil spațiul opțiunilor ultime. De aceea, îmi permit să mă refer, acum, la inaugurarea unei publicații, la opțiunile prevalente astăzi, care au dus la crizele pe care le trăim, la suficiența ideologică, la noua „corectitudine politică”, la încercări de a modifica sexul și natura oamenilor, la subminarea religiei, la proliferarea de fake news-uri.
La începutul erei postbelice, Karl Popper a propus interpretarea societății ca un câmp al luptei între libertate și autoritarism. El considera că doar așa se poate evita disoluția libertății și întoarcerea regimurilor totalitare, ale căror efecte tragice se cunosc. Lupta pentru libertate a devenit astfel sfântă, pe bună dreptate.
Această interpretare a fost convertită, însă, în ultimii ani, în axiomă a politicii internaționale, înlocuindu-se astfel cooperările existente. Deși tradiția democratică putea extrage din imensa ei arhivă soluții mult mai profunde! În definitiv, de ce nu ideea trecerii de la democrație ca tehnică de alegere a decidenților la democrație ca formă de viață, a lui John Dewey? De ce să nu se pună în fața lumii asemenea țintă nobilă?
Se poate indica lanțul de pași de la interpretarea amintită la starea lumii de azi. Adică la o lume conflictualizată, cu falii înăuntrul societăților, cu reideologizarea minților și cu inflație propagandistică. O lume în care destule democrații au luat practic calea autoritarismului, iar crizele sanitare și energetice lovesc din greu.
Libertatea persoanei rămâne esențială pentru o viață ce merită a fi trăită. Dar așa cum o tratează, neoliberalismul a transformat-o tacit în trăire egoistă, în descurcare cu orice mijloc, în privilegiu, după ce a refeudalizat instituții și a aservit chiar state unor dispoziții private. Și după ce a despărțit democrația de meritocrație – cu toate urmările păguboase. Popperismul și neoliberalismul pe care-l alimentează îmbrățișează libertatea ca valoare pentru care este de luptat, dar o pierd pe drum.
Nu se iese din această situație fără a lărgi orizontul. Să observăm că în ultimul secol luptele între unii și alții nu au rezolvat crizele. National-socialismul, sovietismul și, mai nou, neoliberalismul, diferite cu siguranță în substanță, ilustrează, totuși, „lupta între”. Iar din istorie este de învățat.
Scurt și filosofic exprimat, este timpul trecerii de la “lupta între” la “lupta pentru o valoare”. Numai așa se va putea evada din crizele ce se amplifică azi. Care este soluția? Teza mea este aici că a venit ora la care “lupta pentru libertate”, ce rămâne naturală, este de prelungit cu cooperarea și, cu încă un pas înainte, cu “lupta pentru demnitate”.
Pentru demnitatea fiecăruia care suntem, pentru demnitatea celui de lângă noi, a celuilalt în general, pentru demnitatea fiecărei comunități și a fiecărei națiuni. Este ora dezvoltării luptei pentru libertatea fiecăruia într-o luptă pentru demnitate.
Este timpul să se înțeleagă mai profund că a avea constituție liberală nu înseamnă încă libertăți cetățenești, că liberalismul nu este automat democratic, că simpla proclamare a democrației nu aduce respectul regulilor, că doar din organizare nu rezultă umanitatea în relații, că fără educație libertatea devine arbitrar. Că, pe scurt, “societatea organizată”, fie și pe baza libertăților, nu este prin ea însăși “societatea valorilor civice”. În fond, poate exista o “societate civilizată”, adică una în care oamenii se raportează ca oameni unii la alții, care să nu fie și “societate decentă”, adică una în care instituțiile se raportează cu respect la conștiința și voința oamenilor (Avishai Margalit,The Decent Society, 1996). Viața de zi cu zi o confirmă.
Este astfel și la noi timpul concentrării reflecțiilor asupra crizelor de azi și asupra abordărilor aduse la zi, ce au schimbat științele sociale. Îl amintesc aici doar pe cel socotit “cel mai important teoretician politic al secolului XX”, John Rawls, care observa că “libertatea și egalitatea persoanelor” sunt de asumat, dar a venit timpul să explicăm “sensul acestora”, căci cetățeanul a apărut ca “participant la cooperarea socială și, de aceea, ca ființă în vederea cooperării” (Justice as Fairness. A Restatement, 2001). Iar „principiul demnității”, cu care începe de fapt liberalitatea propusă de mult prizatul John Stuart Mill, duce evident la a întregi libertatea cu demnitatea în orice acțiune.
Cu posibilitățile de comunicare aflate la dispoziție, cu forța de azi a mass-media, cooperările, dar și lupta pentru demnitate sunt mai promițătoare. Și sunt, la orice analiză, veritabila ieșire din crizele lumii în care s-a ajuns. A le îmbrățișa și a face încât să câștige teren sunt imperative ale zilelor noastre. (Cuvânt la Deva, în 19 octombrie 2023, la lansarea ziarului „Cotidianul de Hunedoara”).
@Badea Cartan Foarte corect comentariul dumneavoastra aproape polliticaly corect . Problema este ca dumneavoastra nu va ridicati la nivelul unghiei de la piciorul d-lui Marga ca sa faceti pe desteptul la articolele sale. A doua problema este ca , poate , unii oameni sunt mai complecsi decat esti tu. Dupa cum pari esti un om simplu , de la tara , ceea ce e ok dar ar trebui sa te gandesti ca sunt unii oameni la alte nivele, cu alte cuvinte ar trebui sa-ti vezi lungul nasului.
După cum ştim, Păcală este un personaj fictiv din literatură şi nu o persoană anume iar porecla sau „pseudonimul” provine de la faptul că părea uşor de mințit sau păcălit, nicidecum că ar fi fost prost sau…calic. (Cine este astăzi este greu de mințit?) Citatul este redat cu aproximație din filmul ” Păcală” în care rolul principal este jucat de marele şi regretatul actor Sebastian Papaiani, devenit…istorie pentru unii.
E datorie să îngrijim și să tratăm cu respect sărmanii. Săracii cu duhul trebuie ajutați, dar complimentele le fac rău. Numai că un manipulator cunoscut nu poate pricepe așa ceva și-i dă și el pe la subsoluri cu penibilități. Complimentează doar alt prost.
Badea Cirtan , un comentariu absolut remarcabil . Daca Pacala a spus acele cuvinte , atunci Pacala a fost un filozof . Adevarat . Complimente !
@ cucu bau , asa crezi , ca cei care au murit la revolutie – marea majoritate tineri , nevinovati – au facut-o pt. libertatea noastra de exprimare ? Pt. ca criminalii lor sa ramina nepedepsiti si liberi … si sa fie rasplatiti cu pensii speciale , cu functii mari ? Iar tara lor sa fie jefuita si vinduta pt. comisioane ? Asta crezi ?
Trebuie, într-adevăr, mers înainte, căci numai așa această țară se va ridica unde-i e locul. Articolul Libertate și demnitate deschide orizontul dezvoltării libertăților recucerite în 1989 în cooperări fructuoase și demnitatea persoanelor. Nu este ceva uimitor. Bine observa Doina Răspunderii că la München se face guvern incluzând cetățenii care au optat pentru demnitate, ca alegători liberi. Oricum,deschiderea-i foarte bună și oportună.Firește că totdeauna, dacă te exprimi public, competent și cultivat, la noi îți asumi riscuri. Cîte nulități nu-și dau importanță căci tac, repetă clișeele din jur sau bîrfesc? Domnul Marga continuă însă să dea teze și teorii elaborate. Cele pe care le-a dat despre viața internațională se confirmă zi de zi. Aș menționa că și cele despre evoluția României se confirmă. Marga a anticipat efectele negative ale băsismului (vezi volumul său România actuală,2009) și johannismului (Justiția și valorile, 2014). Diagnoza sa a regimului prostocratic (Statul actual, 2019) se adeverește cu fiecare săptămînă. Crizele României actuale nu au găsit o prefigurare mai clară decât în scrierile dînsului (România în Europa actuală,2018). Cotitura la suveranism din zilele noastre a anticipat-o la timp (Identitate națională și modernitate, 2018). Se pot da deja multe exemple ale unei concepții organizate, actuale și de certă utilitate. A te lămuri asupra lumii în care trăiești este primul pas spre mai bine.
Îngăduința (ca să nu zic simpatia!) legiuitorilor, a Poliției și a magistraților pentru infractori și interlopi devine criminală.
Va trebui să înființăm stabilimente de muncă obligatorie pentru aceste specimene și protectorii lor, în care să izolăm ani mulți orice terchea cu aspirații sociofobe.
Se opun normele UE? Ei, asta este, mai bine liniște și civilizație în afara UE decât pericol și stres continuu în interiorul ei. Cu ocazia asta poate vom învăța că în lume contează destule mai mult ca banii.
Tocmai am aflat că dacă eşti calic ai nevoie de aprobarea unui istoric pentru a trimite un comentariu. Mare om, mare caracter! Dacă citezi din alții „ca să-ți întăreşti ideea proprie”, dovedeşti că nu eşti sigur de ideea ta şi atunci la ce o mai faci cunoscută şi altora? Ca să arăți cât eşti de citit sau vrei să afle şi alții că ai țeasta îmbâcsită de figuri ?
Nu am obiceiul sa fac doua comentarii la același articol și nici sa răspund insultelor care pentru unii înlocuiesc argumentele. De data aceasta însă am sa o fac pentru ca sa ii mulțumesc domnului Axon pentru comentariu și sa precizez celor care au nevoie ca democrația poate fi definita și așa: sa pot sa susțin un dialog cu cineva care nu este de părerea mea cu argumente, fără sa îl insult sau sa-l jignesc și sa consider ca numai eu am dreptate. Fiecare comentează după cum îl ajuta capul mai ales când se ascunde după pseudonimul pe care și la ales.
Libertate Demnitate,exact ceia ce neocomunistii au continuat sa saboteze in Mentalul Colectiv al romanilor.Cum altfel ar fi reusit sa transforme Romania in colonie.Totusi exista Ceva mai important si puternic si e Ca romanii au reusit sa se descurce onorabil farà Libertate Demnitate si alte valori care fac comod numai cand vor ,,elitele,,vip cu Copii drogati.🤔
@ Nea Cornel nu îl publică și pe Ion Cristoiu să vadă și alții ce a zis de a fost suspendat la mediatizare, ?
Falsule Bade Cîrțan, poate că în ignoranța matale nu știi că badea Cîrțan adevărat era interesat de ce-i mai nou în cugetare și avea mintea clară. Ești la comentariile unui articol care chiar este pentru a-ți ameliora soarta amărîtă. Dar îl pricepi cît o face oaia. Dovedești doar că nu ai minte destulă.Că dorești să rămîi la cugetarea lui păcală, ești liber, bade. Te-a chemat cineva să-ți spui părerea? Fii convins, nu are nevoie nimeni de ignoranți. Vrei să trăiești calic? Fă-o nene, căci vorba unuia mai sus, nu arăți că meriți altceva. A propos, ai vedenii, în articol sunt trimiteri. Se vede că te depășesc. Dacă-i vorba de citate, care se vede că nu-ți dau pace la golănii și fraude, ele se dau de către cei cultivați cu un triplu scop: să întărească ideea proprie, să aducă cititorul la cunoașterea și a altor păreri, să-l invite să citească. Te depășesc citatele, nene. Dar fii pe pace, nimeni nu așteaptă de la ignoranți altceva.
Democratia noastra a murit complet odata cu alegerile in care o tara intreaga a vazut filmul de la sectorul 1 unde se umbla noaptea in sacii de voturi si nu s-a intamplat nimic. A murit si cand liderii celui mai mare partid au intrat la puscarie pe motive derizorii sau inventate. Iar libertatea vedem cum se reduce zi de zi prin cenzura care se extinde si prin control. Asa ca democratia noastra dar si a lor a ajuns fake.
…pt doina raspunderii si nu numai…intre noi fie vorba, nu inteleg de ce unii isi schimba nick-ul la fiecare postare…ok, sunt ratacit, voi vota aur pt ca nu am alternativa, tu ce propui?…in mod sigur, udmr…astept…
Dacă privim la fragilitatea multor altor forme de viață decât omul, care, în condiții extrem de dificile reuşesc totuşi să supraviețuiască şi să perpetueze, am putea spune că toate grijile şi nemulțumirile oamenilor sau cel puțin a unei mari părți dintre ei, ar putea proveni din pretențiile exagerate, mofturile şi „figurile din cap.” Unii oameni au ajuns în situația de a-şi plânge singuri de milă chiar şi atunci când nu ar avea de ce, de a-şi îngreuna singur viața din cauza pretențiilor exagerate pe care le ai şi care se înmulțesc aproape exponențial de la o zi la alta, la nesfârşit. Nu mai există decență, bun-simț, bună-cuviință, măsură a dorințelor în raport cu necesitățile, etc. Parcă trăim într-o spirală a exceselor de orice fel. Nimic nu mai este suficient, nimeni şi nimic nu ne mai poate mulțumi. Toate aşa- zisele probleme sunt create de noi oamenii, nu de mediul natural sau universal şi este de datoria noastră să învățăm cum să nu ne mai creăm dorințe şi nevoi exagerate ce nu pot fi împlinite în alt mod decât prin mari sacrificii. Mare adevăr a rostit vestitul nostru Păcală:
– Cine este mai fericit decât cel care are tot ce îşi doreşte?
– „Ăl de nu-şi doreşte, ” răspunse el. Aceasta este filozofia sănătoasă, Domnule Marga nu citate peste citate din cei care au citat din alții, fără număr – fără număr, ca la balamuc.
axon ,nene,esti diliu tare.Industria ta nemaivazuta era de una de tip etatist-socialist,de proasta calitate.Dar inteleg,atat s-a putut.Pai teleaca,compara cu industria din Occident sa vezi ca era una rudimentara cea rromaneasca. Si apoi,compara traiul de atunci,pe cartele,cu marfa pe stoc si vanduta la subpret in statele arabe sau mai sarace decat noi.Nu faceai tu fata in adevarata piata libera trol nebun.Nu te mai umfla in pene ca nu a fost asa „nemaivazuta” .Calculeaza PB-ul de atunci cu cel prezent.Uita-te teleaca in agricultura cu ce utilaje se lucreaza azi si cu ce ragalii pe atunci, in mareata epoca haurita. Esti nerecunoscator celor ce au murit la revolutie sa te poti exprima aici liber,chiar daca spui tampenii.Nu esti recunoscator cu cei care au infruntat minerii. Si apropo, ce faceai in ceausism, cu ce te ocupai? Este infinit mult mai bine acum. Doar trebuie sa muncesti cu adevarat ,nu sa te prefaci.Trebuie sa te autoeduci continuu. Dar daca tu ai ramas blocat in trecut, nu vezi nici prezentul si nici viitorul. Asa ca, esti o cauza pierduta.Suferi nene, suferi si nu este bine.
Este de făcut ceva. Cele două cercuri vicioase din articol sunt în premieră formulate și amenințătoare.Pe bună dreptate profesorul Marga propune să revenim la cetățeni. Da, în Bavaria, partidul cetățenilor ajunge la guvernare! Să fim liberi, ne spune profesorul, să cooperăm, să fim demni. Excelent! Altă soluție nu e. Dar cu cine? Cu trepăduși ca acest Vînător care nu știe pe ce lume se află? Doamne ferește-ne de cel rău! Să sperăm că trepădușul e doar rătăcit în treburi ce-l depășesc.
„Libertate și demnitate”??? Doua chestii care au lipsit si lipsesc in continuare din istoria si caracterul mioritic. Pur si simplu nu a interesat si, in realitate, nici nu intereseaza pe nimeni. Daca ar fi existat, daca s-ar manifesta un oarecare interes fata de aceste valori, aceasta tara nu s-ar afla acolo, unde este acum si unde se va afla peste 50 de ani. Slogan gol, fara continut, fara traditie si fara interes/priza la public. La noi tot bistarii vor conta Dom’ Profesor. Nu va chinuiti degeaba! Aferim!
@ cucu bau…Da, epoca respectiva a facut papagali ca tine tovarasi cu oameni muncitori si priceputi care au ridicat o Industrie cum nu a fost si nu va mai fi.
Ioan Vasile Era o tara extraordinara doar la TV pentru ca propaganda inlocuia realitatea.Da ? Nu mai vinde gogonele tovarase.Epoca de trista amintira a creat dobitoci si suferinzi.
Ca deobicei, domnule Marga, eșafodajul ideilor și argumentelor dvs, folosind ca liant erudiția, este legat frumos însă lipsit de valoare practică în Peceria prostașazisrevoluționară.Și aș da 2 argumente simple: 1.România a intrat în UEpe post de „conservă”, așa cum în Gulag, cei care plănuiau o evadare în nesfârșita Siberie, luau cu ei pe un nou venit mai fraier și mai grăsulean ca să-l mănânce mai târziu iar 2.De când e pământul ăsta învățații și înțelepții lui își imaginau state ideale, ultimul fiind Marx dar statele au ajuns invariabil în buzunarele potentaților care, de plictiseală sau alte varii dileli le băgau în războaie interne sau externe.Așa că să nu vă mirați că ar putea careva să vă folosească opera ca tiră pentru a-și băga penseta în buzunarele noastre pentru o „reorganizare” sau vreun”proiect” de tip Cațavencu cu ceva maculatură și un folos personal exclusiv.Și să fim serioși, politicaca românească dar nu numai „decât” numără, ea nu citește.Și apropo de conservă, ea n-are dreptul decât de a furniza materie primă și muncă ieftină, nu să se plimbe-n „shengen” iar Ursulopa respectă China, Palestina, Somalia, Burundi, ai căror cetățeni fac naveta fără probleme(vezi akbaristul belgian), nu românii.
…pt axon:stiu ca acesta este adevarul pt tot fostul „lagar comunist” dar plusul face referire numai la cociocari, uitand sa aminteasca multe chestiuni care sa sugereze adevarul spus de tine…si, in fond si eu am spus un adevar, comentariul lui este mult mai la subiect decat cel al cetateanului, care cetatean a fost, pana la 11;59 singurul comentator care a atacat un altul…cetateanul interesat, alias prof de bucuresti, alias roman lucid…genul acesta de comentator are o hiba:putinatatea ideilor il determina sa atace persoana-cazul cititorului, sub orice nick posteaza-sau natia-in cazul plusului…in esenta, si tu esti pe tema prin apararea ursuletului…iar eu nu spun ca problema ridicata de articol nu este reala…ce incerc eu sa spun am spus raspicat la 10;40…cineva-clio, parca-spunea intr-un comentariu la articolul revenirea terorismului, de acelasi autor, ceva despre morala, care ar tre sa fie baza filosofiei…oarecum corect…si extindea teza la persoana filosofului…absolut corect!…in alte cuvinte, nu faci parte-ai facut-din problema, dupa care vii cu solutii…raman la parerea mea-vezi 12;01-cunoscand personajele si modul in care actioneaza/functioneaza sistemul…si ma confirma-nu ca ar fi nevoie, dar ca dovada ca unii inteleg ceea ce citesc si, mai mult, inteleg ce citesc-escu si esop…parerea mea este ca sunt doi in unu, dar nu mai conteaza…
Cred ca trebuie făcute câteva precizări. România era o țara “eminamente agricolă” undeva înainte de R ii M iar ca industria a început sa meargă acum, înseamnă sa uitam adevarul. In 1989 România nu avea datorii, avea rezerve valutare, datornici străini iar industria care mergea bine a fost vândută străinilor care au vândut-o la fier vechi iar terenurile achiziționate pe bani grei de antreprenori, au devenit cartiere de locuințe. Cât despre presa, face și ea ce poate când in lume bântuie politica “woke” și “politicaly corect”. Uneori, citind articolele domnului profesor, am impresia ca vorbește despre o lume care nu exista.
O sa ramana numai ,,elita,,in Romania,sa.si sape singuri in gradina si sa.si duca sarsanalele Ca fii lor se drogheaza si se elimina intre ei.Oamenii seriosi deja traiesc mai mult decat decent in tari serioase.
E bine că unii obsedați purecă construcția discursului domnului profesor Marga la reuniunea de la Deva.Cred că dînsul, cînd va citi, se va amuza. Numai că, din păcate, aceia nu au cunoștințe și se fîstîcesc să prindă și ei un osișor. Subiectul și adevărul îi depășesc, dar ei, cu misiune sau fără, îi dau cu prostii. Până le vine plutonierul să-i trimită să se spele. Acest Vînător de idioțenii din căpșorul lui devine proverbial. Sunt de acord cu Cititorul interesat, că Marele Urs se va simți confirmat cînd spune că români sadea nu știu să discute un subiect și nu au cunoștințe. Și atunci schimbă hoțește subiectul. Grav, dar nu ai ce face cu prostul care nu vede cît de prost e. Nu o națiune este așa, dar cînd proști vorbesc în numele ei, nu-i de glumă.