Austria și politica ei imperială

Astăzi, la Bruxelles, se votează acceptarea Croației, Bulgariei și României în spațiul Schengen. Încă se așteaptă rezultatul. Din fericire, Olanda și Suedia și-au schimbat poziția și au declarat că vor vota în favoarea țării noastre. A rămas numai Austria pe poziție, acuzând România ca împăratul pe vremuri, de vinovății aiuritoare, cum ar fi acceptarea valurilor de sute de mii de migranți îndreptându-se spre Germania, deși toată lumea știe că puhoaiele de sirieni, afgani, irakieni, kurzi, palestinieni și yemeniți nu au trecut prin România, ci prin Serbia, Croația și Ungaria. Ministrul de interne, Karner, și primul ministru sunt supărați politic pe noi; ei acuză și pedepsesc țara noastră prin care, potrivit organizațiilor europene, au trecut numai 2% din migranții ultimilor trei-patru ani. S-a văzut astfel că primele două membre ale UE, mai reținute și cu o inteligență politică remarcabilă, nu au fost mari imperii, cum a fost Austria. Iar, dacă Imperiul Habsburgic (Austriac) a stăpânit Transilvania și Bucovina, îmbogățindu-se cu aurul și argintul de la Cavnic și de la Roșia Montană, atunci când a făcut un compromis politic cu Budapesta, în 1867, i-a trădat pe românii din Ardeal și i-a lăsat pe mâna dușmanilor lor de veacuri, ungurii.

În istorie, au mai fost și alte cazuri de trădare sau abandonare austriacă: în 1683, în războiul numit Asediul Vienei, domnitorul român Șerban Cantacuzino, obligat, ca vasal al Imperiului Otoman, să lupte de partea turcilor, a tras asupra zidurilor vieneze cu obuze de paie. Generalii austrieci l-au lăudat pe Cantacuzino „pentru acele frumoase fapte”. Mai târziu, în 1914, Franz Josef I i-a promis lui Iuliu Maniu verzi și uscate, numai să-l apere, cu trupele sale staționate în Viena, de detașamentele revoluționare austriece. Maniu a refuzat, știa prea bine obiceiurile Casei Imperiale de la Viena. Astăzi știm că Austria e împotriva României.

Clasa politică din Viena este conservatoare și, pentru a rămâne la putere, ignoră faptul că oamenii de afaceri austrieci sunt pe locul al doilea la capitolul investiții străine în țara noastră. Iată cum vorbește Gerhard Karner, la ordin politic: „Noi credem că are sens să includem Croația și să nu includem Bulgaria și România acum”. Vorbind pe limba „logică” a domnului ministru, România nu ar face corect protecția frontierelor externe (CE, la un control recent, a felicitat autoritățile române pentru protecția frontierelor), nu ar opri imigranții (buletinele de știri spun pe dos) și nu i-ar fi distribuit pe azilanți (puținii azilanți sosiți în România au fost primiți și distribuiți corect, după regulile UE). Având mari probleme politice, partidul domnului ministru, OVP, exploatează acum problema azilului.

Ca răspuns, europarlamentarul Eugen Tomac a declarat fără rezerve: „Dacă Austria se opune aderării României la Schengen, se întrunesc condițiile pentru a o trimite în fața Curții de Justiție a UE”. O dată mai mult, politica actuală a Austriei în UE amintește de politica sa imperială de altădată.