Ne-a fost dat să trăim un sfârşit de săptămană marcat de o ştire prea repede trecută sub tacere, deşi anunţa un grav atentat împotriva conştiinţei istorice a românilor. Dintre autorii asumaţi ai atentatului nu puteau lipsi Horia-Roman Patapievici şi Teodor Baconschi.
Nu sunt un fan al lui Larry L. Watts şi nici nu mizez pe afirmaţii senzaţionale, potrivit cărora recenta sa apariţie editorială, „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni! Războiul clandestin al blocului sovietic cu România”, citez:”(…) va răsturna istoria secretă a României şi a Pactului de la Varşovia, aşa cum era ea cunoscută până acum”.
Legiferarea domeniului securităţii naţionale şi a activităţii serviciilor de informaţii pentru securitate constituie o problemă fundamentală a existenţei comunităţilor umane-actori statali care, în pofida accentuării interdependenţelor create de globalizare, vor continua să se identifice pe scena planetară prin elementele definitorii ale identităţilor afirmate pe un anumit teritoriu, în interiorul căruia şi-au creat, îşi dezvoltă şi apără patrimoniul propriu al bunăstării materiale şi propăşirii spirituale.
Inainte de a exploda, scandalul WikiLeaks a ars mocnit vreme de cativa ani. In momentul in care desvaluirile deranjante au inceput sa curga in cascada, iar rachetele informationale ascunse in rapoartele diplomatice ale Departamentului de Stat au fost teleghidate spre tinte de mare anvergura, cum a fi presedintii Rusiei, Frantei, premierul Italiei si altii din aceiasi categorie, era firesc sa apara si o lista intrebari.
În urmă cu un an şi mai bine am fost solicitat de „un membru al staffului tehnic” al unuia dintre cele două partide dominante ale scenei politice americane să sprijin efortul de lămurire a împrejurărilor în care Vladimir Tismăneanu, fiul militanţilor comunişti Leonte Tismăneanu și Hermina Marcushon, a „emigrat” SUA în 1981, când doar agenţii […]
Discursurile prilejuite de „Ziua Naţiunii Maghiare”, rostite în România de către lideri ai neorevizioniştilor unguri, au excelat în efortul (reuşit de altfel) al autorilor şi oratorilor de a realiza schimbarea la faţă a tezelor doctrinei hungariste revanşarde, şovine şi visceral antiromânească, pe care se fundamentează politica Budapestei după Primul Război Mondial.
Doar 72 de absolvenţi ai unei facultăţi de Drept, din cei 3.119 candidaţi, au trecut de prima probă eliminatorie pentru admiterea la Institutul Naţional de Magistratură (INM).
Sunt un cunoscător al unora dintre resorturile operaţiunilor psihologice de război politic şi am temei să afirm că Pacepa caricaturizează şi falsifică adevărul, invocând antisemitismul lui Ceauşescu şi dependenţa acestuia faţă de Moscova, în politica legată de problemele Orientului Mijlociu.
Istoria serviciilor secrete de pretutindeni abundă de exemple privind punerea în executare a sentinţelor de condamnare la moarte pronunţate de justiţie împotriva trădătorilor refugiaţi pe teritoriul altor state şi sub a căror protecţie se aflau. Există, de asemenea, o bogată cazuistică în care trădătorii au fost răpiţi şi aduşi, în colete diplomatice sau în alte modalităţi, în ţările pe care le-au trădat, date fiind, pe de o parte, exigenţele înfăptuirii justiţiei, iar, pe de altă parte, interesele serviciilor de securitate de a clarifica, până în cele mai mici detalii, circumstanţele şi consecinţele actelor de trădare, precum şi pentru a fi de luare aminte celor care ar fi avut intenţii să se pună în slujba unor puteri străine.
