Rezultatul dominant al nesfârşitelor dezbateri televizate sau nu îl avem în această iresponsabilizare a mediului politic. Până alaltăieri, Traian Băsescu declara fără a clipi că se va retrage din politică atunci când îşi va termina mandatul de preşedinte al României.
Articole scrise de: Ioan Vieru
A trecut un timp suficient de lung de la alegeri pentru a face un relativ bilanţ al schimbărilor pe care cea mai mare parte a societăţii le aşteaptă. După întrecerea în obţinerea titlului de cel mai bun european, într-o interpretare tot mai originală, cu suporteri şi examinatori total în afara realităţilor româneşti, democraţia îşi pierde suflul specific. Nu o spun aparatele de control, o vedem cu ochiul liber.
În aşteptarea americanilor, care se spune că au venit, românii continuă să aştepte schimbările, care nu mai vin. Viza americană poate deveni deja scop strict diplomatic. Ba, cu asistenţă pseudo-americană şi pseudo-europeană, situaţia din România revine la matca securisto-comunistă.
Tranziţia românească spre democraţie s-a produs într-o societate cu mintea spălată de ideologia totalitară. Această, de fapt, falsă tranziţie a fost, pe termen nelimitat, încredinţată celor care au făcut parte din vechile structuri, sau erau pregătiţi să facă parte din ele.
Parlamentul României, ajuns neîncăpător, arată câtă confuzie şi degringoladă există în sistemul nostru politic. Este imposibil să numeşti oameni politici inşi care şi-au cumpărat un loc în această oază a bunului-plac.
Ungaria are dintotdeauna un fel de nelinişte deloc specifică europenilor. Nici în cadrul fostului Imperiu Austro-Ungar, clasa politică maghiară n-a fost una cuminte. Se dovedeşte, la fel, şi în Europa unită.
Mulţi dintre politicienii momentului par tocmai a fi coborât dintr-un tren de Moscova, care a întârziat zeci de ani prin tot felul de halte până să ajungă la destinaţie.
Prin execuţia lui N. Ceauşescu s-a vrut, printre altele, să fie scoase din discuţie conturile bancare ale României. Mai exact, deconspirarea lor. Legătura acelui pretins complet de judecată cu idealurile populare n-a existat nicio clipă.
Ştim bine, dintotdeauna, că toate aberaţiile europene au venit din alte părţi, nu din România sau ţările vecine. Nu Grecia, Ungaria, Bulgaria, Cehia, Albania au periclitat ordinea curentă a lumii. Aceste ţări, printre atâtea altele, au fost obligate să exercite supravieţuirea.
Recentul scandal privind vilele de protocol pare să fi izbucnit de la incredibilul lux, pe bani publici, în care se lăfăie actualul preşedinte al României. Şi cum un dictator nu are limite, se pare că îşi pregătea pentru întreaga viaţă accesul la cel mai înalt protocol specific erei comuniste.
Media românească este, în acest moment, cea mai nefastă manifestare publică. De la prerogative jurnalistice, morale, utile societăţii, s-a ajuns într-o zonă capabilă să transforme mentalul colectiv în simplă groapă de gunoi. Un asediu în spatele căruia se derulează sume fabuloase şi se pun la cale manipulări de un cinism detestabil. Cu excepţii rare, cu […]
Încotro se îndreaptă clasa politică românească ? Cel mai acceptabil răspuns ar fi, spre un continuu dezechilibru. Nicio țară din jurul nostru, trecută prin comunism, nu a făcut permanent pași înapoi, de parcă viitorul ar fi fost o amenințare înspăimântătoare.
Prăbuşirea dictaturii în România parcă s-a dorit echivalentul unei noi ordini mondiale în accepţia unor analfabeţi politici. Înlăturarea de la putere a unui ins căruia i s-a oferit totul, şi care nu mai oferea aproape nimic, dimpotrivă, a fost transformată într-o luptă absolută pentru menţinerea sub altă formă a sistemului.
Raed Arafat reprezintă un exemplu pentru noi toţi. Iniţiativă, implicare socială, profesionalism, reuşită, bun-simţ. Acest medic este o dovadă vie că nicio meserie nu poate fi practicată decât printr-un sacrificiu vizibil. În timp ce societatea românească s-a lăsat călcată în picioare de toţi oportuniştii sub dirigenţa politicienilor, aleşilor legitimi, acest om, Raed Arafat, a resimţit […]
Excluzând clientela politică, de la cei care au pus afişe electorale la senatori şi deputaţi, restul electoratului român cu adevărat implicat în mecanismele reformei este unul foarte politizat, inerţial, primitiv interesat.
Anormalităţile post-decembriste au fost într-un crescendo constant, aşa cum România comunistă a fost într-un tot mai accentuat infern. Sunt semnele evidenţei că ţara se îndreaptă spre un punct critic, spre un deznodământ.
Ar fi a doua zi a victoriei electorale. Totul se derulează într-o lentoare cu motivaţii uşor previzibile care poate duce la o ratare a startului. Semnalele către societate sunt aproape inexistente. Se aud mai mult regretele perdanţilor. Cum este în viaţă în general, n-au câştigat cei mai buni. Vocea acestora chiar nu mai interesează acum. […]
Politica nu poate fi confiscată de nimeni. Cei care în pretinsul nume al democraţiei fac această greşeală produc dezastre. Politichia românească are această tendinţă. N-a fost utilă, se pare, niciuna dintre lecţiile atât de înspăimântătoare.
Marile speranţe legate de rezultatul alegerilor se vor dovedi în scurt timp amară înşelare, aşa cum s-a întâmplat de fiecare dată. Este aproape unanimă opinia că actuala clasă politică trebuie să intre în probe eliminatorii.
Este deja un adevăr că această campanie electorală a fost dominată de Traian Băsescu, în postura de şef al unui stat incontrolabil la vârf.
Nimic nu poate fi mai alarmant în legătură cu aspectele campaniei electorale decât cadourile oferite alegătorilor. De la cele mai ordinare obiecte la pachetele cu alimente, deseori la limita termenului de valabilitate.
Ziua naţională a românilor, schimbată de-a lungul timpului după cum a bătut crivăţul (sau musonul istoriei), îşi păstrează intensitatea, caracterul sacru.
Aceste alegeri au o miză imposibil de trecut cu vederea. Societatea nu mai poate suporta preţul unor presupuse reforme care au legătură doar cu austeritatea asimetrică. Dacă nu va fi înfruntat de o solidaritate reală, declinul economic va izola România nu numai de lume, dar şi de ea însăşi.
Direcţia în care se îndreaptă clasa politică nu este una cât de cât acceptabilă pentru poporul român. Personalităţile care au influenţat de-a lungul anilor după 1989 politica românească sunt destul de controversate, dacă nu de-a dreptul toxice.
Dacă lumea în care trăim a ajuns, în sens informațional, un sat planetar, România este una dintre ulițele teribilei coerciții globale care se tot accentuează. Nu știu dacă îi pasă cu adevărat cuiva de soarta românilor atâta vreme cât pe mulți dintre ei nu îi interesează aceasta.
Circul mediatic s-a instalat de foarte mult timp în spaţiul danubiano-pontic drept componentă majoră a realităţii. El impune deja standarde pe care cam toţi trebuie să le accepte şi să le practice pentru a evita falimentul, excluderea.