Pe când românii se pregăteau să înceapă împodobirea pomului de Crăciun, Parlamentul trădării naționale a mai bătut un cui în coșciugul neamului adoptând o lege prin care a instituționalizat, oficializat, încurajat, protejat și, de-a dreptul, glorificat delațiunea și delatorii.
Nu este vorba despre cei care întâmplator devin martori ai unei ilegalități și alertează autoritățile, ci despre o întreagă populație chemată și organizată spre a-și supraveghea semenii și a-i preda de îndată aparatului represiv al statului pe toți cei pe care îi suspectează de intenții necurate. Altădată numiți cu dispreț “turnători”, “ciripitori” sau “sifoane”, aceștia primesc acum numele onorant de “avertizor de integritate” și constituie o “poliție morală secretă” cu caracter de masă exonerată de orice răspundere pentru consecințele dăunătoare ale exceselor sau abuzurilor sale.
“Avertizorii de integritate” sunt iudele statului polițienesc eșuat. Ei sunt garanții dezintegrării sociale și avertisment al decesului națiunii.
Câțiva apărători naivi ai legalității, gata a oferi statului polițienesc funia cu care să fie spânzurate libertățile lor, ne îndeamnă, însă, să nu confundăm “avertizorul de integritate” cu „turnătorul”. “Turnătorul” ar fi exclusiv un complice care schimbă tabăra din motive personale condamnabile moralmente, în timp ce “avertizorul” e un om cinstit care vede pregătindu-se ilegalitatea/imoralitatea și vrea sa impiedice înfăptuirea ei.
Din păcate, asemenea distincții se pot face numai în teorie. În practică, încercarea de a le aplica se dovedește utopică, departajarea între “avertizorul cinstit” și “turnătorul odios” neputându-se face; cel puțin nu înainte ca efectele criminale ale substituirii insesizabile a celui dintâi de către cel din urmă să se consume.
Toți cei care au încercat în istorie apelul la asemenea “avertizori”, respectiv la instituția “turnătorilor pioși” și la cea a “turnătoriei în interes public, au ajuns să constate că “preacinstiții avertizori ai statului” nu erau decât fie niște escroci care raportau infracțiuni închipuite pentru a scăpa de concurenți, fie psihopați frustrați dornici să se răzbune pe cei pe care îi considerau responsabili pentru nefericirea lor.
Poliția cetății trebuie asigurată de polițiști, fie ei și sub acoperire. Există, desigur, și denunțatori privați dar intervenția lor trebuie primită cu circumspecție, iar denunțul calomnios trebuie aspru pedepsit. Există și martori “protejați”, dar ei sunt cei care au asistat la comiterea unei infracțiuni, iar nu cei care umblă să caute infractori, reali sau potențiali deopotrivă. Cei din urmă se transformă adesea din “agenți ai legalității” în “agenți provocatori” (de ilegalități).
Când se recurge cu caracter instituțional și ca practică generală la ceilalți cetățeni pentru a face treaba poliției descoperind delincvenți, actuali sau viitori (sic!) coeziunea cetății este distrusă sub efectul suspiciunii și terorii generalizate, iar statul democratic se transformă în stat polițienesc.
Republica venețiană a fost devastată de experiența încurajării cetățenilor la delațiune devenită faimoasă sub numele La bocca della verita.
Numai naivii cred în distincția dintre “avertizorul bun” și “turnătorul rău”. Nu există nici un singur exemplu în istorie care să demonstreze că această distincție este fezabilă și funcționează. Nu tot ce zboară se mănâncă.
Repetând procedeul nu putem obține decât același efect. A crede altfel este definiția imbecilității. De astă dată o imbecilitate sinucigașă.
Las-o balta , Adriene ! Ca nu toti ne vom transforma in turnatori , delatori , securisti , etc, etc. ! Dar este evident ca intr-un stat de drept , cind un cetatean are cunostinta ca un alt cetatean ( chiar seful lui este tot un cetatean ) a savirsit o infractiune , are obligatia sa anunte organele in drept ! Se apara pe el si pe familia lui , dar si societatea in ansamblu ! A ceasta obligatie este si in CODUL PENAL ! PS- Gresesti daca crezi ca cei ce intra pe acest site sunt corupti ( si deci de acord cu tine ) sau prosti si neinformati !