Sensibilul popor român nu ar fi avut de unde să ştie niciodată că Traian Băsescu este un izvor nesecat de lacrimi, dacă televiziunile nu ar fi difuzat de milioane de ori momentul în care „dragă Stolo” a renunţat să candideze pentru funcţia de şef al statului.
Dacă nu ar fi existat televiziunile, locuitorii acestei ţări de doine, balade şi manele nu ar fi avut de unde să afle că domnul Băsescu este şi el român adevărat, pentru că nu ar fi avut ocazia să-l vadă tunzând oaia şi berbecul, dând cu căciula de miel de pământ, prinzându-se în hore cu bundiţele cu bordură de jder, îngenunchind în faţa fustelor viu colorate şi zâmbind din afişele electorale fluturate pe muzica lui Nicolae Guţă. În lipsa televiziunilor, acest popor însetat de dreptate şi de adevăr nu l-ar fi văzut la lucru pe singurul om care are dorinţa şi putinţa de a lupta cu „sistemul ticăloşit”, cu „băieţii deştepţi din energie” şi cu clasa politică, din care, evident, Traian Băsescu nu a făcut parte niciodată.
Dacă realizatorii tv nu pot apărea decât la o singură televiziune pentru că, firesc, au contracte de exclusivitate, iar analiştii şi banaliştii politici sunt invitaţi la cel mult trei televiziuni, domnul Băsescu a avut ocazia să apară la toate posturile tv, cu excepţia celor de desene animate şi a celor în care sunt prezentate documentare despre oameni care au scris istorie ori despre lupta pentru supravieţuire dusă de pinguinii de la Polul Nord.
De fiecare dată când preşedintele Băsescu a vrut să comunice ceva, televiziunile, inclusiv cele ale mogulilor sau mai ales cele ale mogulilor, s-au grăbit să transmită în direct şi înregistrat ideile, promisiunile, nemulţumirile şi atenţionările, chiar dacă printre cei acuzaţi de rele se numărau mogulii şi „tonomatele” alimentate de către aceştia.
În afară de monologurile de la Palatul Cotroceni, numite greşit conferinţe de presă, Traian Băsescu a putut demonstra că este specialist în arta monologului şi la televiziunile prietene, care nu i-au refuzat nici o autoinvitaţie. Domnul Băsescu a condus numeroase campanii de presă care, într-un final, i-au adus încă un mandat de şef al statului şi i-au consolidat puterea. La aceste campanii au participat şi liderii fan-cluburilor Băsescu care funcţionează la Palatul Cotroceni, Palatul Victoria şi în Modrogan.
În Strategia Naţională de Apărare elaborată de Traian Băsescu, pardon, de CSAT, se vorbeşte despre „fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora”, fenomen care, bineînţeles, nu cuprinde şi campania de presă împotriva Parlamentului României care a avut loc înaintea alegerilor prezidenţiale din 2009, şi la comanda căreia s-a aflat Traian Băsescu.
