Carnavalul politic românesc

În Piața Victoriei s-a întâmplat comedia asta, acvatică în toată regula, potopul biblic. Poate că se făcuse invizibil Pitoșkin, înscris la PSD, vezi bine. Sau la PNL. Tot un drac! Avea darul acesta. Poate stătea tupilat după vreo barcă proaspăt călăfătuită. Poate se transformase într-un trombon, într-o aşchie din talașul arenei politice, în vreo panglică de mătase, în vreun matroz trandafiriu sau în vreo stea de staniol, în plin carnaval politic românesc.

Mai ştii de ce era-n stare?! Mai ştii ce-i putea pielicica de drac?! Lovindu-l furioasă pe doctorul acvatic, Geta, peştoaica peştoaicelor din Brăila, îşi luă inima-n dinţi şi îi ţinu un mic discurs! Îmi sunteţi dragi! Vă iubesc! Vă ador! Dezbrăcarea! În doi timpi și trei mișcări, chiar acum! Vom face o experienţă epocală!

O să vă transform în râmeeeeee electromagnetice, o să vă transform în viermi de mareeee electromagnetici, o să vă transform în mici protozoare electromagnetice și o să populăm Oceanul de pe Venus! Mărește-ne pensiile, strigară românii în cor, speriați foarte tare, în plin carnaval politic românesc. Așa urlă doctorul acvatic suflând în goarnă, agitându-și stetoscopul și pregătind un milion de rețete compensate. Şi-ncepu vânzoleala. Foca de sticlă din largul nordicelor bătu din picior, stârnind talașul umed al arenei, drăcoasă Bobolina, arată-te, cum e la PNȚCD?

Ştiuca electrică, sau mai bine zis vampa eterică, strigă după Pitoşkin, făcându-l cu ou şi cu oţet. Domnișoara Margareta sări de pe locul ei şi se repezi la tambur-majorul fanfarei din Ferentari, altoindu-l din toate puterile. Contele bureţilor de mare îl pocni între ochi pe un matroz trandafiriu de săriră scântei trandafirii din el, ce de mai scântei, na, să mai fi tu membru la Alianța Civică!

Rechinul melancolic puse mâna pe un retevei şi-l croi pe cel mai apropiat fanfaragiu, un trombonist mare şi gras care sufla tot timpul nori trandafirii prin trombonul lui proaspăt călăfătuit… Comis-voiajorul caşaloţilor sări-n gâtul doctorului acvatic dezarmându-l. Ceilalţi fiinţe fabuloase se aruncară asupra restului fanfaragiilor aproape călcându-i în picioare.

Numai melcul cu cochilie de lumină veche rămăsese cuminte în barca-i proaspăt călăfătuită şi nu făcu nici o mişcare. Unde să se înscrie? La USR? La PC? La UNPR? Contele bureţilor de mare se opri şi-i strigă gâfâind, asudat tot, nădușit, tare nădușit: băiete, faci opinie separată?!