Cine sunt vinovații pentru ultima tragedie? Patronii unui club, ce își desfășura activitatea într-un spațiu impropriu, care pentru a „compensa”, au decis să facă rabat la măsurile de siguranță. Autoritățile locale emitente de autorizații dubioase. Organele de control care au decis să „amendeze” în loc să închidă localul capcană. Organizatorii concertului pentru că au depășit capacitatea sălii și au folosit efecte pirotehnice fără să stea cu extinctorul în mână.
Pirotehniștii, firmele care au antifonat, muzica satanică, dracul în persoană,… vorbim despre toți mai puțin despre adevărații vinovați, totodată victime ale jocului sado-masochist care este traiul zilnic în România.
Dacă ne-a mai rămas un pic de demnitate trebuie să admitem cinstit că noi toți suntem vinovați – 17 milioane de speriați în fața celor câteva zeci de mii care ne hotărăsc soarta cu dispreț.
Avem doliu național, pedepsim pe toți cei menționați, problema este rezolvată, mergem mai departe în jurul cozii. Asta speră ei.
Remarcați reacția lentă a politicienilor? Sunt speriați. Tac mâlc pentru că simt pericolul, la fel cum au tăcut câteva săptămâni la „marea schimbare” până a venit tătuca lor Iliescu să-i scoată din ascunzători adânci.
Știu la fel de bine ca și noi că nu am dus până la capăt ce am început în ’89 și speră să treacă această ultimă tragedie fără să ne trezim.
Moartea absurdă a unui polițist de 28 de ani nu ne-a clintit prea mult. A fost doar un om a cărui misiune era de fapt, am gândit cu mintea noastră amorțită, să susțină sistemul ce l-a trădat. Puteam continua să ne tărâm. Simțurile noastre tocite de traiul în absurdul românesc ne-au spus că era vorba doar despre moartea unui om și nu un simptom major de boală națională.
Iată că la scurt timp după tusea ușoară națiunea trece la frisoane puternice și năuceala – boala devine vizibilă și pentru orbi.
Pentru că am dezvoltat o toleranță ridicată putem presupune logic că tratamentul radical nu poate veni decât dacă facem febră mare și ajungem la stadiul de convulsii sociale.
Este momentul să terminăm ce am început în ’89 pentru că avem toată motivația din lume. Ultimele trei zile de doliu sunt punctul terminus al unei etape în care am eșuat ca nație pe toată linia. 4 milioane dintre noi s-au lăsat alungați din țară, 17 milioane au rămas să tremure în fata câtorva zeci de mii care, de obicei, fură și ne mint rânjindu-ne în față. Dar astăzi sunt speriați, pentru că numai un nebun nu se teme de furia mulțimii. Înțeleg că până și proștii Europei pot avea un moment de revoltă care să-i dea de toți pereții. Știu că mai trebuie să stea la cutie câteva zile și au scăpat. Televiziunile lor, de unde ne luăm grosul informației, ne imobilizează cu povești lacrimogene și un teledon ce adună „miraculoasa” sumă de un milion de euro. Pentru 200 de familii în suferință.
„Statul”, în marea lui generozitate, dublează ajutorul pentru înmormântarea ultimelor victime și speră să mai treacă doar câteva zile fără ca romanii să se dezmeticească. Timp suficient, experiența i-a învățat, să se răcească mămăliga sub temperatura de explozie.
Sper ca, odată pentru totdeauna, să le dăm peste cap previziunile cinice și convingerea că ne pot încăleca din nou fără riscuri.
Internetul ne poate ajuta să terminam și ce am început cu palma dată lui Ponta.
România „lucrului bine făcut” ar trebui să devină la acest punct de cotitură România „lucrului făcut până la capăt”.
Mânia surdă din online ar trebui amplificată până la paroxism pentru că la televizor se aplică pansamente inutile peste o cangrenă generalizată. Printre reclame la suplimente alimentare și laxative.
Ateul din mine își scoate pălăria în fața arhiepiscopului Ioan Robu care a avut curajul public, rar până astăzi, să articuleze ce dictează omenia și bunul simț elementar: „I-am spus lui Dumnezeu că îi cer iertare pentru noi toți. Noi, cei din țară, nu am făcut nimic deosebit ca să nu se întâmple așa ceva, ca România să fie altfel. Ar trebui să ne fie rușine, nouă tuturor, și Guvernelor și instituțiilor statului, și bisericilor, pentru că nu am schimbat ceva în țara noastră în 25 de ani (…) Cred că nu am lucrat îndeajuns în acești 25 de ani, noi bisericile, în modul nostru de a gândi, de a acționa, pentru că noi înghițim foarte ușor corupția, minciuna, șmecheria și toate acestea ni se par nimic, însă vedeți aceste circumstanțe pot fi criminale.”
Înțelegem că povara de a construi o catedrală a neamului lasă prea puțin timp liber liderilor ortodocși pentru asemenea manifestări de bună cuviință.
Speranța mai capătă un impuls și de la președintele Iohannis, al cărui mesaj îndeamnă clar la revoltă generală. Nu la violențe, ci la măsuri care stau la îndemâna oricăror cetățeni într-un stat democratic.
„În aceste momente avem datoria sa învățam o lecție, din păcate plătită cu atâtea vieți, cu atâta suferință. Nu mai avem voie să tolerăm incompetența unor autorități, ineficienta unor instituții, nu mai putem lăsa corupția să se întindă pana ucide. Trebuie să ne asumăm fiecare rolul pe deplin de cetățeni activi și implicați, care știu să acționeze împreună pentru că le pasă de societatea și țara în care trăiesc, să fim solidari și să cerem autorităților să fie responsabile pentru ca asemenea tragedii să nu se mai întâmple niciodată.”
Să ne amintim că Iohannis pentru astfel de mesaje a fost ales, tot printr-o revoltă lipsită de violențe și tot datorită internetului, unealta ideală pentru mobilizare socială.
Nu am nici cea mai vagă idee ce ar mai trebui spus pentru a ne motiva să ieșim toți în stradă. Instinctul de conservare trebuie să fie suficient acum când avem dovada clară că nesimțirea lor poate ucide. Îi adăugăm revolta firească a unei nații înșelate, mințite, jefuite și disprețuite până la ultima suflare.
Supralicităm fără ironie și cu un buletin meteo care ne oferă cel puțin 10 zile de vreme ideală. Dacă ratăm ocazia astăzi, când ultimii sacrificați încă mor prin spitale, ne pierdem dreptul la compasiune și înțelegere la fel de sigur cum ne ratăm și viitorii 25 de ani.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.