CCR este un alt ORNISS?

A fost suficient ca alegerile să fie anulate printr-o hotărâre a Curții Constituționale pentru ca România să fie etichetată ca țară fără valori democratice. De atunci, este clasată în cea mai detestabilă categorie a națiunilor.

Administrația americană a dat nu o dată exemplul României pentru a caracteriza îndepărtarea întregii Europe de valorile fundamentale ale democrației. Vicepreședintele SUA – care a fost aprobat de președinte -, secretarul de stat Marco Rubio, Richard Grenell, trimis special al lui Trump și alte persoane influente din anturajul administrației americane n-au rămas singurele oficialități americane care au denunțat anularea alegerilor din România ca pe un fapt reprobabil și antidemocratic.

Sâmbătă, directoarea Serviciului Național de Informații, Tulsi Gabbard, s-a referit într-un interviu acordat Fox News la „divergența” Europei față de valorile SUA. La negativ a fost din nou citată România, tot din cauza anulării alegerilor.
Gabbard consideră că „parteneri europeni și aliați de lungă durată” „implementează politici anti-libertate care subminează democrația. Vedem acest lucru în Regatul Unit. Vedem acest lucru în Germania. Am văzut acest lucru odată cu anularea alegerilor din România”, a spus directoarea Serviciului Național de Informații,
Desigur, unora nu le pasă. Miștocăreala face casă bună cu îmbățoșenia prostească. Numai că lucrurile nu sunt de râs.

În loc să respecte valori, România caută pile

Pentru România, modul în care este privită de actuala administrație a SUA nu are doar semnificații retorice – de prestigiu, de imagine etc. S-ar putea să aibă consecințe practice dintre cele mai grave. În loc ca oficialii români să țină seama de acest lucru și să-și pună cenușă în cap pentru ignorarea valorilor democratice, ei caută într-una pile care „să ajungă la Trump”…

Ceea ce nu pare clar pentru puterea de la București este că valorile democratice reprezintă criteriul esențial al deciziilor și atitudinii Administrației Trump față de o țară sau alta. Inclusiv față de Ucraina. Inclusiv față de România.

În Ucraina, afirma Tulsi Gabbard, „alegerile au fost anulate. Partidele politice sunt reduse la tăcere sau chiar incriminate sau aruncate în închisoare. Bisericile sunt închise, opoziția politică e redusă la tăcere și există un control guvernamental total asupra mass-mediei. Sunt valorile pe care ei pretind că le susțin în acord cu noi? Valorile pe care președintele Trump și vicepreședintele Vance le susțin sunt valorile libertății, păcii și securității adevărate”, a mai spus Gabbard.

Astfel de constatări prefațează posibile consecințe. Mike Waltz, consilierul pentru securitate naţională al preşedintelui Trump, are serioase îndoieli cu privire la disponibilitatea lui Zelensky „de a fi vreodată în măsură să negocieze cu Vladimir Putin” sau „de a pune capăt acestui război”. Ca urmare, în Ucraina „avem nevoie de un lider care să poată discuta cu noi, să poată discuta cu ruşii la un moment dat şi să pună capăt acestui război”. „Dacă devine clar că preşedintele Zelenski, fie din motive personale, fie politice, nu are voinţa de a pune capăt luptelor din ţara sa, atunci cred că avem o problemă reală”, a completat Waltz. Cu același prilej, el a subliniat că, pentru încheierea războiului, Ucraina va trebui să accepte „concesii teritoriale”, iar Rusia „concesii privind garanțiile de securitate”.
Preşedintele Camerei Reprezentanţilor, republicanul Mike Johnson, a fost și mai direct: „Ceva trebuie să se schimbe” în leadership-ul ucrainean. „Fie (Zelensky) îşi revine în fire şi se întoarce la masa negocierilor cu recunoştinţă, fie altcineva trebuie să conducă ţara pentru a face acest lucru”, a spus Johnson.
Senatorul republican Lindsey Graham, imediat după altercaţia de la Casa Albă, a estimat că „Zelenski trebuie să-şi schimbe profund atitudinea sau să plece”.
Cine are urechi de auzit, să audă. Deocamdată, Zelesky se ascunde sub fusta mototolită a Europei. De văzut cât va rezista fără să se asfixieze.

Cum va răspunde CCR dacă se retrag trupele SUA?

În gena constitutivă a națiunii americane, voința liber exprimată a cetățenilor este o valoare sacrosantă. Anularea unor alegeri este considerată o lovitură de neiertat dată democrației. „Dacă fugiţi de propriii voştri alegători, America nu poate face nimic pentru voi”, afirma JD Vance la conferința de la Munchen, cu trimitere la anularea alegerilor din România.
Administrația Trump are intenția de a-și reduce angajamentul militar în această parte a Europei. Unul dintre criterii va fi cu siguranță natura democratică a țărilor implicate. Este un fapt indiscutabil. Schimbările cerute de SUA în starea democrației din Ucraina sunt elocvente.

România este considerată „în divergență” cu valorile SUA, la fel ca Ucraina. S-ar putea ca acest lucru să ne coste în cazul unor decizii ale SUA care să ne privească.
De pildă, o retragere sau diminuare a prezenței trupelor SUA pe teritoriul țării noastre, ca urmare a încălcării valorilor democratice. În atari împrejurări, hotărârea dată din pix de Curtea Constituțională nu poate rămâne un fapt de arhivă. Acea hotărâre va trebui să fie privită prin lentila unei răspunderi imense față de efectele pe care le-a generat asupra siguranței naționale.

CCR pretinde că apără Constituția încălcând precepte constituționale fundamentale. Suntem singura țară membră UE și NATO în care s-a produs o anulare a alegerilor fără să existe probe care să îndreptățească o astfel de hotărâre. Ronțăirea la nesfârșit „Rusia și rușii/rușii și Rusia” de către mașina de tocat carne a unei televiziunui cuprinse de paranoia nu a adus nicio probă.

Marian Enache afirma într-un interviu cu întrebări și răspunsuri scrise de alții, că, pentru alegerile prezidențiale, „Curtea Constituțională are competența exclusivă să analizeze criteriile de constituționalitate pe care candidații trebuie să le îndeplinească”.

Este o afirmație falsă. Nicăieri, în textul Constituției, nu sunt prevăzute nici „criteriile” pe care trebuie să le îndeplinească un candidat și nici „competențele” Curții de a „analiza” acele criterii. Numai ORNISS-ul securității avizează sau respinge numiri pe funcții pe baza unor criterii ermetice, fără să dea socoteală nimănui.
Ar fi fost un lucru foarte grav ca, prin textul Constituției, Curtea Constituțională să devină un ORNISS al procesului electoral, iar cei 9 magnifici, pe baza unor procese de intenție, să decidă din pix cine poate să candideze și cine nu, „avându-l deasupra lor doar pe Dumnezeu”, cum zicea un jurist fascinat de măreția dreptului.

De unde știe CCR dacă un candidat care a câștigat va face sau nu ce a spus – în bine sau în rău – în campanie?
Sunt „N“ cazuri în care nici proveste ca promisiunile din campanie să fie îndeplinite. Îi poate condamna a posteriori CCR pe respectivii pentru „influențarea votanților” și pentru că au obținut voturi cu promisiuni neonorate?

CCR trebuie să se întoarcă în matca limpede a Constituției. Să lase eseurile și panseurile și să se rezume strict la ceea ce Constituția însăși prevede. „Pleava societății” nu e deloc proastă, cum crede propaganda A3. Și nici textul constituțional nu este o gumă de mestecat pe care Curtea s-o ronțăie până când salivează de plăcere.

A elimina candidați pe baza unui grosolan proces de intenție – și anume că știu ei, cei 9, că respectivul nu va respecta în viitor prevederile constituționale – este un abuz grosolan de tipul justiției staliniste.

De grațiere preventivă s-a mai auzit, a aplicat-o Biden pentru toate neamurile, dar condamnarea pentru presupuse fapte viitoare este o noutate absolută ce n-are absolut nimic cu ceea ce vuiește în lume despre democrație și libertate.