1. Ştim ce, dar nu ştim cum
Este şi mai revoltător (acum, la vreme de revoltă) să-i auzi pe cei care au fost ani de zile lideri de opinie spunând: “sunteţi frumoşi, dar sunteţi proşti!”, “Ştiţi ce, dar nu ştiţi cum!”.
Până şi un activist civic recunoştea: “Da, ştim ce, dar nu ştim cum!”. N-a continuat. Eu aş fi continuat aşa: “Dar dacă nici voi, liderii de opinie, nu ştiţi cum, cu nimic nu sunteţi mai buni ca noi, sunteţi doar mai aroganţi şi poate mai vinovaţi de complicităţi cu Sistemul”.
Cum? Iată, mai întâi, cum NU! Nu prin reluarea a ceea ce au fost până acum ciclurile electorale, dacă alegerile nu vor fi legalmente redefinite, în aşa fel încât să permită schimbarea drastică a actualei clase politice. Nu prin păstrarea actualului cadru legal în ceea ce are el vinovat pentru posibilitatea salvării corupţilor acoperiţi de lege. Nu prin păstrarea actualei legi privind controlul financiar al partidelor. Nu prin conservarea actualului control ineficient asupra cheltuirii banilor publici.
Domnii lideri de opinie care strâmbă nasul în faţa revendicărilor ce vin din stradă ar trebui să spună două lucruri: cum nu şi cum da. Dar ei nu spun nici una, nici alta. Măcar cum nu ar putea spune, dacă ar fi cinstiţi. Nu mai sunt de mult – e clar!
Cum da? Nu le cere nimeni să spună ei cum da. Ceea ce le cere strada este să propună cadrul în care se poate elabora acest cum da. Ei îl ştiu, dar nu-l doresc. Noul cadru i-ar pulveriza. Acest cadru nu ţine de persoane şi nu trebuie să ţină. E limpede ca lumina zilei că acest cadru trebuie să ţină de reprezentanţi investiţi de jos cu un anume mandate. Acest cadru se cheamă, în orice carte de învăţătură politică onestă, Adunare Constituantă.
Cum da – asta înseamnă: o nouă Adunare Constituantă, domnilor lideri formaţi şi deformaţi de prejudecăţile actualului Sistem. Şi voi o ştiţi.
Noroc că preşedintele Iohannis vede ce are de făcut. Va ieşi după încheierea consultărilor politice şi civile cu concluzia celor ce i s-au arătat:
– E clar că există, în stradă, o atitudine unanimă împotriva actualei clase politice. Să consultăm tot poporul. Declanşez un referendum cu întrebarea: “Doriţi să convocăm o nouă Adunare Constituantă?”. Numai în corpul noii Constituţii, dacă răspunsul va fi DA, pot fi prevăzute acele condiţii electorale care vor duce la schimbarea actualei clase politice. Vechea clasă nu-şi poate reglementa singurăm decesul.
– E clar că ne trebuie un guvern de tranziţie. Desemnez pe Cutare pentru funcţia de prim-ministru. Dacă nu va adopta punctul de mai sus, înseamnă că este, şi el, prizonierul actualului Sistem. Şi ne vom vedea, curând, din nou în stradă.
Elena Ceauşescu zicea, la Târgovişte: “Nicule, câtă trădare este înţară!”. Văzând că niciun lider de opinie nu a propus ce era de propus (înainte ca Iohannis să-şi exprime concluziile), zic: “Doamne, câtă corupţie este înţară!”.
