Congresul PNL are două categorii de semnificații – unele pentru partid, altele pentru viața politică, în general.
Din punctul de vedere al liberalilor, este evident că acest congres a produs o ruptură profundă în partid. Scorul la vot pare pus cu mâna: 60 la 40 pentru Cîțu. Delegații la congres au fost măsluiți în mare majoritate. Voci din interior au declarat public că au fost lăsați acasă primari și consilieri locali care erau nesiguri la vot și au fost cărate la congres niște figuri ciudate, înscrise de câteva zile în partid, sub condiția votului pro-Cîțu, dar cu promisiunea câte unui oscior miculuț din imensul ciolan numit PNRR.
Ruptura aritmetică exprimă, de fapt, o falie adâncă între atitudini, limbaje și moduri de a înțelege politica în acest PNL.
Câștigătorul moral, de discurs și de opinie publică, este Ludovic Orban. Partidul îl vroia pe Orban, dar degeaba – Iohannis și Hellvig l-au vrut pe Cîțu. Cum se va suda sau adânci această ruptură – e treaba lor. Deja Orban a anunțat public încetarea „parteneriatului” cu „Generaaaluuul” pe care-l ridica în slăvi odinioară. Un ultim gest de demnitate. Dacă nu cumva chiar primul…
Pentru viața politică românească, „festivalul democrației”, așa cum vorbeau liberalii despre campania pentru alegerile interne, a devoalat câteva lucruri de interes mai general decât ciorba lor. Congresul a arătat că PNL nu mai este un partid al valorilor, ci al adjectivelor. Au primat strigătele – nu ideile, jignirile – nu programele, șantajul – nu viziunea, interesul de gașcă, nu cel de țară.
Apoi, congresul a arătat că 2 din 5 liberali – așa măsluiți cum vor fi fost unii – s-au lecuit de Iohannis. Este marea victorie morală a acestui partid. O victorie nefolositoare sub aspectul scorului, dar imensă sub aspectul atitudinii. Acest personaj, după ce l-a pus pe pușcăriașul Cîțu în fruntea Guvernului, acum l-a băgat pe gâtul unui partid respectabil. În acest fel, Iohannis a mai făcut încă un rău țării, nu numai ideii de liberalism. Cîțu este incapabil să conducă un guvern în condițiile unor crize grave și multiple, dintre care multe au fost provocate chiar de guvernarea sa. Îndatorarea imensă a țării este doar un exemplu. Incapacitatea de a administra problematica pandemiei este alt exemplu. Iminenta prăbușire a condițiilor de viață a oamenilor este altul. Să ne amintim că, în februarie 2020, când Iohannis vroia musai alegeri anticipate, l-a desemnat pe Câțu candidat de premier la a doua strigare, tocmai pentru că știa că un prost nu va fi votat de nimeni, putând astfel să dizolve parlamentul. Dar, după aceea, l-a pus premier „de bun”, tocmai văzând cât e de prost și de ușor de manipulat.
Cred, însă, că ideea esențială a acestui congres a reprezentat-o declarația pe care Cîțu a făcut-o pe scenă imediat după anunțarea rezultatului și, apoi, în stradă, în fața presei.
A fost o afirmație în premieră, nemaiauzită în cele patru luni de campanie și pe care autorul atâtor bazaconii și discursuri paranoide ajuns prim-ministru n-avea cum s-o scoată de la el. Luat de val, Vasilică Cîțu s-a scăpat și-a dat drumul la un soi de amenințare: ce s-a întâmplat cu acest congres, spune el, „nu a fost doar o campanie, a fost o mișcare care va schimba România în bine și care a început cu Partidul Național Liberal”. Care „mișcare”, bibicule? Și cu cine sau cu ce va continua?
Este limpede că onorabilul n-a vorbit de capul lui.
O fi vorba despre „marea resetare”, prin care noua securitate vrea să racordeze România la lumea nouă? Cu alde Vasilică Cîțu la timonă?Acesta să fie „proiectul de țară” pe care securiștii care l-au împachetat pe Iohannis îl tot pritocesc în secret? Posibil. E un proiect care presupune înlocuirea ultimilor mohicani patrioți care au mai rămas în politică, indiferent de partid, cu forme de viață precum acest Cîțu – personaj vădit instabil, deci controlabil, pușcăriaș cu acte, deci vulnerabil, repetent pe la toate școlile începute și neterminate, deci incapabil.
Ioahnnis și securiștii care se pretind inteligentia nației, care aspiră ei la doctorate și academii, care se cred niște dumnezei pe pământ, hărăziți de destin să fie o „cupolă a elitelor”, care proclamă în surdină că numai ei știu ce e bine și ce rău pentru țară, care au împânzit partidele, presa, instituțiile, societatea civilă cu infiltrați și acoperiți de toate gradele și felurile – ei, bine, aceștia sunt convinși că au confiscat țara.Că nimeni nu le mai stă în cale. Și că ei ne fac bine cu forța, chiar dacă ne opunem. S-ar putea să se înșele.
În altă ordine de idei, congresul PNL a reprezentat unul dintre cele mai deplorabile spectacole ce se puteau imagina. Nici genialul Caragiale n-a putut crea întreaga tipologie de caractere etalată de liderii liberali. De departe va rămâne de pomină delirul politic al lui Rareș Bogdan, un fel de „Răcnet al Carpaților” pentru Iohannis, personaj de neegalat în întreaga literatura satirică românească. Un parvenit plecat dintr-un colț de țară, lingător de clanțe pe la ușile interlopilor, abonat la contracte cu statul (2 milioane de euro în câțiva ani), prezentator al revelioanelor organizate de Marian Vanghelie a ajuns să aibă pretenții conducă o țară, fiind premiat cu un loc de europarlamentar și cu altul în miezul de dodoașcă al PNL după ce s-a afirmat printr-un pupincurism libidinos față de Iohannis dar, mai ales, prin preluarea de la acesta a teoriilor naziste și propagandei lui Goebbels în spațiul politic românesc.
Iar într-o notă de subsol, este de remarcat virajul de cuirasat al bărcuței lui Dan Voiculescu, care de vreo două săptămâni a suflat cât a putut vânt în pânze lui Cîțu. Inclusiv în ziua congresului, Cîțu a avut la Antena 3 spații privilegiate de interviuri în cursul zilei și până noaptea târziu.
Pentru niște posturi grase sub fusta susținătorului PSD și mici contracte în viitorul guvern Cîțu se merită…Halal valori, aferim coane Felix!
Sa se fi gandit la – ma sparie gandu’ – la … miscarea legionara ?!