Ceauşescu cu elicopterul, Dragnea cu maşina

Pe 21 decembrie 1989, cotidianul „Scânteia” era plin de mesaje de susţinere adresate secretarului general al Partidului Comunist Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Sub titlul „Înaltă răspundere pentru liniştea şi ordinea ţării, deplină unitate a întregului popor în jurul partidului, atitudine hotărâtă pentru apărarea suveranităţii şi independenţei naţionale, pentru desfăşurarea neabătută a construcţiei socialiste în patria noastră” erau publicate mesaje de susţinere din partea energeticienilor din Craiova, a muncitorilor de la Întreprinderea 23 August din Capitală, a constructorilor de maşini din Oradea, a constructorilor de nave din Galaţi şi a constructorilor de utilaj petrolier din Ploieşti.

Evident, muncitorii, constructorii şi energeticienii nu-l susţineau pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ci îl înjurau pe unde apucau, iar mesajele publicate de oficiosul partidului aparţineau aparatului de propagandă al regimului totalitar format din oameni care se bucurau de anumite avantaje şi nu trăiau în mizerie ca simplii oameni ai muncii.

Cu câteva zile înainte, mai exact pe 17 decembrie 1989, greii PCR, reuniţi într-o şedinţă a CPEx, i-au cerut lui Nicolae Ceauşescu să nu se lase şi i-au jurat credinţă veşnică, promiţându-i că vor sta strâns uniţi în jurul său până la capăt, adică mult şi bine. Pe 22 decembrie 1989 mulţimea l-a obligat pe Nicolae Ceauşescu să fugă cu elicopterul, iar greii PCR s-au împărştiat ca potârnichile.

Pe 22 iunie 2018, greii PSD reuniţi într-o şedinţă a CExN i-au cerut lui Liviu Dragnea să nu se lase şi i-au jurat credinţă, promiţându-i că vor sta strâns uniţi în jurul său până la capăt, adică mult şi bine. Înainte de întâlnirea parlamentarilor şi miniştrilor PSD, organizaţiile de partid din mai toată ţara, care ţin locul colectivelor de oameni ai muncii care au dispărut odată cu întreprinderele şi şantierele, au transmis mesaje de susţinere adresate preşedintelui Liviu Dragnea. Însă mesajele nu-i reprezintă pe membrii şi pe susţinătorii partidului, ci pe liderii acestora, cărora PSD le-a dat funcţii de parlamentar, primar, ministru şi preşedinte de consiliu judeţean, le-a deschis uşi şi le-a facilitat accesul la conturi. În faţa camerelor de luat vederi, Liviu Dragnea a apărut înconjurat numai de oameni care au avut şi au de câştigat de pe urma partidului. Alături de Liviu Dragnea nu şi-a găsit locul nici un simplu membru sau simpatizant, pentru că social-democraţii de rând nu au avut posibilitatea să-şi schimbe hainele de la second-hand cu costume de firmă, să-şi ridice palate, să concesioneze iazuri şi să meargă în Brazilia ca şi cum ar merge până la bufetul din capătul satului ca să cumpere bere şi salam pe caiet.

Aşa cum Nicolae Ceauşescu nu avea sprijinul poporului, ci doar pe cel al camarilei sale, aşa şi Liviu Dragnea nu are sprijinul poporului pesedist, ci numai pe cel al parlamentarilor şi miniştrilor săi. Până într-o zi, care la cum arată situaţia nu este prea îndepărtată. Ziua în care va fi nevoit să plece. Cu maşina, că doar nu şi-o lua pentru asta elicopter. Nu că nu ar avea bani, dar el nu a reuşit să fie dictator peste o ţară întreagă, ci numai peste un partid.