Actuala clasă politică de la noi , cu toate rețelele sale, vizibile sau nu, este singurul domeniu care funcționează din întreaga societate. Atât de bine s-a autoperfecționat, până la distrugerea sau pervertirea oricăror nuclee de democrație.
Numai în aceste condiții a reușit să torpilize totul: de la organizațiile societății civile, la sindicate, presă, cultură, diplomație, biserică. E o lume concentraționară pe care nimic din exterior nu o mai poate controla, ameliora. Configurându-se după modelul autarhic al fostului partid comunist, această clasă politică românească nu mai are nici idiologie, nici principii, nici moralitate. Este caracterizată exlusiv, de brutalitate, de interesele stricte ale propriilor componenți.
Această monstruoasă confiscare a democrației și progresului, se derulează, apocaliptic , fără nicio tentativă de repliere a societății. In general, se trece peste acest nou totalitarism cu o ușurință imposibil de înțeles. S-a produs deja, ca în anii apogeului comunismului, o perturbare a spațiului public încât nu se mai întrevede nicio posibilă ieșire. Astfel, avem o clasă politică foarte stăpână pe situație, care s-a împroprietărit cu România și cu fiecare cetățean.
După revoluționara lovitură de stat, în 1989, care a fost începutul unui nou dezastru, care a adus revoluționarii gură-cască, cu legitimație și retribuție, după fostul aparat represiv pus în drepturi de legislația muncii, istoria României s-a oprit chiar de tot . Europa observă că nimic nu merge aici, fără să nominalizeze mecanismul răului. Nici nu are cum, nefiind analist politic. Românii sunt, în decembrie, obligați să aleagă aceleași căi blocate, cu o nonșalanță care a cuprins toți ofertanții. Sigur, într-o țară supusă unui totalitarism subteran sau pe față, e greu să se mai întâmple ceva pozitiv, aducător de speranță autentică. Aceleași figuri care n-au în mod vădit nicio legătură cu o nouă Românie, pur și simplu cumpără voturi, induc în eroare. Trecând de la un partid la altul, aceste personaje încep o biografie nouă, printr-un act de albire instantanee. Această artă combinatorie este permisă și încurajată, fiind, de fapt, solidaritatea celor care nu vor să piardă sub nicio formă, și care sunt identici.
De ce rămâne România ultima, dincolo mult de ultimul loc ? Este pur și simplu rezultatul activității celor care și-au însușit țara, a sistemului care a permis asta . Sunt oameni care nu au legătură cu realitatea, cu dramele ei, sub nicio formă. Îi regăsim în tot felul de poziții publice, de la vârf la bază. Protocolul de stat, o instituție cheie a oricărei dictaturi, oferă acestor inși care fură viața și viitorul concetățenilor, aproape tot ceea ce își dorește. De la case luxoase, cu tot confortul, oferite la prețul unui bilet de tramvai, la vacanțe gratuite, logistică etc. Cartierul Primăverii, locul simbol al propagării cândva a teroarei, a devenit adresa de domiciliu a multor aleși ai poporului român.Imobile de milioane de euro sunt proprietatea celor a căror memorie are legătură doar cu propriul cont bancar. Însuși președintele actual se simte în apele lui, folosind piscinele unor crocodili aflați, precum Domnia Sa, în fruntea Statului. Această simpatie frenetică față de Cartierul Primăverii spune totul, absolut totul, despre direcția spre care îndreaptă România. Un metru de teren acolo ar putea ajunge echivalentul unui județ fruntaș pe ramură. Pe zi ce trece, aud că alții și alții se mută în Primăverii, iar noi, după unii, ne pierdem timpul.
Mașinăria de vot națională este, cum bine se vede, cu rezultat dinainte știut. In aceste condiții, viitoarele alegeri nu aduc niciun suflu. Nimic. România o va lua de la capăt cu aceleași dificultăți care fac parte din cazierul moral, și nu numai, al viitorilor aleși. Puterea la care aspiră mulți dintre aceste făcături politice depășește deja suportabilitatea publică. Intrarea într-un nou ciclu de explicații asupra dificultăților lăsate moștenire, a unei Europe rău-voitoare, bla-bla…, va împinge țara spre tensiuni grave, justificate. Cu o clasă politică neimplicată, adică situându-se constituțional deasupra celorlalți, cu statut juridic bine determinat spre fraudă, lucrurile nu pot merge nicicum. De o schimbare a clasei politice actuale, nu poate fi vorba, nu este posibilă . Sunt persoane care nu provin din lumea reală, nu sunt propulsate de o vocație spre binele public. Este nevoie, cum bine se știe, de un parcurs în orice domeniu, iar politica se află printre acestea.
Când Bucureștiul, centrul, fixează candidaturile, chiar dacă ar fi sută la sută bine intenționat, situația este previzibil catastrofală. Se încearcă o metodă pe care mulți o credeam perimată, compromisă. Televiziunea pare să fie din nou pusă în sluba distrugerii naționale. In loc să se ocupe de fenomenele reale pe care să le puncteze neîncetat, antenele nu fac decât să propulseze pe unii sau alții. Total inoportună, din multe puncte de vedere, este plasarea majorității candidaților în locuri de care nu îi leagă nimic. Se observă aici superficialitatea reprezentării comunităților. Despre dezvoltare, nici vorbă. Blocaj scrie pe harta României.
Partidele aflate pe scena publică de astăzi, nu mai pot oferi nimic. Jocul de-a Europa va accentua și mai vizibil această impostură. In timp ce unii trec drept europeni din tată-n fiu, ceilalți vor miza pe valențele patriotismului local, rezultând de la toți o propagandă similară celei comuniste. Din acest război se vor naște tot felul de eroi de carton, care au din ce în ce mai multă trecere. Când în marile capitale europene poliția este deja continuu în stare de alertă față de posibile răbufniri publice, nici românii n-ar trebui să stea prea liniștiți cu liberalismul românesc, și de ce nu, social-democrația cu șapcă de comandant de grup exterminator.
Săracii României, adică majoritatea românilor, ar trebui să depășească simpla dorință(deziderat) de-a avea doar o bucată de pâine, și un acoperiș deasupra capului, așa cum unii prelați și oamenii politici, într-o unitate diabolică, insuflă compatrioților idealul maxim. Averile la care au acces aleșii trebuie să fie relativ posibile, la fel de simplu, și corect, fiecărui român. Altfel, alegerile, de orice fel ar fi, nu au niciun sens.
