Circul mediatic s-a instalat de foarte mult timp în spaţiul danubiano-pontic drept componentă majoră a realităţii. El impune deja standarde pe care cam toţi trebuie să le accepte şi să le practice pentru a evita falimentul, excluderea. Şi un buletin meteo trebuie cumva transformat în altceva, pentru că nu mai este rentabilă decât o anumită modalitate de prezentare a lucrurilor. Politicienii sunt mereu deasupra tuturor, sprijiniţi, direct, indirect, de o media tot mai iresponsabilă.
Camerele de luat vederi au fost un ciclu electoral fixate pe poşetele, pantofii, picioarele unei tinere tunate, care a confundat averea personală cu fondurile publice, din motive uşor de înţeles. Sigur, totul s-a întâmplat transparent. Unii politicieni europeni au fost foarte scandalizaţi că o tânără atât de sexy, apărută de nu ştii unde, are pe mână miliardele comunitare. Ulterior, lucrurile s-au liniştit cu sprijinul Bucureştiului, până la trecerea în derizoriu a subiectului, cu ajutorul libertăţii de expresie. Fondurile au fost absorbite în aşa manieră încât anchete nesfârşite stau să se declanşeze din toate direcţiile. Un nou mandat e recompensa pe care această doamnă n-ar trebui să-o primească.
Aceşti politicieni fac parte din armatele de teracotă pregătite de propagandă şi aparatul represiv, care şi-au însuşit statul român. Nimic nu poate mişca în realitatea românească, se pare, fără asentimentul lor. Blocând totul, au devenit providenţiali. Mai nou, au început războiul cu propria legislaţie, devenită inconvenabilă. Bune sau rele, până la schimbarea lor armonizată, legile trebuie respectate. De toată lumea, fără excepţie. Alfel nu va exista niciodată o cale corectă, însăşi legalitatea fiind grav pusă în pericol. Se pare, nu este cazul pe malul Dâmboviţei.
Preşedintele Traian Băsescu, un fel de jucător de alba-neagra, prin toate prestaţiile sale dual-securististice, a susţinut acest proces de dezintegrare socială. Folosindu-se de balastul fostelor guvernări, cu adevărat problematice, el a mers într-o direcţie mai aberantă. Cumpărându-şi influenţa internaţională, de la cedarea dreptului de recuperare a unor datorii externe la achiziţii, contracte etc., acest personaj este simbolul inspirator al mizeriei politice actuale.
Majoritatea oamenilor politici români sunt lipsiţi de legitimitate autentică, dovedind implicare numai în sfera interesului personal. Rareori media a mers până la capăt în desfiinţarea aspectului oligarhic instalat în comunităţi. Cazurile grave de corupţie, ştiute de toată lumea, au fost instrumentate, în general, mai mult pentru a ascunde fenomenul. Aceste cazuri sunt generate de sistem, iar sistemul nu are cum să se schimbe cu aceeaşi şi aceeaşi protagonişti în frunte. Anchete de presă care ar fi trebuit să fie luate în seamă de CE au trecut neobservate, din simplul fapt că implicau nume aflate la putere în momentul respectiv, ceea ce spune multe.
Faptul că unii sunt mai corupţi decât alţii, timpul ştergând multe aspecte prin dinamica evenimentelor, nu poate bloca o abordare reală a corupţiei. Media, prin lipsa de autonomie, se opreşte, dramatic, undeva la limita şantajului informaţional. Dominată din toate părţile, libertatea cuvântului, mai mult decât esenţială pentru menţinerea democraţiei, există la cote de avarie în România. Acesta este principalul motiv pentru care societatea românească se zbate în acelaşi punct. Exceptând modernizarea impusă de Europa, restul este o caricatură cu efecte insuportabile social. Mulţi politicieni pro-europeni nu sunt decât nişte oportunişti, dovedind asta în susţinerea unor cauze în practica politică. Proveniţi din structuri ale statului comunist, lipsiţi de necesara anvergură a unor conştiinţe, cu spiritul civic deformat de esenţa propriilor implicări şi relaţionări, aceşti politicieni nu pot schimba nimic de unii singuri.
Criza presei din România ar trebui să fie pe primul loc în dezbaterea situaţiei generale. Din principal partener al societăţii, media a fost confiscată, transformată în circ. Pentru audienţă, pentru distrugerea adversarilor, pentru publicitate. Excesele au scos-o din identitate, plasând-o într-o zonă a lipsei de credibilitate. Zone din care nu poate veni niciun rezultat.
Încă o afacere a momentului, nimic altceva, această media are o putere legată strict de manipulare. Dificultăţile susţinerii adevărului sunt nenumărate, fără asumarea lor jurnalismul devine o farsă. Nesubstituindu-se justiţiei, presa poate sprijini decisiv la instituirea unei justiţii corecte.
Preluând unele dimensiuni inacceptabile ale mediei actuale, un discurs şi o atitudine de maidan, politicienii susţin că sunt în deplină normalitate. În deruta prezentului, lucrurile pot părea chiar aşa.
