Cîrmaciul bărcii care e România știe, oare, direcția?

Dar Cîrmaciul bărcii care e România știe, oare, direcția?! Este întrebarea ridicată de Ion Cristoiu după un interviu pe care reputatul jurnalist l-a avut la Aleph News cu Elisabeta Lipă. Nu este deci nicio mirare acum de unde această întrebare. Citiți mai multe despre acest subiect în editorialul gazetarului publicat pe cristoiublog.ro, pe care îl prezentăm integral:

Invitata emisiunii Interviurile lui Cristoiu de sîmbătă, 28 august 2021, de pe Aleph News, a fost Elisabeta Lipă. Elisabeta Lipă aparține acelor personalități ale României de azi despre care fătucele și guguștiucii din presă, pentru că nu s-au documentat cît de cît, rostesc în cor binecunoscutul clișeu:
N-are nevoie de nici o prezentare.

Chiar n-are nevoie Elisabeta Lipă de nici o prezentare în debutul unui interviu TV?
Din anumite puncte de vedere, nu.

Elisabeta Lipă e știută de o țară întreagă ca multimedaliată olimpică la canotaj. Pentru succesele sale în acest sport a fost declarată de Federația internațională de specialitate cea mai bună canotoare a secolului XX. E președintă a Federației Române de Canotaj și sub conducerea ei Lotul olimpic s-a întors de la Tokio cu medalii de aur și argint, un succes aparte în ansamblul rezultatului prost obținut de România la Olimpiadă.

Elisabeta Lipă n-are nevoie de prezentare din anumite puncte de vedere, dacă ne referim la ce știe Poporul și telespectator despre ea.
Dacă ne referim la ce e dincolo de ce știe opinia publică, ne vom da seama că Elisabeta Lipă are nevoie de prezentare.
Și această prezentare absolut obligatorie înaintea oricărui dialog TV cu ea trebuie să conțină amănunte mai puțin știute de toată lumea, dar indispensabile pentru a avea întregul tablou al personalității ei.

Ca de exemplu:

– Elisabeta Lipă deși sportivă de performanță s-a ținut de carte. A absolvit în 1994 Institutul de Educație Fizică și Sport, București și și-a dat doctoratul, cu teza Cauzele și efectele longevității în sporturile de anduranță.
– Pentru o canotoare de performanță nu prea există timp și loc pentru viața de familie. Cu toate acestea, Elisabeta Lipă e căsătorită de 35 de ani, are un băiat mare (la o facultate din Geneva) și la căsătorie a luat numele soțului, Lipă, ca fată ea numindu-se Elisabeta Oleniuc. Canotajul e un sport în care stai în cantonament 11 luni din an. Ca să ai o viață de familie, ca să faci facultate și să-ți dai doctoratul presupune o voință extraordinară.

Dintre amănuntele care se știu mai puțin sau chiar nu se știu deloc, unul dintre ele, descoperit de mine pe parcursul interviului, se referă la capacitatea deosebită a Elisabetei Lipă de a se observa și a-i observa pe ceilalți. Relatările de la Olimpiada de la Tokio, surprinderea emoțiilor trăite de o canotoare înainte și în timpul marii întreceri (la Tokio, fetele erau testate zilnic, ceea ce însemna emoții în fiecare zi, deoarece un test de Covid 19 pozitiv însemna carantinarea și ieșirea din competiția pentru care se pregăteau de cinci ani), dar mai ales sesizarea realității psihologice complexe care e o întrecere de canotaj, mi-au dezvăluit în persoana Elisabetei Lipă un adevărat reporter. Mă întreb de ce n-o tentează gazetăria sportivă.

Înaintea emisiunii, m-am documentat serios despre Elisabeta Lipă. Citind interviurile date de ea de-a lungul timpului, am observat că marea noastră canotoare n-a fost întrebată despre esența acestui sport, zis și academic, canotajul. În emisiune i-am pus Elisabetei Lipă suficiente întrebări pentru a-mi satisface curiozitatea provocată de o realitate – canotajul – despre care nu știam prea mare lucru. Grație talentului de reporter al Elisabetei Lipă, am reușit să găsesc pentru România, imaginea simbol împrumutată din proba 8 vîsle + cîrmaci. Întîi și-ntîi, așa cum cele 9 fete sînt într-o barcă și prin asta au un destin comun, la fel și noi, românii, sîntem într-o barcă, numită România, o barcă din care nu putem sări în timp ce ea înaintează pe apă. Elisabeta Lipă a descris astfel situația de esență dintr-o barcă de opt vîsle și un cîrmaci:

„Cîrmaciul merge cu fața, trebuie să aibă 50 kg, toți trebuie să fie inteligenți. Nu poți să fii campion dacă nu poți să gîndești cursa aia. Cîrmaciul are un rol foarte important. În primul rînd trebuie să cunoască echipa și să simtă barca. Alunecarea bărcii. Cîrmaciul trebuie să ducă barca perfect pe mijlocul culoarului, un culoar care are 13 m. El trebuie să simtă barca și să o conducă perfect pe mijlocul culoarului. Pentru că orice abatere stînga-dreapta costă în secunde. După care, el are obligația să anunțe echipajul unde se regăsește în timpul cursei. Vă dați seama ce ar însemna opt fete, în cursă să scoată capul stînga dreapta să se uite unde e. El trebuie să se înțeleagă din priviri cu ștrokul bărcii, care, din cauza efortului nu poate vorbi cu cîrmaciul. Dar dacă îi face niște semne din ochi, din gură, el trebuie să știe ce înseamnă semnele alea și dă tonul echipei în timpul cursei.”

Lesne de înțeles că asemenea celor opt fete, noi, milioanele de români, sîntem într-o barcă în mișcare, dăm din vîsle, stînd cu spatele, îndrumați de Cîrmaci, singurul care vede înainte. Elisabeta Lipă spune că într-o barcă de opt vîsle cîrmaciul trebuie să păstreze linia dreaptă pentru ca barca să le întreacă pe celelalte în drumul de la Plecare la Sosire.

Cîrmaciul bărcii de opt vîsle știe direcția pe care trebuie s-o țină barca
Dar Cîrmaciul bărcii care e România știe, oare, direcția?!