Civilizaţia capitalistă, între bine şi rău

Acum 150 de ani, speranţa de viaţă la naştere avea o medie între 40 şi 50 de ani. Azi, media globală este între 60 şi 70 de ani. Acest fapt de longevitate este datorat civilizaţiei pe care o numim capitalism.
Aceeaşi civilizaţie a adăpostit, prin binefacerile ei, o creştere demografică de la 2,5 miliarde de pământeni la peste 7 miliarde. Acum, aceste 7 miliarde de locuitori ai planetei au luat funcţia unor lăcuste. În interesul bunăstării lor, au distrus rezervele fosile ale planetei, milioane de hectare de pădure (care transformau bioxidul de carbon în oxigen), au poluat apele.

Ne aflăm în faţa unei conştientizări importante: nu mai putem continua aşa fără riscuri sistemice.
Unii spun că ar trebui să ieşim din mitul creşterii economice nelimitate, să înţelegem avantajele creşterii zero şi să ne schimbăm mentalităţile în acest sens. Cei mai radicali spun că nicio schimbare nu va avea succes dacă vom rămâne materialişti în viziunea noastră despre natură. Atâta vreme cât nu vom putea înţelege infrastructurile spirituale ale naturii, vom continua să o vătămăm fără să resimţim o reală vinovăţie şi fără să percepem feedbackul conexiunii noastre cu materiile vii şi nevii.

Această mult hulită civilizaţie capitalistă aduce un bine per contrarium: ne învaţă ce anume nu trebuie transformat în marfă. Cultura? Se sufocă atunci când devine simplă marfă. Pământul agrarian? Este otrăvit atunci când e transformat în simplu mijloc de producţie pentru mărfuri agricole. Banii? Ei bine, efortul nostru cultural de a înţelege esenţa banilor a încetat să fie liber şi acest fapt este cel mai grav.

Este urmarea directă a sufocării noastre în contextul culturii-marfă.
Cea mai adâncă dintre crizele pe care le-a adus civilizaţia capitalistă în viziunea ei materialistă ţine de acest nivel non-material al lucrurilor: libertatea gândirii. Această libertate continuă să înainteze spre autostrăzile istoriei doar în domeniul ştiinţelor tari (matematizabile), dar s-a rătăcit deja pe drumuri secundare în celelalte domenii: sociologie, psihologie, istoriografie.

Natura umană şi, în cele din urmă, natura socială sunt, azi, cercetate din puşcăriile unor viziuni care au eliminat spiritul dintre premisele vieţii, adică acel ceva care poate garanta libertatea de gândire şi care se oferă intuiţiei atunci când te focusezi asupra faptului că viul nu vine din neviu, ci viceversa este adevărată (vezi formarea petrolului şi a gazelor din paleo-vegetaţia planetei).

La ce a fost de folos capitalismul? Da, a permis expansiunea fără precedent a vieţii umane pe planetă. Dar mai mult decât atât: aduce factorii de conştientizare asupra limitelor planetare pentru întreţinerea vieţii dacă gândirea noastră nu învaţă să evadeze din puşcăriile materialismului.