De ani buni, în lume se simte criza economică. S-au adăugat criza sanitară, mai nou criza internațională. Iar crizele acestor ani au probat criza de viziuni și, mai limpede ca oricând, criza de lideri. Efectele nefericite ale acestor crize au atins viața oricărui om.
Așa cum se poate lesne observa, mulți se pretind creștini, dar nu se manifestă creștinește. Destul să luăm în seamă, spre a avea confirmarea, dezinteresul în a lichida foametea, când se adună averi care exced cu mult viața și capacitatea de consum a posesorilor. Sau folosirea pandemiei mai curând ca ocazie pentru firme de a stoarce venituri, ori ca pretext de a limita libertăți și drepturi civice de către decidenți abuzivi. Sau mistificările răspândite dintr-o Ucraină mustind de armament și laboratoare pentru atacuri de tot felul, în loc de reforme democratice. Sau alunecarea mediatizării în manipulare și înlocuirea adevărurilor vieții de zi cu zi cu propaganda. Sau cramponarea de funcții, după ce ai dus la prăbușire sectoare întregi din propria țară, în vreme alții își afirmă națiunile.
Unii se filmează la biserică. Dar aceasta nu schimbă faptul că manifestările lor nu au de a face cu creștinismul.
Peste toate, promițătoarea cooperare a oamenilor din ultimele decenii a fost înlocuită cu desfigurarea democrației și antagonizarea societăților. Pe acest fundal, ura se extinde. Or, ura este tot ce-i mai opus dreptății și iubirii aproapelui.
În această situație, oricine gândește matur ajunge să se întrebe: ce îndreptățește persoana la calitatea de creștin? Ce are de făcut pentru a fi creștin? Aceste întrebări nu se pun pentru prima oară. Din păcate, ele se pun rar. Azi, ele ar fi de pus explicit – viața o cere.
Așadar, ce legitimează pretenția de a fi creștin? Răspunsul direct îl găsim mai întâi în ceea ce Noul Testament numește „justificarea” creștinului sau „îndreptățirea” la calitatea de creștin (în traducerea sugestivă a lui Bartolomeu Anania, Biblia, Editura Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, din care și cităm). Apostolul Pavel, care a semnificat viața și învățătura lui Iisus, a dat răspunsul durabil. Este îmbucurător că azi bisericile – catolică, protestantă, ortodoxă, neoprotestante – sunt mai curând convergente în această privință.
În Epistola către Corinteni, Pavel luptă sesizabil cu suficiența celor care nu mai văd dificultățile reale ale vieții, fiind instalați în conformismul instituțiilor existente. El argumentează stăruitor că a fi creștin înseamnă a fi liber și a te dedica unei cauze a tuturor. „Fiindcă deși sunt liber față de toți, rob tuturor m-am făcut, pentru ca cei mai mulți să-i dobândesc. …Tuturor toate m-am făcut, pentru ca în orice chip să-i mîntuiesc pe unii. Dar toate de dragul Evangheliei le fac, ca să-i fiu părtaș” (Corinteni I, 9:19-23). Așadar, nu mulțumirea cu ce ai ajuns este calea creștinului. În mod firesc, acesta are în față devoțiunea pentru oameni, sacrificiul lui Iisus și urcarea la ceruri, prin care Dumnezeu a semnalat valorile de urmat de către oameni. Creștinul se folosește de libertatea sa pentru a se dedica cauzelor omenești apărute în viața umanității și acționează astfel încât dificultățile să fie depășite. În Epistola către Galateni, Pavel luptă și cu cei care, având reticențe și teamă față de prezent, se refugiază în amintirea trecutului. Or, creștinul nu se manifestă doar în trăiri, ci săvârșește fapte specifice credinței sale. „Așadar, țineți-vă tari în libertatea pentru care ne-a eliberat Hristos și nu vă prindeți iarăși în jurul robiei….Fiindcă voi, fraților, ați fost chemați la libertate; numai să nu vă folosiți libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiți-vă unul altuia prin iubire” (Galateni II, 5:1-13). Creștinul are a urma deviza iubirii aproapelui în orice împrejurare a vieții. El are în față acțiunea lui Iisus, care a manifestat iubirea de oameni în toate împrejurările vieții lui și înfruntând pericolele cele mai mari.
În Epistola către romani, Pavel și-a formulat strâns răspunsul: „socotim că prin credință se va justifica omul” (Romani, 3, 28). Un adevărat creștin trăiește din credința sa. Credința în Iisus este o nesfârșită bogăție, iar cine are credință ajunge la ceea ce dorește, căci credința induce schimbări, iar Dumnezeu îl ajută.
Pavel a plecat de la premisa că Iisus ne-a făcut cunoscută „milostivirea” lui Dumnezeu și că numai în „credință ” primim acest „dar” (Eduard Lohse, Paulus. Eine Biographie, C. H. Beck, München, 2003). Doar prin mijlocirea „credinței” ne și putem înfățișa curați în fața lui Dumnezeu și putem dobândi „mântuirea”.
Din nefericire, situațiile la care a reacționat Pavel – reducerea credinței la respectarea câtorva prescripții, fără interes pentru situația oamenilor, sau retragerea în interioritate, lăsând să continue neajunsurile din jur – istoria le repetă. Astfel că mereu este nevoie de viață morală, civică, socială în curățenie și de acțiune de înnoire, luându-l în considerație pe fiecare semen.
Faptul a fost observat cu acuitate de părinții bisericii și de reformatorii creștinismului de cu secole în urmă. La întrebarea ce înseamnă în definitiv a fi creștin, ei au răspuns profilând mai departe viziunea justificării creștinului prin credință și bună purtare și prin acțiuni de apropiere a „împărăției lui Dumnezeu”. Cum scria Pavel, „Iisus ne-a eliberat pentru libertate” (Galateni, 5:1). Iar un teolog a formulat cel mai clar ce avem de înțeles prin aceasta: „libertatea este dar și sarcină, în același timp” și „a fi eliberat pentru libertate înseamnă pentru Pavel a fi eliberat și pentru iubire” (Hans Küng, Rechtfertigung. Die Lehre Karl Barts und eine katholische Besinnung, Piper, München, 2004, p. IV-V). A fi creștin înseamnă a și face cât mai mult din devoțiune față de ceilalți în vederea realizării proiectului divin.
Justificarea („îndreptățirea”) este actul prin care i se cere lui Dumnezeu recunoașterea unui om, expus inevitabil tentațiilor, păcatelor și presiunilor lumii, ca fiind bun. Premisa biblică este că Iisus a preluat pe cruce păcatele oamenilor și că Dumnezeu este cel care acordă „grația (gratia)” sa (Titus, 3:4, 5). Teza care a schimbat istoria umanității a fost aceea că justificarea creștinului se întemeiază pe „credință” (Romani, 3:28, 30; 4:5; 5:1, Galateni, 2:16). Această credință te face să eviți păcatul, să cauți iertarea, dacă l-ai săvârșit, totuși, dar te face și să lupți pentru o lume a dreptății și iubirii aproapelui. În cartea Despre libertatea creștinului (1520), Martin Luther este cât se poate de explicit: „Așa că ne dăm seama că un creștin are destul prin credință și nu are nevoie de altă lucrare pentru a fi cucernic; iar dacă n-are nevoie de vreo altă lucrare, atunci înseamnă că este dezlegat de toate poruncile și legile; iar dacă este dezlegat, atunci este cu siguranță liber. Aceasta este libertatea creștină, singura credință, care ne îndeamnă să nu trândăvim sau să facem rău, ci ne învață că nu avem nevoie de niciun alt fel de lucrare pentru a dobândi evlavia și mântuirea, despre care vrem să spunem mai multe lucruri în cele ce urmează”( Martin Luther, Scrieri, Editura Logos, Cluj-Napoca, 2003, vol.1, traducere Petru Forna, p.159-160). Altfel spus, libertatea creștină include credința ce te pune în mișcare să preiei cauze ale celorlalți oameni și să contribui la „împărăția lui Dumnezeu”.
Luther a găsit acest înțeles activ al credinței în Scripturile creștinismului și l-a valorificat. Pe baza ideii justificării prin credință, el s-a distanțat imediat de concepția curentă, după care Dumnezeu este doar Stăpânul, care dă lumii direcție și emite cerințe față de oameni, în favoarea concepției după care „milostenia” lui Dumnezeu este temei și imbold al vieții active. Nu lucrări cuvioase și exerciții sau recunoașteri lumești, ci orientarea în viață conform „dreptății“ și „iubirii aproapelui“, izvorâte din viața lui Iisus, duce la „grație (Gnade)“. În acest fel, „credința (Glaube)“, dar nu oricare credință, ci acea „credință“ ce se prelungește în fapte specifice, devine „justificarea“ creștinului.
Jean Calvin a explicitat alt aspect al justificării. El a plecat de la premisa după care Dumnezeu nu este doar creatorul lumii, ci și diriguitorul ei continuu și izbăvitorul ei. Dumnezeu alege oamenii pentru proiectul său cu lumea. „Alegerea” este gestul prin care Dumnezeu stabilește că unii oamenii sunt destinați vieții veșnice, alții morții perpetue (Jean Calvin, Învățătura religiei creștine, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2003, traducere Elena Jorj și Daniel Tomuleț, vol.I p.345-347). Credința în Iisus este condiție a „salvării” pentru viața veșnică, iar obținerea ei este chestiune de „grație (Grace)”. Semnul obținerii „grației”este reușita în lucrările întreprinse pentru apropierea „împărăției divine”, spre gloria lui Dumnezeu.
Omnipotența lui Dumnezeu este vigilentă, eficientă și activă (p.305) și rezultă din bunătate și grijă pentru oameni. Nimic în evenimentele individuale nu este la întâmplare; nimic nu se petrece în lume fără providență (p.310). Dumnezeu își pune în aplicare proiectul pentru poporul său, dar de aici nu rezultă că oamenii trebuie să stea pasivi. „Predestinarea” nici nu este același lucru cu „soarta” antică. Și Jean Calvin este cât se poate de clar: „Aceasta înseamnă că noi nu suntem nici pe departe împiedicați de hotărârile veșnice ale lui Dumnezeu să ne purtăm de grijă sau să ne punem în ordine toate lucrurile, dar întotdeauna cu supunere față de voința sa. Motivul este evident, căci Cel care a stabilit limitele vieții noastre ne-a încredințat în același timp și grija față de ea. El ne-a oferit mijloacele și remediile necesare pentru a o păstra; de asemenea, ne-a făcut capabili să prevedem pericolele și, ca nu cumva ele să ne ia prin surprindere, ne-a pus la dispoziție remediile și precauțiile necesare. Acum este limpede care este sarcina noastră”(p.321-322). Certitudinea „predestinării” pune în inimi o încredere în Dumnezeu plină de bucurie (p.330) și determină la „asceză”, care este chibzuința rațională de a îndeplini condițiile obținerii „grației”.
În vreme ce comilitonul său la Sorbona, Ignatiu de Loyola, întemeia ordinul iezuiților cu deviza „sentire in Ecclesia”, Jean Calvin formula deviza „onoare lui Dumnezeu”. El fructifica afirmația lui Pavel că „în Hristos Dumnezeu ne-a ales pe noi (credincioșii) să salvăm lumea”(Efesieni, 1, 4).
Convingerea potrivit căreia justificarea s-ar obține doar prin „credință“ a atras și reacții. Conciliul din Trento (1543-1565) a fixat pentru multă vreme replica după care cel care crede că doar prin „credință“ se atinge iertarea păcatelor și „grația“ divină nu are de a face cu creștinismul. Mai trebuie luate în seamă Poruncile lui Dumnezeu și nevoia manifestării credinciosului în acord cu voința divină.
Luther însuși nu a fost deajuns de explicit atunci când a discutat libertatea creștinului. Când țăranii germani s-au răsculat în numele ei, el i-a criticat – ceea ce nu avea legătură cu creștinismul. În contrapondere, însă, lucid, în 1830, Hegel a pus capăt tezei „bisericii cu diferite clase de oameni”. „Înțelegem însă libertatea creștină – declara magnificul rector de atunci al Universității din Berlin – astfel că fiecare este declarat demn să se adreseze, cu gândurile sale, rugăciunile sale și slăvirea sa, lui Dumnezeu, că fiecare își stabilește el însuși relația sa cu Dumnezeu și relația lui Dumnezeu cu el, iar Dumnezeu însuși se realizează, la rândul său, în spiritul uman. Avem de a face, astfel, nu cu o divinitate care este supusă determinărilor naturii, ci cu un Dumnezeu care este adevărul, rațiunea veșnică și conștiința acestei rațiuni, adică este spirit“ (Hegel, Berliner Schriften 1818-1831, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1997, II, p.33). Hegel a făcut clar faptul că libertatea creștină este reală doar fiind pentru orice om și în orizontul „libertății spiritului (Freiheit des Geistes)“– „spiritul“ fiind sinteză a libertății individuale și a bunei stări a tuturor.
Este de salutat faptul că bisericile au evoluat spre a-și pune de acord înțelegerea justificării (îndreptățirii). În 1999, spre exemplu, s-a semnat o declarație în care se proclamă o „înțelegere împărtășită a învățăturii justificării“ de către biserici odinioară rivale. În declarație se spune că numai din „grație“ și în „credință“ în „mântuirea“ propovăduită de Hristos suntem luați în seamă de Dumnezeu și primim „sfântul spirit“, care ne înnoiește inimile și ne face capabili de bune lucrări. Mesajul „justificării“ este în mijlocul mărturiilor Noului Testament despre acțiunea lui Dumnezeu prin Iisus Hristos și ne spune că noi, păcătoșii, datorăm viața noastră nouă „milosteniei lui Dumnezeu“, pe care o primim în „credință“, dar abia urmează să o merităm. Teoria justificării, parte a doctrinei creștine și legată de „adevărurile de credință“, va orienta teoria și praxisul ce se revendică din Iisus (Hermann Fischer, Protestantische Theologie im 20.Jahrhundert, W.Kohlhammer, Stuttgart, 2002, pp.272-304). În acest fel s-a încheiat controversa istorică asupra îndreptățirii pretenției de a fi creștin.
Fără a intra aici în detalii, putem spune că „justificarea” creștinului este privită astăzi cu ochi noi, rezultați din nevoia resimțită de revenire la „mesajul creștin originar” (Hans Küng, Rechtfertigung…, p.X). Acest mesaj includea în credință și acțiunea în consecința îmbrățișării dreptății și iubirii aproapelui. Pe de altă parte, deja Karl Barth a înlocuit împărțirea oamenilor în aleși și damnați cu ideea că în Iisus orice om este ales și că biserica mijlocește alegerea.
Alegerea de către Dumnezeu nu mai desparte creștinii și lasă loc cooperării pe alte teme. Pe acest curs au ajuns la înfăptuiri practice în viața comunităților cei care au încurajat intensificarea grijii pentru justificare din partea fiecărui creștin, recunoscând că Dumnezeu îl poate oricând chema la judecată.
Teologi profund credincioși și excelent pregătiți juridic și retoric au contribuit la crearea spiritului civic al oamenilor liberi și întreprinzători ai societății moderne, care contribuie, la rândul său, la apropierea „împărăției lui Dumnezeu” pe Pământ. În orice caz, faptele ar trebui să dea de gândit din prima clipă atunci când se discută cine se poate socoti îndreptățit să se socotească creștin.
Teza mea este aceea că a fi creștin presupune vederi, atitudini și acțiuni, plecând, firește, de la credință: credința în Iisus ca revelator al unei relații anume cu Dumnezeu, care a așezat „mântuirea (redempțiunea)” în consecința promovării dreptății și iubirii aproapelui. Ne amintim, Kant a formulat imperativul categoric al moralei creștine: poartă-te astfel încât maxima conduitei tale să poată deveni maximă a conduitei fiecăruia. Hegel a simțit nevoia să precizeze că libertatea creștină leagă intim viața persoanei cu viața tuturor. Alți filosofi au rafinat această legătură. Aș reformula imperativul, la rândul meu, astfel: „acționează astfel încât efectele acțiunii tale să fie în acord cu permanența autenticei vieții umane pe Pământ și să poți răspunde, la nevoie, în orice clipă, în fața oricui, de ceea ce s-a petrecut în sfera acțiunii tale”.
În opinia mea, imperativul ce se adresează creștinului în zilele noastre este ca înfăptuirea dreptății și iubirea aproapelui să fie duse până la capăt – adică dincolo de conformismul instituțional al unora („fac ceea ce se cere”) și de exhortațiile subiectivismului („nu-s vremuri să faci ceva” sau „fac doar ce-mi spune tradiția”) ale altora. Duse până la capăt – adică, făcând ceea ce este nevoie în orizontul înfăptuirii „împărăției lui Dumnezeu”! Schimbând, așadar, tehnologii, cunoștințe, relații, instituții, roluri pentru a întruchipa valori! A fi creștin presupune vederi– de pildă, a valorifica oamenii înainte de orice, a cultiva disponibilitatea la schimbare, inclusiv la schimbarea de sine, a pune dialogul mai presus de orice. A fi creștin presupune atitudini – de exemplu, a nu ceda egoismului și lăcomiei, a nu te lăsa în seama primelor impresii și a simplei propagande. A fi creștin presupune acțiuni – precum a spune pe nume sărăciei, imposturii, minciunii, nedreptății, a-l apăra pe cel în necaz și a propune celor din jur soluții mai bune decât cele pe care le practică.
Numai sub aceste condiții ești azi creștin – cum cerea apostolul Pavel. (Din volumul Andrei Marga, Lumea de azi, în curs de publicare)
<a href=”http://www.andreimarga.eu”>Andrei Marga</a>
Faptul ca pretorienii uzeaza de insulte inainte de a riposta argumentat, cu propriile cuvinte si idei, ca si celalalt fapt mult mai grav, ca fac zid in fata Idolului si Stapanului lor ce i-a format, indiferent de mesajele directe si subliminale pe care le transmite
face dialogul imposibil si le ofera stalinistilor materia prima cu care sa-si justifice monstruozitatile de ansamblu, printre care si NEGAREA LUI DUMNEZEU…Unde au fost si unde sunt acesti pretorieni cand dejecteaza doru popescu FARA DUMNEZEU SI FARA PATRIE abjectiile „stiintifice” despre inexistenta lui Dumnezeu? De ce de-al de Damaschin si alti cativa pretorieni nu se semneaza astfel la alte analize, ei fiind prezenti permanent? Fraza despre Ucraina, ca si monstruozitatile anterioare „justificatoare” ale GENOCIDULUI sovietic rasputinoid din Ucraina nu-i fac cinste Idolului vostru, ii arata lipsa simtului umanist si astfel NU SE JUSTIFICA CA FIIND CRESTIN!!! Insensibilitatea la CRIMELE CONTRA UMANITATII comise de fostul sef KGB spune mai multe decat o gramada de tomuri…
@Părintele Damaschin:te rog sa imi spui numele unui singur martor al existentei istorice a lui Isus din cei peste 40 de cronicari evrei,romani si greci care au fost „contemporani”cu el!Unul singur,dar mare grije sa nu te fac mincinos:)))Iti spun eu fraier batran/a ,nu ai nici un nume!
Sa nu apari cu Flavius Josephus, mincinosul evreu ,a carui recunoastere a existentei lui Isus a fost introdusa in „opera” 300 de ani mai tarziu,cand afost inventat Crestinismul, ca te declar fara cultura
PS Fac pariu ca i-am pus fermoar „parintelui Damaschin”
Părintele Damaschin Isus a fost un impostor, a profitat de faptul ca iudeii asteptau un messia si tine minte pentru viitor,au existat mai multi messia care se dadeau cei adevarati. Si da, a existat un Isus, dar nu nascut din fecioara ci din femeie fecundata normal. Nu de duh sfant. A existat si un proces al unui Isusu,dar altul a fost rastignit. Iar isusul tau a trait bine merci,a avut 10 copii. Si vezi ca sunt mai multe variante de Biblie. Dar a fost folosita doar cea agreata de popi,asa cum le-a convenit lor.Sa nu mai zic de multe modificari in interesul lor si entru a inspaimanta pe crestinii naivi. Falsuri si minciuni folositi voi astia mari teologi fara renume.Marga este un impostor. Nu cred ca nu stie cum a aparut crestinismul. Si apropo,fiecare crede in ce are impresia ca se regaseste. Fiecare cu filosofia lui de viata. Si pana la urma credinta este intima tovarase trol.
Părintele Damaschin De ce vrei sa devii si mai penibil nea parinte marga? Tu crezi ca toata lumea este incuiata la minte ca enoriasii necititi? Tu si margarina credeti ca in anul 2022 mai tin genul asta de scrieri-predici? Daca facem referire la ortodoxie,este plina de „asa este obiceiul din strabuni” sau ritualuri,multe din ele pagane,dar preluate de popi ca deh,sa convinga usor gloatele .Iar daca faci referire la crestinism, tot spre ortohotie o cotesti. Spre biserica rusa evident. Inveliti in staniol viu colorat o propaganda ruseasca despre credinta.
E bine că te-am pus un pic la citit, fekete tulipan. Doar că mai trebuie trecut și de titluri și cuprinsuri. Nu pricepi nimic, vorbești aiurea, dar nu-i bai. Trebe să recunoaștem și să le spunem pe nume și păcătoșilor. Dacă vom sta la discuții vreo două săptămâni poate că vei înțelege că Iisus a exitat, cum nu puteai să pricepi mai sus. Justificarea nu-i de tine, într-adevăr. E prea mult. Cît de încîlcită ți-e mintea, nu ține. În rest bați cîmpii cu falsuri crezînd că sunt informații. Dar nu ai putea să tratezi subiectul, nu persoanele – iisus, pavel, ratzinger, marga etc., ce te pun să vezi cine ești? Nu ai putea să treci pe la biserică? Așa, orfan de băsescu și udrea, este greu, dar tot ca ei cugeți?
@margati: suntem satui de pupincurismul vostru fara limita,nu produceti decat sila pe forum!Ce árticol” cand marga trimite bezele ambasadorului Rusiei,sub acoperirea „Cum se justifică creștinul?”
Apostolul Pavel folosește cuvântul „justificat” (declarând „drept”) pentru a exprima ceva despre creștini.În teologia creștină, „justificarea” este transformarea păcătosului într-un slujitor drept al lui Dumnezeu .Creștinul este îndreptățit prin credință și nu prin fapte, potrivit apostolului Pavel. Opoziția dintre acești doi termeni ( fides și acta ),s-a estompat cu lucrările lui Joseph Ratzinger,din opera caruia isi ia lumina Marga : în concepția lui Ratzinger ,explica prin „justificare” cum creștinii sunt cu siguranță justificați prin credință, dar și prin fapte. Sub pontificarea lui Benedict al XVI-lea catolicii și protestanții au ajuns să găsească un punct comun pe care l-au formalizat prin acorduri scrise în 2006.Citind articolul credem ca avem de a face cu un teolog evanghelic de Cluj din „ bisericile de profesori ” cum se spunea candva
Cititor interesat Nu mai lalai, un om cultivat refuza sa se minta singur. Si aici vorbim despre o idee religioasa pe care unii din voi o etalati ca fiind adevar definitiv, ignorand stiinta . Fa pasi,n-am timp de trilipici ca tine.
Nu se pot lua prostia și minciuna matale continuă, Fekete Tulipan, ca măsură a adevărului. Nicicum! Se vede că citești coperți, prefețe și dicționare și crezi că ești informat. Până la cultură mai ai de tras, bade. Vreo două vieți!
Vulgaritatea, impostura, prostul gust nu justifică decât prostul. Citește articolul, insule, și admiră cum se justifică creștinul – prin credință, cunoștințe, atitudini, acțiuni. Măsoară unde ești și trage concluzii ce ai de făcut.
@Părintele Damaschin: numai un inept putea sa scrie „Raspandirea crestinismului in China”:))ia verifica,cand si cu ce prilej!
Sa te iau mai la dogma:
cum propavaduesti crestinismul in Africa,cum ai tupeul sa arati tripleta dumnezeirii de rasa alba, negrilor?
Cum de nu l-a citit pe Mani, onor don plutonier?
S-a interesat prof daca chiar a existat Isus istoric,sau pentru filosofia speculativa chiar nu conteaza ,e doar un colac de salvare din gargara numita „hai sa vorbim degeaba ca tot stam de pomana”; hala ce nick name de ultima speta,mai vrei sa te si credem:))”Torna,torna”ai ramas
Bubico, acul trage ata!
Papusha pensionara!
Cat ai fost ocupata cu subsolul, de mai multe ori, afla ca se scrie vânat nu vînat! Ai scris de doua ori, deci nu e o eroare de tastare!
De „vînat persoane cu opinii cultivate” cred ca exagerezi! Parcurge inca o data scrierile de mai sus.
La cine te referi, care-i lumina intelectuala?
Doar „au o părere matură în care ajung să fie împotriva imposturii, este un fapt normal în condițiile date”.
Astept precizarile necesare!
Nu lozinci.
cum-se-justifica-crestinul-ca-l-supporta-pa-jidov?
Văd că tehnica voastră de a vă multiplica în cuvinte ca baba cloanța, costi, anti2024 etc., o aplicați altora. Nu, nu știu să facă cineva ca voi – să se ocupe de vînat persoane cu opinii cultivate, impunătoare. Voi vă ocupați vizibil nu de citit și comentat cu pricepere, articole la subsolul cărora vă aciuați, ci de asemenea vînat grotesc! Am identitate clară, mă confundați degeaba. Că mulți oameni își dau seama de incultura și infantilismul vostru de haimanale este alt fapt. Și că au o părere matură în care ajung să fie împotriva imposturii, este un fapt normal în condițiile date.Nici nu este greu. După cum vă prezentați prin subsolurile în care vă duceți viața, este clar pentru cei mai mulți de unde veniți, ce hram purtați și ce nulități ați rămas.
Neștiind ceva precis nici în creștinism, nici în teologie, nici în politică, nici în cultură, amesteci Fekete Tulipan orice, doar, doar o-i duce de nas cititorul. La tine confuzionarea este paravanul ignoranței și vehemența ține loc de minte. Nu faci decât să pălăvrăgești cu atacuri la pavel, la iisus, la calvin, la biserică, la autor, la ce-ți trece prin căpuț. Ce spune articolul Cum se justifică creștinul? este pe cultura creștină universală. Că nu o poți contrazice, feketăule, decât cu vorbe goale, se vede prea bine. A propos, ești în stare să formulezi vreo obiecție, la o propoziție măcar? Că așa comentarii ca ale tale, care vor să dirijeze cititorii atacând autori, sunt doar semn de ins nedus nici la biserică și nici la bibliotecă.
Pretorieni infami, vi l-ati fixat drept tinta pe Tulipanul care nu si-a gasit alt contraargument decat ca gurul vostru nu poate fi „infailibil”, ca mai poate gresi, ca „omul”; ca sa nu folosim conceptul in vigoare, in cazul sau, al guru-lui, fiind vorba tot de INTENTIE ca si la sekuristoizii stalinisti de la guvernare, simpli executanti de ordine si nu „prostocrati”!!! tretorieni marsavi, NICIO CRIZA ECONOMICA dupa 1848 nu s-a datorat „determinismului financiar-capitalist”, de fiecare data in joc fiind TERORISTII MARXISTI si ulterior BOLSEVICI care au mondializat in premiera criza bancara pentru a putea forta prin SARACIREA MONDIALA un nou MACEL BOLSEVIC MONDIAL!!! La fel si cu VIRUSUL BOLSEVIC CHINEZ, cea mai mare crima contra umanitatii de dupa 1945
daca facem abstractie de perioada razboiului rece cand blocul bolsevic-cominternist a fortat bolsevizarea unor tari din Asia si Africa, ca si in America Latina si de Sud!!! Blocarea societatii umane a fost o OPERATIUNE CONCERTATA CONDITIONATA DE EXPORTUL
virusului bolsevic chinez si nu reactii individuale ale guvernelor cum incearca FALSIFICATORII PREZENTULUI sa induca! Sunteti niste atei nenorociti malformati de dogma marxistoid/bolsevicoida, capabili sa BLASFEMIEZE crestinismul pentru a justifica ACTELE CU CARACTER DE GENOCID ALE NOULUI ANTICRIST, RASPUTIN!!!Ati calcat in picioare istoria milenara europeana si mondiala din acelasi motiv ABJECT dictat de superiori, in plus invinuind in stil clasic bolsevic SUA si capitalismul, in final DEMOCRATIA CAPITALISTA pervertita de ILEGALII BOLSEVICI legendati in fruntea tarilor occidentalee!!! Sa va crape obrazul de rusine fiarelor turbate insensibile la atrocitatile noului Stalin, dar dezbatand pe justificarea crestinismului dupa ce taticii vostri au penetrat pana si Bisericile la varf, TOATE de pe glob, cele mai proaspete dovezi oferind capii de la Moscova si Bucuresti…
Fortat de reflexele cunoscute autorul recidiveaza in rastalmacirea realitatii ca evenimentele istorice nu se produc si deruleaza intr-o succesiune „determinista”, fiind opera elitelor motivate IDEOLOGIC!!! Masha cu „prostocratia” era rasuflata din start, dar
posibilitatile limitate avute la dispozitie de autor de a explica faptul ca IDEOLOGIA MARXIST/BOLSEVICA GENOCIDARA desfigureaza
DE PESTE UN SECOL SI JUMATATE DEMOCRATIA il obliga sa insiste pe aceasta gaselnita extrasa din aparente…Proasta guvernare este
un act deliberat, cu intentionalitate ideologica, Romania fiind UN STAT SECURIST instituit prin GENOCIDUL din 1989 si intreaga perioada de 33 de ani pana azi si nu o consecinta a incompetentei AGENTILOR SECURITATII!!! Monstruoasa mi se pare insa acea fraza initiala dedicata Ucrainei dintr-o filosofare cu un titlu insidios avand tenta ateista! O fi vorba de „crestinismul rasputinist”?
cum apare un articol semnat de A. M. , imediat apar si tot felul de ciudati , postaci care ” apara ” articolul , parintele damaschin , cititor interesat , dorina , prof. de tot felul , jud . timpu , asistent p. – toti sunt obsedati de gheobels , bandera , basescu , usr . Si-au facut culcus aici la supt-sol ca in alta parte nu apar ! Cred ca de fapt e unul singur si toata lumea stie cine este !
CU DE TOATE , SA MANANC SI OUA SI COZONAC , SI MIEL ! SUNT MANCARURI INCOMPATIBILE IAR DUPA ACEEA MI SE FACE RAU DE LA STOMAC ! ORI OUA , ORI COZONAC , ORI MIEL , DAR NU DE TOATE DE MANCAT DEODATA ! ESTE BINE DE MANCAT DIN FIECARE LA MESE DIFERITE , ORI DIMINEATA COZONAC , ORI LA PRANZ MIEL , ORI SEARA OUA . EU SI ASA NU MANANC MIEL PENTRU CA NU AM , OUA PRAJITE AM MANCAT ZILELE TRECUTE , IAR ACUM MANANC DECAT DOUA FELII DE COZONAC PE ZI , CU COCA-COLA .
DOI COZONACI BOROMIR CU CACAO , SI O STICLA DE COCA-COLA DE 2,5 LITRII , 35 DE LEI , A COSTAT IN TOTAL . AM MANCAT DOUA FELII DE COZONAC SI AM BAUT 200 DE MILILITRII DE COCA-COLA SI AJUNGE PE ZIUA DE ASTAZI . ABIA MAINE MAI MANANC DOUA FELII DE COZONAC . DOI COZONACI I-MI AJUNGE PATRU ZILE ! FARA CARNE DE MIEL ! DOAR CREMWURSTI SI PIEPT DE PUI , SNITEL !
Nu am timp sa citesc reportaje fluviu! Ramine doar atit! Crediinta fara educatie crestina este egala cu zero! Este la fel ca muzica simfonica fara educatie muzicala! Vedem in biserica oamenibin genunchi care se roaga pt pacatele savirsite iar apoi iesiti afara le repeta la nesfirsit! Cel mai mare pacat al omului este … repetarea pacatului! Pentru asta este nevoie de educatie! Avem ceea ce suntem!
@Părintele Damaschin : utilizezi clisee de doi bani tipic comuniste
Daca m-ai provocat hai sa-ti spun adevarul, care o sa te doara :
Marga e un teolog amator apostat ,din articol a facut un ghiveci calugaresc adventiso-catolico- ortodox cu o tusa groasa pro -Putin,citez „mistificările răspândite dintr-o Ucraină mustind de armament și laboratoare pentru atacuri de tot felul, în loc de reforme democratice”o aiureala pe placul Ambasadei Rusiei,care citeste:))
.
Lupii, Damaschine , au venit între noi, nu în haine de oaie, ci în hainele păstorului.
„Cei ce povățuiesc pe poporul acesta îl duc în rătăcire, şi cei ce se lasă povățuiți de ei sunt pierduți.” (Isaia 9:16)
„Pentru că întristați prin minciuni inima celui neprihănit, când Eu însumi nu l-am întristat, și pentru că întăriți mâinile celui rău ca să-l împiedicați să se lase de calea lui cea rea, făgăduindu-i viața.” (Ezechiel 13:22)
Convingerea unuia ca tine că A.Marga nu pot greși niciodată, arata o loialitatea oarbă care este un viciu in crestinism.
Credinta ta că dacă o persoană deține o anumită poziție în UBB,masonerie,fosta nomenclatura si fosta securitate, opinia lui va fi în armonie cu cuvântul lui Dumnezeu.El citeaza si din Calvin,sa ne lase” bouche bée” dar nu a citit teologie adevarata sa priceapa de ce doctrina calvinistă e falsa,apostazică , a face ceea ce este rău, în speranța că acest lucru va trece neobservat.
Utilizezi ca un anti-crestin ce esti „Tehnica omului de paie” În această metodă, opiniile oponentului sunt denaturate, creând astfel un om de paie. Apoi acest om de paie este atacat viguros. Cel neavizat cu greu va recunoaște diferența dintre omul de paie și adevărata perspectivă a oponentului.
Trebuie sa respingem identificarea bisericii cu eroarea și răul, precum și identificarea răufăcătorilor cu biserica. Ei pot fi în biserică, dar ei nu sunt biserica.
Minte confuză, dar mai cu seamă iresponsabilă, Costi! A fi cultivat nu înseamnă a fi îndoctrinat, biet băiat de mingi! Ce legătură are ortodoxia cu partidele și politicile de azi, numai mintea ta vădit fără cultură și plină de propagandă ieftină poate zice. Ortodoxia este mai veche decît ce spui tu. Opinia ta despre religie este demult infirmată, oricum rudimentară. Voi chiar credeți inepția că lumea începe cu usr. Stupid, dar și ridicol.
La ora 13 , sta cu Carnea de Miel in Frigidere , la 30 de lei , nevanduta ! Poate sa arunce Carnea de Miel la Gunoi , pentru ca este Carnea de Miel , Vanata . Si nu mai cumpara Nimeni , Carne de Miel ! Pentru ca a tinut la Pret 50 de lei toata Saptamana pentru Carne de Miel .
Cititor interesat Esti prea indoctrinat sau prost pentru a intelege lumea. Omenirea a aparut fara divinitate si va trai fara divinitate. Zeii au fost inventati de oameni si de politicieni pentru a reusi sa manipuleze si sa poata controla prostimea mai usor. Prin frica de cel de sus sau focurile Gheenei. Marga cunoaste religia fara sa fie teolog? Nu trebuie sa fii teolog pentru a cunoaste adevarul despre religii. Trebuie sa citesti ba troaca neluminata. Citeste macar Eliade ca e de-al vostru. Alte carti nu-ti recomand. Cauta singur. Biblia este o adunatura de mituri si povesti,scrise de niste anonimi.Ce treaba are USR cu religia ta. Sau dupa tine AUR si PSD sun apostolii ortodoxiei, sau ce mama naibii? L-ai uitat pe Putin si Kiril. Religia si nationalismul va distruge mentalitatea fatarnicilor si ignorantilor.Globarizare inseamna ca tu iei de la mine portocale si tu imi dai mere. Sau iti dau net,tu imi dai injuraturi,ca atat stie romanasul. Sa se planga,sa dea vina pe altul si sa se lamenteze ca globalismul ii distruge natia. Care natie? Ce au lasat romanii in istorie? Pana nu iesiti din capcana asta propagandistica-ruseasca, nu veti evolua.Ortodoxia la voi este despre rusi. Atat de incuiati sunteti incat nu mai vedeti asta.
Libertatea este un concept in stransa legatura cu liberul-arbitru. Care liber-arbitru este extrem de anemic in crestinismul ortodox in comparatie cu cel propus de catolici si mai ales de protestanti, anglicani, etc.
“Cum o vrea Dumnezeu!” O expresie adanc implantata in mentalul majoritatii crestinilor ortodocsi.
Exista o diferenta intre Dumnezeul din Est si cel din Vest (asta nu o spun eu).
Cand biserica ortodoxa Romana va incerca – daca va incerca vreodata – o revitalizare a liberului arbitru, atunci ne vom misca si noi, ca societate, spre o emancipare similara cu cea a culturilor din vest.
Spuneti ca:
“ Teologi profund credincioși și excelent pregătiți juridic și retoric au contribuit la crearea spiritului civic al oamenilor liberi și întreprinzători ai societății moderne, care contribuie, la rândul său, la apropierea „împărăției lui Dumnezeu” pe Pământ. În orice caz, faptele ar trebui să dea de gândit din prima clipă atunci când se discută cine se poate socoti îndreptățit să se socotească creștin.”
Cati din teoligii de mai sus provin din “ramura” estica a crestinismului?