De ce croații și bulgarii vor trece la euro mai repede ca noi

Croația va trece la moneda euro la 1 ianuarie 2023 și Bulgaria la 1 ianuarie 2024. România va intra în zona euro în 2028, sau poate chiar în 2025, dacă ”suntem serioși cu reformele”, după cum s-a exprimat Florin Cîțu. În februarie, premierul declara că parcursul țării noastre pentru adoptarea monedei euro a fost întârziat de criza COVID, dar că România ar putea adopta moneda europeană în 2027 sau 2028.

Ce fac croații și bulgarii

De ce sunt croații și bulgarii mai avansați ca noi? Cele două state membre aflate de un an în Mecanismul Cursurilor de Schimb (MCS2) și UB, Croația și Bulgaria, și-au stabilit prin Planurile naționale de trecere la euro datele de adoptarea a monedei unice europene -1 ianuarie 2023 și respectiv 1 ianuarie 2024. Mesajele din Republica Cehă, Polonia și Ungaria rămân însă rezervate în ceea ce privește parcursul care euro, acesta nefiind considerat o prioritate.

Oficialii de la Zagreb au indicat recent revenirea rapidă a economiei croate în parametrii necesari – îndeosebi cei fiscal, puternic afectați de impactul pandemiei – pentru validarea îndeplinirii criteriilor de convergență nominală. Guvernatorul băncii centrale a Croației a reiterat angajamentul ferm pentru adoptarea monedei unice europene la data de 1 ianuarie 2023 în linie cu prevederile ,,Planului național de trecere la euro’’ (Planul) adoptat de guvern la finele anului 2020. Acest document strategic este discutat în prezent în spațiul public pentru a spori gradul de cunoaștere și înțelegere de către parlamentari și populație a măsurilor necesare
îndeplinirii obiectivului de integrare deplină a Croației în UE. În paralel activitățile din cadrul Comitetului de Implementare a acestui Plan se derulează în ritm accelerat.

La finele lunii iunie 2021 oficialii din Bulgaria au aprobat proiectul ,,Planul Național de trecere la euro’’, document ce evidențiază principiile fundamentale pentru adoptarea monedei unice europene la data de 1 ianuarie 2024. Proiectul stabilește totodată rata de conversie la nivelul de BGN 1.9558 per euro, fără o perioadă de tranziție pentru adoptare însă fiind prevăzută o lună de circulație paralelă a celor două monede – leva și euro. Documentul, care include setul complet de acțiuni administrative, legale, logistice și de informare a publicului precum și calendarul de desfășurare a acestora, va fi supus consultării publice înainte de adoptarea de către autoritățile de la Sofia. Prevederile Planului, document strategic al Consiliului de coordonare a pregătirii Bulgariei pentru aderarea la euro – entitate co-prezidată de către Guvernatorul băncii centrale și Ministrul de Finanțe, încorporează de asemenea regulile de calcul ale prețurilor și ale dobânzilor, procedurile de preschimbare fizică, precum și cele privind conversia conturilor, depozitelor și a creditelor.

Cel mai recent Eurobarometru al CE (mai 2021) relevă o creștere a sprijinului populației pentru adoptarea euro în Republica Cehă și o stagnare în Ungaria și Polonia. Autoritățile de la Budapesta au reiterat scepticismul privind trecerea la euro deși majoritatea
populației rămâne favorabilă adoptării monedei unice europene, în timp ce mesajele din Praga și Varșovia se concentrează pe implementarea măsurilor din planurile de redresare și reziliență pentru tratarea efectelor pandemiei.

Am fost în cărți până în 2017

România îndeplinea până în 2017 toate cele cinci criterii de la Maastricht pentru adoptarea monedei euro însă în ultimii s-a îndepărtat major. Deficitul bugetar de maxim 3% nu mai poate fi obținut în condițiile pandemiei, avem una dintre cele mai mari rate a inflației din UE iar cursul leu-euro este foarte volatil, el neavând voie să varieze decât într-un interval de 15%. În ceea ce privește dobânzile pe termen lung, acestea nu pot trece decât cu două puncte procentuale peste media celor mai performanţi trei membri UE. Singura zonă unde ne încadrăm este datoria publică, care se situează sub 60% din PIB.

Deviații

Conform ultimului Raport România-Zona Euro Monitor, elaborat de Banca Națională a României, evoluțiile majorității variabilelor macrofinanciare din setul de criterii de convergență nominală au înregistrat inflexiuni pe parcursul trimestrului secund al anului curent. Excepție face datoria publică, care a continuat să crească la un maxim istoric, în proximitatea pragului de 50 la sută din PIB. După minimele locale înregistrate în primul trimestru, atât randamentele titlurilor de stat pe termen lung, cât și rata inflației au
sporit. În același timp, cursul de schimb a fost cvasi-staționar, iar dezechilibrul bugetar s-a ameliorat, inclusiv pe fondul unei evoluții a activității economice peste așteptări. Deviațiile de la exigențele criteriilor de la Maastricht au consemnat, totuși, ajustări, pe fondul evoluțiilor valorilor de referință în cazul cerințelor exprimate în termeni relativi. Tabloul de bord evidențiază ameliorări ale abaterilor ratei inflației și ratei dobânzii pe termen lung

Cele mai recente date privind execuția bugetară sugerează declanșarea procesului de consolidare a finanțelor publice, deficitul bugetar fiind cu 1,3 puncte procentuale mai redus (metodologie cash) la sfârșitul lunii iunie 2021 (3,0 la sută din PIB) decât cel
înregistrat în aceeași perioadă a anului anterior (4,3 la sută din PIB). De altfel, încă din T1 2021, dată de referință pentru care rezultatele privind soldul bugetar determinat pe baza metodologiei UE (SEC 2010) sunt disponibile, se indica, prin plafonarea acestuia, proximitatea unei schimbări de tendință a deficitului bugetar al României calculat ca medie mobilă pe ultimele patru trimestre. Nivelul ridicat al acestuia reflectă mai ales punctul diferit de plecare, adâncirea dezechilibrului bugetar al României în intervalul T1 2020 – T1 2021 fiind inferioară (-3 puncte procentuale) celei înregistrate la nivelul zonei euro1

Creșterea datoriei publice în perioada aprilie-mai 2021 (+1,7 la sută din PIB față de T1 2021 la 49,7 la sută din PIB, respectiv +2,4 la sută din PIB față de T4 2020) a refăcut rezervele de prefinanțare constituite în anul precedent, evoluția sa fiind comparabilă cu magnitudinea dezechilibrului bugetar consemnat în primele cinci luni ale anului curent (2,3 la sută din PIB). Pe acest fond, senzitivitatea relativ înaltă a situației finanțelor publice la riscul de curs de schimb a înregistrat o nouă majorare, elasticitatea ritmului creștere a ponderii datoriei guvernamentale în PIB la variația cotației valutare depășind valoarea de 26 la sută.

Indicatorul privind randamentele titlurilor de stat pe termen lung (medie anuală) și-a menținut tendința descendentă, scăzând cu încă 0,3 puncte procentuale în T2 2021, similar cu evoluția din precedentele două trimestre, până la valoarea de 3,16 la sută.
În același timp, nivelul de referință a coborât cu 0,2 puncte procentuale, ajungând la 2,43 la sută. Astfel, deviația pe plus a randamentelor titlurilor de stat pe termen lung față de limita corespunzătoare a revenit la 0,7 puncte procentuale la sfârșitul lunii iunie 2021. Consolidarea evoluției descendente a fost însoțită inclusiv de continuarea ajustării diferențialului randamentelor titlurilor de stat pe termen lung ale României față de media zonei euro, acesta ajungând la 3,2 puncte procentuale.

Cursul de schimb față de euro s-a menținut cvasiconstant în jurul valorii de 4,925 lei/euro pe parcursul trimestrului secund al anului 2021, în pofida tendinței de lărgire a deficitului de cont curent, concomitent cu deteriorarea gradului de finanțare a
acestuia din resurse negeneratoare de datorie externă (-3 puncte procentuale în lunile aprilie-mai a.c. față de aceeași perioadă a anului trecut, la 41 la sută). Intervalul de fluctuație, calculat, conform uzanței, folosind o fereastră mobilă de doi ani, s-a translatat, totuși, descendent cu aproximativ 0,6 puncte procentuale, respectiv de la -3,5 la sută / +0,8 la sută în T1 2021 la -4,1 la sută / +0,1 la sută în T2 2021.

Deși procesul dezinflaționist s-a întrerupt, după aterizarea creșterii medii anuale a prețurilor în proximitatea țintei de inflație a zonei euro, respectiv la 2,1 la sută în T1 2021, situația criteriului privind stabilitatea prețurilor a înregistrat o ameliorare ușoară în T2 2021. Deviația ratei inflației de la valoarea de referință corespunzătoare a scăzut cu 0,3 puncte procentuale la 1,7 puncte procentuale în T2 2021. Reducerea s-a datorat majorării mai ample a valorii de referință corespunzătoare, aceasta urcând cu
0,6 puncte procentuale în T2 2021 la numai 0,7 la sută. Diferențialul de inflație față de media zonei euro a continuat, de asemenea, să se ajusteze, scăzând la 1,8 puncte procentuale (-0,1 puncte procentuale față de nivelul de 1,9 puncte procentuale
înregistrat la finalul T1 2021).

Pe acest fond, schimbările de tendință înregistrate de majoritatea variabilelor macrofinanciare ale convergenței nominale au fost însoțite, totuși, de ajustări ușoare ale deviațiilor de la exigențele criteriilor de la Maastricht. Deși randamentele titlurilor
de stat pe termen lung au reînceput să crească, deviația medie anuală de la valoarea de referință corespunzătoare a continuat să se ajusteze. Un rezultat similar a fost înregistrat inclusiv în cazul criteriului privind rata inflației. Procesul de consolidare sugerat de plafonarea deficitului bugetar, calculat ca medie pe ultimele patru trimestre (metodologie UE), la finalul lunii martie a anului curent, s-a evidențiat prin execuția bugetară la finalul lunii iunie.

O concluzie clară asupra formării unei tendințe robuste de reducere a deviațiilor pozitive și revenirea indicatorilor de convergență nominală în interiorul limitelor corespunzătoare criteriilor de la Maastricht este, însă, prematură, iar riscul reaccentuării divergenței nominale rămâne relevant. Vulnerabilitățile dependente în special de reușita procesului de consolidare bugetară se mențin preocupante. Totodată, riscul „D”-urilor gemene este semnificativ în contextul perspectivei amplificării deja substanțialului deficit de cont curent și a senzitivității relativ înalte și în creștere a datoriei publice la cursul de schimb. Ilustrativă, în acest sens, este reinflamarea recentă a randamentelor titlurilor de stat pe termen lung, în condițiile revenirii diferențialului față de Germania la 3,75 puncte procentuale. Din această perspectivă, inclusiv pentru evitarea îndepărtării și mai ample de obiectivul bugetar pe termen mediu, opțiunea principală pentru valorificarea veniturilor bugetare suplimentare ca urmare a evoluției peste așteptări ale activității economice, în condițiile estimării unei reveniri mai rapide la un exces de cerere, sugerat inclusiv de lărgirea deficitului balanței comerciale, se cristalizează a fi creșterea nivelului de ambiție pentru magnitudinea procesului de consolidare bugetară în acest an. Meritele variantei impulsionării investițiilor publice, de natură a spori potențialul economic, sunt condiționate de capacitatea administrativă pentru utilizarea cu eficiență optimă a acestor resurse suplimentare și de creșterile preconizate ale costurilor pentru asemenea obiective, pe fondul constrângerilorasociate factorilor de producție disponibili și coordonatelor de piață corespunzătoare.