Digitalizarea rezolvă probleme de complexitate fără precedent – de cunoaștere, dar și de funcționare a unităților și societății în întregime. De aceea, frecvent, ea este socotită suficientă și echivalată cu gândirea înseși. Unele persoane chiar cred că în afară de digitalizare nu mai au altceva de însușit și de făcut.
Altele, inclusiv părinții, se plâng însă, îndreptățit, de faptul că, stând doar la calculator, tinerii își formează mentalități slab echipate pentru valori și viața practică. Nu mai vorbim de integrare în viața comunităților!
Spus direct, digitalizarea oferă șanse unei forme avansate de cugetare. Mulți mă întreabă, însă, dacă doar capacitatea de a mânui computerul este totul. Răspund că până la gândire – în accepțiunea culturii din care facem parte și de care, ca oameni, avem nevoie – rămâne mereu o distanță. Pentru a lămuri de ce, sintetizez aici argumentul meu dintr-un text recent (Gândire și digitalizare, „Tribuna Magazine”, 2022).
Digitalizarea se bazează eminamente pe o abordare a realității, mai exact pe evoluția logicii ca disciplină a formelor minții, chemată să organizeze abordarea rațională. Nu poate fi gândire cu succes în cunoașterea realității decât acolo unde se respectă logica, iar logica este a faptelor. Iar această disciplină străveche s-a schimbat deja în prima parte a secolului al XIX-lea în cel puțin trei direcții. Hegel, Humboldt și Boole au fost punctele de plecare.
Hegel a găsit că în distincția moștenită dintre „sensibilitate”, „intelect” și „rațiune” nu s-a sesizat adevărata prestație a rațiunii. Cum aflăm mai recent (vezi Jürgen Kaube, Hegels Welt, Rowohlt, Berlin, 2021), era inițiativa tânărului Hegel aceea de a concepe realitatea plecând de la diferențele, divergențele, contradicțiile ei, în loc de a lua în brațe, cu platitudine, una dintre alternativele de interpretare. Ceea ce Aristotel realizase în „organonul” său, organizarea formală a gândirii după principiul „noncontradiției” și al „terțului exclus”, îi părea lui Hegel doar o logică cu valabilitate circumscrisă, convenabilă numai „intelectului” (detaliat în A. Marga, Argumentarea, EFES, Cluj-Napoca, 2006). Or, abia „rațiunea” ne asigură o cunoaștere cuprinzătoare.
Este limpede că diferențele, divergențele, contradicțiile din realitate trebuiesc luate în seamă de logica însăși. Nu s-a mai putut ignora ceea ce a spus Hegel. El a dat mijloace de a combate suficiența.
Humboldt a socotit limba folosită de oameni în comunicarea curentă un fel de apriori al cunoașterii și vieții. Ea este mereu mai bogată decât formalismele pe care le face posibile. Pe urmele lui Humboldt, s-a ajuns la lărgirea sferei propozițiilor preluate în logică, spre interogații, evaluări, propoziții normative. Odată cu John Austin, s-au tematizat „actele de vorbire” ca unități elementare ale comunicării curente. Wittgenstein a sesizat „jocurile de limbaj” ca macrounități ale comunicării. Cel mai recent, odată cu „pragmatica universală” a lui Habermas, avem imaginea funcționării comunicării în existența umană, ca prealabil al oricărei prestații.
Toate acestea au afectat înțelegerea formalismelor logicii și au permis o nouă înțelegere a rațiunii înseși. Apropierea de natural, democratizarea și teoria instituțiilor au avut de câștigat.
George Boole a aplicat algebra în analiza logicii, după ce a sesizat baza numerică a minții (Mathematical Analysis of Logic, 1847) și a delimitat în mișcarea cugetării cursul „valorii de adevăr”. El a făcut posibilă trecerea de la analiza „judecății” formată din subiect și predicat („Luna este planetă”), la analiza „judecăților” ca unități de gândire – ca „propoziții” în dreptul cărora a pus chestiunea adevărului.
Numeroase demersuri inovative au urmat. Charles S.Peirce a propus considerarea legăturii (este, sau, implică etc.) din judecată ca al treilea termen al judecății și a deschis orizontul formalizării mai precise. Cu un alt pas înainte, Gottlob Frege a spus că avem, ca oameni, capacitatea de a înțelege „idei”. Un „gând”, o „idee (Gedanke)” este ceea ce în mintea noastră poate fi adevărat sau fals și are valabilitate transsubiectivă.
Peste toate acestea, a fost de importanță crucială considerarea „gândurilor”, „ideilor”, propozițiilor sub aspectul „conținutului de adevăr”. Ca urmare, Bertrand Russell & Alfred N. Whitehead (Principia Mathematica, 1910-1913) au putut face un pas nou aplicând teoria matematică a funcțiilor în logică. Ei au introdus „funcția propozițională” pentru a caracteriza „judecățile” din logica clasică și au extins astfel încă odată câmpul propozițiilor analizate de logică. Forma „S este P” din logica clasică devine „F(x)”, în care F este funcția și x este subiectul, iar F poate fi nu numai atribuirea, ci orice altă funcție (implicația, contradicția, incompatibilitatea etc.). După cum obiectele pot să fie nu doar două (S și P), ci și n, încât funcția devine R(z, y,z,…n). Intervin și alte precizări ale R (relației) și ale termenilor (de pildă, trecerea la „propoziții moleculare”), încât s-a ajuns la obținerea unui tablou nelimitat al propozițiilor, dar și al posibilităților de derivare logică și de examinare a adevărului.
Optica lui Frege, Russell & Whitehead, axată pe conceperea logicii ca fel de operare cu „adevărul”, a putut fi elaborată în lărgime într-un nou sistem de logică, care este logica simbolică. De la ea avea să plece digitalizarea, care a luat în seamă „conținutul de adevăr” al propozițiilor și l-a prelucrat masiv.
Digitalizarea nu ar fi fost însă posibilă fără informatică. Aceasta a fost pusă în mișcare odată cu cercetările comunicației în organisme și mașini, întreprinse de Norbert Wiener (Cybernetics, or Control and Communication in the Animal and the Machine, 1948) și conceperea cugetării drept „conducere” cu feedback adecvat. Dezvoltarea calculului probabilităților, evoluția mașinilor de calcul și noi inginerii au fost parte a emergenței noii științe. „Conținutul de adevăr” al diferitelor procese ale realității informaticienii l-au numit „informație”. În mod exact, Claude Shannon (A Mathematical Theory of Communication, 1948) a introdus conceptul de „informație” și a avansat spre identificarea unității elementare a informației, care este „bitul” – conceput ca cea mai simplă unitate la care se poate răspunde cu da/nu.
Din momentul în care s-au folosit impulsuri electrice pentru a codifica informațiile s-a putut trece la construcția de calculatoare – adică la „hardware” organizat spre a prelucra „software”. Conținuturile de gândire sunt preluate în formă matematizată și prelucrate cu ajutorul unui „hardware” ce aplică tehnologii construite după legile cunoscute.
Ca urmare a unei dezvoltări uimitoare, s-a creat o nouă tehnologie, care a permis trecerea în „era digitalizării”, cu impact în mai toate domeniile de activitate. Nu este domeniu care să nu fi fost revoluționat de digitalizare și care să nu fi cunoscut progrese enorme datorită ei. Cine vizitează, de exemplu, o clinică echipată la zi își dă seama intuitiv și repede de aceasta.
Pe acest fundal, s-a format o nouă înțelegere a „gândirii”, care este considerată ca „prelucrare de informații”. Evident, este o operaționalizare, adică o convertire a unei entități în indicii ale prezenței ei (de exemplu: „Acidul este ceea ce înroșește hârtia de turnesol”), care are meritele cunoscutei operații din logica clasică asupra termenilor pe care îi utilizăm. De ea se leagă însă asumpția că „informația” obținută prin operaționalizare redă realitatea, încât nu ar fi diferență între aceasta și „informația” despre ea.
Pe această asumpție s-a construit o tehnologie cu vaste aplicări industriale, comerciale și cognitive. Dar s-a construit și o ideologie, mai mult sau mai puțin organizată, ce pleacă de la considerentul că în multe privințe – volum, rapiditate, stocare etc. – mașinile electronice întrec capacitățile naturale ale oamenilor și sunt mai bune. De aceea se vorbește de „inteligență artificială” nu numai ca realizare extraordinară, nu numai ca întregire a inteligenței naturale, ci și ca alternativă la ea.
De aici plecând, s-a format curentul care a dus, pe una din linii, la „transumanism”. Inițiatorii – Marvin Minsky (The Society of Mind, 1985), care a deschis interogația cu privire la preluarea de către computere a funcțiilor cognitive și emoționale ale omului, și Raymond Kurzweil (The Age of Intelligent Machines, 1990), care a prezis subordonarea omului de către produsele „inteligenței artificiale” – vorbesc de „transumanismul tehnologic”. Acesta postulează că mașinile electronice vor ajunge să controleze oamenii. Cum s-a văzut recent, apar computere de mare capacitate cu programe în stare să elaboreze lucrări științifice pe baza cărora se iau decizii de viață!
Azi suntem oricum, din varii motive, în situația în care, din numeroase motive, trebuie să ne întrebăm din nou asupra a ceea ce înseamnă, la propriu, „a gândi”. Cel puțin două fenomene de amploare ne obligă la a ne chestiona.
Primul este conformismul ideologic, astăzi refugiat în teama de a pune întrebări realității și în tot mai nesincera discutare a cadrului vieții oamenilor, în mod exact, a instituțiilor, deciziilor și decidenților. În mulțumirea cu ceea ce este, chiar dacă se știe că ceea ce este prezintă pericole, nedreptăți și abuzuri!
Al doilea este modernismul înjumătățit. Digitalizarea este, desigur, partea avansată a modernizării și, ca orice parte organică a acesteia, este de salutat. Efectele ei economice, sociale, culturale sunt eminamente benefice. În urma ei, apare însă, ca și în alte cazuri ale istoriei modernității (de pildă, înțelegerea libertății individuale ruptă de răspundere, a competiției străină de morală, a statului ca simplu spectator la fraude și nedreptăți etc.) o înțelegere înjumătățită, ce reduce modernitatea la componente tehnologice. Mai mult, se crează iluzia că digitalizarea rezolvă orice, până la a deveni subiect al istoriei.
Ca ilustrare, se vorbește de Marea Resetare a lumii în urma pandemiei (Klaus Schwab, Thierry Malleret, The Great Reset, World Economic Forum, Cologne/Geneve, 2020), dar fără subiecți umani. Yuval Noah Harari propune despărțirea de „umanism” prin trecerea de la o „lume homocentrică, la o lume datocentrică” (Homo Deus. A Brief History of Tomorrow, Vintage, London, 2016, p. 454) care adoptă „o abordare strict funcțională a umanității, stabilind valoarea experienței umane conform funcției ei în mecanismele de procesare a datelor” (p. 452). În acest cadru, „individul devine un mic jeton în sistemul uriaș pe care nimeni nu-l înțelege cu adevărat” (p. 449), iar preocupări de odinioară – fericirea, sănătatea, de pildă – intră definitiv în umbră. Oamenii ar putea fi înlocuiți de anonimul compus din angrenajul de piese ale tehnologiei informatice. Mulți ar deveni astfel de prisos.
Tema relației dintre digitalizare și gândire a intrat, firește, în prim plan. Răspunsul azi de referință este: computerul este o realizare extraordinară, dar nu înlocuiește gândirea. În favoarea lui, sunt multe argumente. Amintesc aici doar două.
Hilary Putnam a adus notoriul „argument computerial”, conform căruia în sistemele care au cel puţin gradul de complexitate al mașinilor capabile să dea seama de propria funcționare, care sunt „maşinile Turing”, „descrierile organizării funcţionale” sunt logic diferite de „construcţia lor structurală (fizico-chimică)” si de „descrierile modului de comportament efectiv sau potenţial” (Mind, Language and Reality, 1975). Iar dacă această diferență este valabilă în cazul „maşinilor Turing”, ea este cu atât mai valabilă în cazul unui sistem cu mult mai complex, care este omul. John R. Searle a argumentat că descrierea proceselor ce au loc în creier poate fi sintactică, dar, atunci când se pune întrebarea asupra semnificației, acea descriere nu mai face față. Altfel spus – iar acesta este în esență vestitul „argument al camerei chineze” – „un computer poate executa pașii unui program pentru anumite capacități mentale spre a înțelege chineza, chiar dacă nu stăpânește semnificația niciunui cuvânt în chineză” (John R. Searle, Philosophy in a New Century. Selected Essais, Cambridge University Press, 2008, p.87). Creierul poate fi luat drept computer, dar este mai mult de atât.
Dincolo de controverse, devine tot mai evident faptul că digitalizarea este expresie a logicii simbolice, a informaticii și a ingineriei electronice. Cum spunea cineva deunăzi, „realitatea digitală” este logică și matematică aplicată în subordinea „eficienței” acțiunilor. Acesta este sensul ei.
Argumentul meu este că se pot obține, printr-o analiză, plecând de la nivelul accesibil oricărui om, următoarele trepte ale cunoașterii: judecata; propoziția folosită în comunicarea curentă dintre oameni; ansamblul de propoziții ce poate reda diferențele, divergențele, contradicțiile realității; propoziții ca parte a „actelor de vorbire”; acestea, ca părți ale „jocurilor de limbaj”; delimitarea informației și folosirea tehnicilor digitale; operarea cu argumente în vederea ajungerii la „înțelegere”; privirea argumentelor din punctul de vedere al inteligibilității expresiei, veracității vorbitorului, adevărului conținutului și justeței relației celor care comunică. Tabloul acesta ne spune că ceea ce numim cunoaștere – inclusiv cea realizată cu ajutorul „inteligenței artificiale” – pleacă de la date factuale și este de încredere. Ea se realizează azi în trepte și presupune parcurgerea lor. Pierde acela care nu se folosește de computer.
Apăr însă susținerea că, înțeleasă ca asumare a condițiilor vieții umane, gândirea este mai sus de aceste trepte, fără a se rupe de ele. Și fără a se reduce la vreuna. Ca efect – cultura, luată în lărgimea și bogăția ei, rămâne indispensabilă omului.
„capabilitătea inteligentei artificiale (IA) de a realiza aceiași lucrare.”
Asa numita inteligenta artificiala, adica aia luata de pe jos, n-are UMOR, acela nu poate fi „digitalizat”. Vreau sa vad caricaturi gen Stanescu la Paris facute de computer („daca o iau pe strada oare unde ajung ?”) Asa ca, nu exista lucrari similare, oricand este preferata lucrarea omului. Computerele sunt programate sa spuna/scrie ca profii, mult si degeaba. IA nu poate fi concisa ca Emil Bobu, sa spuna totul intr-o propozitie simpla. Apoi, vreau sa aud un computer cum creaza slava cuiva, fie El si Inexistent. Vor exista IA membre de partid, in cate partide e nevoie ? Dar computerele turnatoare au amprenta olografa, de unde stim cine a sifonat ? Viata e greu !
GANDIREA………………inseamna; zestre genetica, viţă nobilă, energie pozitivă, preocupare intelectuala in domeniul CĂRŢII, LECTURII , inventii, inovatii etc. DIN TOATE VREMURILE mijoacele tehnice au fost „SCULE” ajutatoare dezvoltarii GANDIRII………..SI NU INVERS………..
In viitor solicitarea către un „profesionist” de a realiza o lucrare cu accent pe exactitate (nu și originalitate) va avea de înfruntat capabilitătea inteligentei artificiale (IA) de a realiza aceiași lucrare. Va crește riscul acuzației de plagiat sau, cel puțin, al oprobiului public
Vedem si in acest articol,suntem inecati-in sensul de creier mic in citate peste citate,o traditie la respectiv, nema originalitate Articolul putea fi ‘realizat” mai usor si fara costuri de IA, care ramane baza cunoasterii pentru viitor ,in cazul celor care se catara pe umerii inaintasilor
In era digitalizarii multe activități vor fi expuse ca inutile. Primul exemplu este din învățământ – practica lucrărilor suspectate de plagiat – diferența dintre cunoaștere și înțelegere va fi extrem de greu de măsurat, noroc cu vanatorii de plagiate
Daca nu ar exista tastatura computerului nu ar exista nici mareea actuala de doctorate plagiate, e greu sa gandesti ,sa analizezi ceea ce citesti cu propriul creier, mai ales cand e „politic”
Gandirea dauneaza grav sanatatii si/sau libertatii. Traiasca cenzura !
„au ajuns masinile sa ne controleze vietile”
Atentie, gresit, masina este mijloc, dictatorul este vames. Vorba lui, a vamesului: „nu m-am putut abtine” ! N-am auzit filo-SOVi sa critice dictatori, ei sunt platiti sa le justifice „operele”.
Te înșeli mai departe Viriartes. Adevărul este adesea sec. Aici suntem la Comentariile unui articol – pentru care îl gratulez din nou pe profesorul Marga – ce luminează un aspect fundamental. Adică, digitalizarea stă, teoretic, pe o evoluție a logicii și algebrei ca discipline, și tehnic, pe o evoluție a unor inginerii. Cu adevărat, poezia nu e seacă, dar este altceva. Nota bene, profesorul predă logica (vezi și monografia sa, Argumentarea, Editura Academiei, 2010, cea mai adusă la zi în temă la noi) și este normal să etaleze aici cunoștințe de logică. Ar fi util să avem fiecare asemenea cunoștințe. Numai că în digitalizare ele nu mai merg fără cunoștințe de matematica funcțiilor și alte matematici. De aceea, totul pare sec.
e
Ar trebui să fie organizat un traning pentru pricine dorește să învețe lucrul cu computerul și ce presupune digitalizarea. Ca să nu mai fie reacții în afara subiectului. Este deja o cultură a discuției privind implicațiile digitalizării. Domnul Marga amintește doi clasici ai distincției dintre activitatea creierului și computer, Putnam și Searle.Eu l-aș folosi și pe Gabriel. În orice caz,chestiunea devine provocatoare din momentul în care computerele cu anume programe dau lucrări științifice. Este un pas nou, dacă computerul este deja savant.
Da baieti, digitalizarea este un panaceu universal pentru lipsa de inteligenta. Problema este ca au ajuns masinile sa ne controleze vietile iar noi ne dezobisnuim de a gandi. Dl Marga este o floare rara – un ganditor, dar si ganditorii gresesc iar acest articol doct dar sec este una din greselile lui. Ganditorii au de multe ori nevoie sa fie contrati si nu aplaudati – aplaudacii fac foarte mult rau unui ganditor adevarat. in ultima vreme au aparut o multime de articole negative la adresa Inteligentei Artificiale. Ii recomand d-lui Marga sa le caute pe internet si sa le citeasca. Dupa cum se poarta aplaudacii inteligentei arificiale si multi naivi s-ar parea ca suntem specia care suntem gata sa acceptam disparitia noastra in favoarea inteligentei artificiale. Mai usor cu digitalizarea pe scari ca nu digitalizarea va va rezolva de exemplu starea voastra negativa daca veti ajunge la divort – omul are sentimente ceea ce nu se poate vorbi despre o masinarie.
Astept raspunsul scris a unui filo-SOV la cele doua intrebari fundamentale ale omenirii:
1- daca nu eu, atunci cand ?
2- daca nu azi, atunci cine ?
Oferim digitalizarii o functie cu mult mai importanta decit ceea ce este ea in realitate .Sa facem diferenta intre digitalizarea inteleasa la virful cunosterii umane si digitalizarea ca functie a obisnuitului nostru de zi cu zi .Digitalizarea reprezinta pentru unii cunosterea absoluta iar pentru altii poate deveni un calvar .Digitalizarea , ca si comunicarea, are multiple forme de exprimare si ea nu este uniform inteleasa de to0ata lumea .Marea majoritate a cetatenilor sunt doar utilizatorii digitalizarii in forma ei cea mai simpla .Folosim digitalizarea spre a ne putea rezolva mai usor anumite probleme ce tin de existenta cotidiana si nicidecum nu putem folosi digitalizarea ca si putere de a intelege adevarul absolut indiferent cita informatie putem procesa in mod individual .Comunicarea este insa cu totul altceva .Comunicarea are multiple forme ce nu sunt reprezentate doar de cuvintul spus sau scris .Limbajul comunicarii este de o complexitate uneori neintelesa de multi .A comunica nu inseamna numai a vorbi .Atunci cind ne referim la judecata ,ca modalitate de cunostere a adevarului absolut ,lucrurile se modifica substantial . Judecata umana nu poate cuprinde intreg adevarul indiferent cita cunostere are in spatele ei .Judecata umanoidului este teribil de influentata de sentimente si de iluziile care ne produc o stare de bine (uneori si o stare de rau ).Practic o judecata , la nivel de valoare absoluta ,nu exista .Niciunul dintre marii ginditori ai lumii nereusind sa ne aduca in fata un model perfect .Nici digitalizarea nu va putea face asta .
@Viriartes > Cine cunoaste face, nu scrie, pana si delfinul stie asta.
Te înșeli Viriartes. Păi tocmai oameni care s-au interogat, precum profesorul Marga, au dus înainte și cunoașterea și tehnologia. „Rahaturile astea tehnice”, cum le spui cu vizibilă neștiință, nu sunt ceva de disprețuit. Avem nevoie de ele. În România nu stăm grozav. Foarte bine se spune în articol că aplicațiile tehnicii digitale sunt uluitor de multe. Trebuie să șofezi o mașină nouă sau să ajungi la spital să vezi, dar nu-ți doresc să ajungi.Filosofii au întreținut cu argumente și teoreme un nivel ce a încurajat eforturile de dezvoltare. Așa este și cu acest articol. Mata nu-l pricepi, dar alții știu despre ce este vorba. Felicitări foarte cultivatului profesor Marga pentru că pune atît de realist și înțelept problema digitalizării! Ca și alte întrebări privind viața actuală.
@Viriartes > Este ca in reclama aia la o bautura alcoolica: „N-ai cu cine”! Emil Bobu a avut nevoie de o singura propozitie, nu de 519 articole. Noi succese, nu voi !
Nu va speriati, ca sa gandesti trebuie sa ai cu ce, de la ADN si de la Scoala, nu „sa umbli cu capul gol, ca balerinele”. Altfel crezi ca inteligenta se ascunde in codul masina (soft) si in hard, intr-un cuvant, informatica, nu in arhitectura invizibila (este ca n-ati auzit despre asta ?). De aceea, niste „scribalai”, vorbitori de limbaje ajutatoare, sunt socotiti Creatori. Aceeasi confuzie ca intre obiect si subiect, efect si cauza, ca la militieni: „Cine o moara pe Siret ? Venea”. Din pacate sau nu, „Creatorul” a pus 6 cifre pe laturile unui zar si doar in 10% din cazuri „nimereste” 6-6. Ciudata inteligenta asta, e contextuala si ea ! Doar vorbirea este fara TVA, chiar si cand este cenzurata.
Teoria si dezbaterea filozofica pentru aceasta tema sunt binevenite , dar ceea ce lipseste este aplicabilitatea.
Nu toti oamenii sunt la fel , unii sunt dotati cu intelegera si utilizarea acestor tehnologii digitale , altii nu (motivele sunt nenumarate). Trebuie sa raspundem la o intrebare, cu „oamenii” care nu vor putea tine pasul cu aceasta „digitalizare” ce se va intampla ?
Nu putem vorbi de „inglobarea” lor in „ghetouri” sau marginalizarea lor , sunt oameni , la fel si ceilalti „perfevt” integrati in modelul „digital” .
Dorim o segregare, de data aceasta in baza „nivelului de integrare digitala” ? Construim o noua „Africa de Sud”, mult mai perversa de data aceasta si extinsa la nivel global ?
Tehnologia este buna , dar cu „modelul” actual conduce la segregare, omul poate evolua dar procesul „evolutiei” necesita timp ( poate generatii) iar noi nu putem sa incepem sa aruncam „la cos” oamenii pentru ca nu se pot adapta la el. Ne intoarcem la nazism si apartheid.
Noi nu avem miliardar … prezidențiabil !
Domnule Marga – daca toti scriitorii si filosofii pe care ii pomenesti aici aveau tableta, smartphone, laptop, telefon mobil, astazi nu mai aveai pe cine pomeni in articolul asta kilometric din care nu razbate nici o ideie importanta. Daca calculatorul pe care il folosesti este mai destept decat filosoful Marga atunci care mai este rolul existentei lui Marga? Nu mai admira atata rahaturile aste a tehnice – coeficientul de inteligenta al oamenilor a scazut drastic in urma fabricarii lor. Posesesorii devin tot mai prosti si debiteaza tot mai mari elucubratii – valabil si in cazul dvs. Generatiile mai vechi avem norocul ca nu ne-am nascut cu ele altfel am fi redevenit maimute.
Azi și mâine, în Cehia au loc alegeri prezidențiale.
Candidează un general în rezervă cu experiență în NATO și un miliardar.
Noi nu avem … miliardar, așa că în 2024 candidează și în Romania un general … cu experiență ?
@Balthazar.
Cred că va fi ca și cu mesagerul ARN. O parte, da, o parte, nu, iar unii nu vor mai rămâne deloc.
Principalul e că ei vor deveni oameni. Și, ca om, e greu și să-ți conștientizezi imperfecțiunile, darmite să le mai și duci cu tine. Asta va fi pedeapsa lor.
De ex in Turcia:
Daca i-ai luat calculatorul din mana vanzatorului, ala nu stie sa adune 2 + 4.
Cand nu esti in stare sa stapanesti realul, atunci incerci sa transformi totul in virtual, la un clic de maus. Dupa modelul bisericii se incearca modelul digitalizarii, un alt Joker: Digitalului sa ne rugam, Digitalul a dat, Digitalul a luat. Cata prostie pe capul gol al trotinetristilor care vor o alta subjugare care sa le facilizeze plata impozitelor si a taxelor (!) din care noi primim lunar pensii speciale, marite si la timp, aduse cu caruciorul. Din seria: sa dam tarii cat mai multi trotinetristi !
PS: vad ca aceeasi care sustin biserica sustin si digitalul, culmea, preponderent aceia cu pregatire umanista !
Inteligent lămurit de ce informatizarea, digitalizarea înregistrează un succes epocal, dar cugetarea, gîndirea sunt mai mult de fiecare dată. Foarte buna argumentare computerială – invocați Putnam și Searle. Temeinică replică la transumanismul de la Davos, y compris Harari.Per total, așa se face analiză și se lămurește o chestiune. Cultivat, cu probe și noțiuni sigure și stăpânite.
Excelent Otova! Aceasta este problema: informatizarea este binevenită, esențială. Dar noi mai rămânem oameni?
Aceiași „pedanți” care au redus materialul la bani, pentru că, nu-i așa, banii n-au miros, încearcă acum să reducă inteligența la informație digitalizată, pentru că aceasta nu are sentimente.
Dar vor constata că, astfel, nu se mai pot bucura de bani.
Și atunci ei se vor exclude din ecuație.
În felul acesta se vor demasca, iar experimentul va fi un eșec. Pentru că timpul curge continuu, nu-i poți impune un tact (o cadență).
Dumnezeu este in noi si in toate. Dar NOI nu suntem dumnezei. digitalizarea este in fapt o anormalizare a fiintei umane, daruita cu LIBER ARBITRU DE DUMNEZEU. si o inrobire a mintii. O lenevire a gandirii. tehnologia este buna, atat timp cat nu influenteaza negativ omul si nu este impusa, incalcand drepturile fundamentale. TREBUIE. nimic nu trebuie daca spui #NU. eram ieri intr-un magazin, pentru ca ii ajut pe ai mei, iar anumite produse nu le gasesc decat acolo (eu prefer pietele si multumesc ca inca le avem! in „tari ca afara” nu exista asa ceva). doamna de la casa, avea casca in ureche. era disperata. spun ea ca nu suporta. am intrebat-o de ce accepta. colegele ei s-au uitat la mine aprobator. de ce acceptati? spuneti #NU. spuneti ca va afectreaza functionarea normala a organismului si va imbolnaveste – pentru ca o casca in ureche timp de 8 ore este o nenorocire pentru timpan (ca sa nu mai spun bacteriile care se formeaza prin acoperirea canalului, precum si afectarea ochilor si a capului cu totului tot. ce afecteaza urechile afecteaza intregul organism! daca ai o problema a urechilor, ametesti si iti este rau – boala siguras catre „doctori” mengele! le-am spus sa se uneasca si sa impuna anunt public prin radio – cum era inainte. atat timp cat oamenii refuza sa gandeasca si sa se uneasca aceasta inrobire va ajunge la noi toti. ei in nfapt NU vor sa ajute. ei vor doar sa ne inrobeasca. control si moarte. pervertirea fiintei umane.