De la statul paralel, la justiție… paralelă cu etica profesională

Ultimele luni au adus în centrul atenţiei o temă veche, pe care opinia publică încercase să o facă uitată în noianul gândurilor şi al preocupărilor cotidiene, al pregătirilor pentru vacanţe şi al examenelor anuale. Însă, de vreme ce o componentă a statului de drept nu funcţionează sau funcţionează într-un mod neprofesionist, sunt motive de îngrijorare pentru orice cetăţean care doreşte să construiască un viitor pentru sine şi pentru familia sa în această ţară.

Cazul de la Baia de Aramă, privind adopţia Sorinei, baletul CSM pe tema numirii Adinei Florea, validarea rezultatelor concursului pentru numirea acesteia ca procuror-şef al SIIJ sau respingerea solicitării de delegare în funcția de consilier al procurorului șef al DIICOT a unui procuror ca Mariana Alexandru (nevoită să demisioneze din magistratură odată cu deschiderea unui dosar penal de către DNA,  clasat ulterior pe motiv că „fapta nu există”), toate aceste elemente, în opinia unui observator imparţial, ridică semne de întrebare cu privire la probitatea morală şi profesională, tocmai a unor persoane care ar trebui să dea dovadă de echilibru şi înţelepciune.

Cu siguranţă nu doresc să reiau discuţiile despre cum ar fi trebuit să acţioneze procurorul Piţurcă în cazul Sorinei. Aceste opinii au fost exprimate de juriști, cât şi de alte categorii profesionale îndreptăţite să facă o analiză pertinentă a evenimentelor şi a comportamentului demn de urmat. De altfel, în acest sens s-a pronunţat şi Secţia pentru procurori a CSM când a respins solicitarea formulată de Inspecția Judiciară în temeiul disp. art. 52 alin (1) din Legea nr. 317/2004 republicată, privind suspendarea din funcţie a doamnei Piţurcă Maria Antoaneta, procuror-şef Secţia urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă CA Craiova, însă dincolo de aspectele acestea, rămân câteva suspiciuni cu privire la comportamentul acestor magistraţi care înţeleg să-şi regleze conturile şi să exercite presiuni nepermise asupra unor persoane de bună-credinţă, acţiuni care sunt incompatibile cu exercitarea acestei profesii care implică respectarea unor valori profesionale şi morale, ajungând să credem mai mult decât oricând cuvintele lui Francisco de Quevedo:„Acolo unde justiţia nu funcţionează, e periculos să ai dreptate”.