Destin rusesc

În Orient, destinul e ceva ce vine din trecut. În Rusia, este căutat în viitor. De aceea, primul gânditor important asupra istoriei rușilor, Piotr Ceaadaev, spunea că Rusia nu aparține Orientului. Nici Occidentului nu-i aparține, zicea el, dar, ca să fie înțelese acestea, Ceaadaev credea că elitele Rusiei au nevoie de occidentalizare.

În vremea aceea, la finele deceniului al treilea din secolul al XIX-lea, apăruse o școală de gândire care susținea că destinul rusesc are a veni din trecutul slavilor. Slavofilii erau antioccidentali și au plăcut poporului. Sub influența lor, Ceaadaev a fost declarat dement și izolat.

Acum ne aflăm cu două sute de ani mai spre viitorul Rusiei și slavofilii încă se bucură de încrederea rușilor. Trecutul lor slav nu a creat destinul măreț pe care îl propovăduiesc. Noi sunt în gândirea slavofililor de azi învinuirea Occidentului pentru ideile radicale ce s-au instalat la putere în Rusia prin bolșevici și ideea că măreția Rusiei este deja un fapt istoric în pofida catastrofei bolșevice. Nu puțini propun ca acest fapt să fie dovedit prin înfruntarea Occidentului. Aleksandr Dughin e liderul acestora.

Ideea lui Ceaadaev potrivit căreia Rusia nu este nici orientală, nici occidentală a fost uitată. Au avut interes în acest sens și slavofilii, și occidentalizanții. Cineva, un germanic – persoană importantă, o voi identifica mai la vale –, nu a uitat-o totuși. În fapt, germanicul nu prin Ceaadaev a ajuns la această idee, ci prin mijloacele unei cunoașteri în spirit care, dacă ar fi relatată în detaliu, ar duce azi la compromiterea minții „dementului” care ar relata-o așa.

Horia-Roman Patapievici l-a numit pe acest germanic „ultimul mare vizionar”. N-a fost doar un vizionar. Dughin e așa ceva (în sensul cel mai prost al cuvântului). Rudolf Steiner – iată numele acelei persoane – a fost cineva din seria de identități Zarathustra-Moise-Buddha-Apostolul Pavel, nu cineva din seria profeților, a misticilor ori a geniilor. Cine a „povestit” cel dintâi această serie de identități? Un rus: Sergei O. Prokofieff. Cel mai important cercetător al antroposofiei steineriene – după opinia actualilor conducători ai Societății Antroposofice Generale.

A fost o vreme, spune Steiner, când omenirea a gândit doar cu inima. Apoi a venit vremea să gândească doar cu creierul. Va veni cândva, peste un mileniu și jumătate, o vreme în care omenirea va gândi din nou cu inima, de astă dată nu doar cu inima. Vremea acestui viitor inevitabil are nevoie de un popor care va ști să-și conserve capacitatea inimilor de a gândi, un popor care nu-și va robotiza creierul într-atât încât să nu mai poată coborî în inimă. Acel popor, spune părintele antroposofiei, va locui în teritoriile dintre foarte bătrânul Orient și deja bătrânul Occident și va fi capabil de fapte spirituale azi inimaginabile, cum ar fi, de pildă, preluarea karmei unui seamăn ori a mai multor semeni. Prokofieff a clarificat îndeajuns de adânc faptul că Rudolf Steiner însuși, la Crăciunul anului 1923, a preluat karma unei mulțimi de semeni, cei 12.000 de membri ai Societății Antroposofice Generale. Limpezirea în continuare a acelei fapte steineriene are a fi, secole la rând, cercetarea principală a antroposofilor.