Am citit cu mulți ani în urmă o carte franțuzească în care se demonstra că marii oameni politici, buni sau răi, sunt de fapt niște oameni bolnavi. Eu nu cred. În schimb cred că toți cei care ne conduc ne consideră pe noi, cei conduși, drept niște oi proaste care pot fi duse de nas exact la abatorul al cărui proprietari sunt dumnealor.
În ultima vreme s-au îndesit faptele fără perdea care ne spun acest lucru – sunteți niște proști, dragii noștri cetățeni și veți dansa exact cum vă cântăm noi. Să nu vă pună cel căruia noi, șefii, ne-am vândut sufletul, să faceți altcumva că atunci vom coborî armata din pod sau din cazărmi! Anul care a trecut a fost un an în care dumnealor s-au jucat cu țara-n bunghi.
Fiind un an electoral, cu mai multe feluri de alegeri, dumnealor s-au văzut puși în fața unor decizii care ar fi putut să le mărească sau să le scadă beneficiile electorale. Iar beneficiile nu sunt de neglijat. Ca să nu le scape, dumnealor au făcut planuri din ” cuțite și pahară” prin care au pus laolaltă alegerile locale cu alegerile euro- parlamentare iar alegerile prezidențiale au fost împănate cu alegerile parlamentare, crezând că toată această scamatorie le va aduce avantaje Acesta a fost fundalul, decorul. Unul fals, unul artificial, unul rău-prevestitor. Și chiar așa a și fost. Pentru Parlamentul european s-a ales formula – fără campanie electorală. Rezolvăm noi! Era aproape normal, europarlamentarii români, cu mici excepții, nu sunt altceva decât figuranți într-un spectacol pe care nu-l înțeleg. Cum scrie pe afișe – ” târgoveți, soldați, popor”.
Alegerile prezidențiale au fost, de fapt, tornada care a smuls acoperișul societății românești. Acum se vede totul! Anularea acestor alegeri pentru că se vedea cu ochiul liber că vor fi câștigate de un outsider inobservabil n-a fost chiar simplă. Pe scurt, turul întâi a avut un rezultat execrabil, din punctul de vedere al Sistemului și de aceea a fost anulat înainte de a se găsi motive credibile care să justifice un asemenea gest.. Apoi a început nebunia jurnalistică și instituțională pentru a se găsi justificarea anulării.
Toată lumea părea să fi uitat că onor Curtea Constituțională validase primul tur pentru a se suci apoi. Mai grav – voturile au fost renumărate în speranța că totuși cineva a furat ceva și asta ar fi îndeajuns pentru a justifica onor C.C.R. Nu se mai vorbește despre cartea Generalului, despre influencerii plătiți de P.N.L. prin intermediul unei firme cu nume englezesc dar de extracție locală, despre prostia unor leaderi ai aceluiași partid care ne spun că dumnealor lucrează de mult cu firma respectivă. Iar metodologia acestei firme fusese copiată după o campanie rusească pregătitoare a invaziei –” frate pentru frate”. A apărut cuvântul magic – Rusia. Frica de Rusia, justificată, poate acoperi orice porcărie autohtonă. Cine poate controla dacă e vorba de mizeriile rusești ori de măgăriile naționale lucrative? E ca și cum ai justifica sufocarea copilului care plânge de frica vecinului de deasupra care e cam nervos. Asta este soarta democrației noastre care , însfârșit, devine cu adevărat ”originală”. Va fi o democratură. Dar toate aceste acțiuni au fost decise de niște domni.
Tot niște domni au decis acum peste douăzeci de ani intrarea în reparații a Muzeului Național de Istorie , ocazie cu care a fost numit un nou director. Acest director a organizat tot felul, de mici expoziții cu piese extrem de valoroase din Tezaurul Național. Expozițiile au fost doar în Muzee din străinătate, unele importante, altele la nivelul Gherla sau Slobozia. Ultima a fost organizată, cum s-a ajuns la asta e altă discuție, într-un orășel din Olanda, nu depășește 70.000 de locuitori, nu a organizat în lunga sa existență decât trei expoziții una din Armenia, alta din Iran și asta, din România. În posesia acestui muzeu se află 2(două ) acuarele de Van Gogh, în rest exponate educative – cum e viața la țară, cum se pescuiește, cum se împletesc coșuri de răchită etc.
Vizitatorii săi constanți sunt elevii de la școlile din zonă. Aflați mai multe citind pe site-ul muzeului. La această șușanea au participat Ministrul Culturii, Ambasada și o glorie literară locală, doamna Feticu. Această scriitoare româno – olandeză a contribuit mult la organizarea acțiunii. Dumneaei a participat și la celălalt scandal, furturile tablourilor din alt Muzeu olandez de către niște jefuitori români. Între lucrări și ” Arlechinul” lui Picasso, lucrare căutată și găsită de doamna Feticu în România, zona Tulcea. Din păcate, s-a constatat că e o copie. Dar celelalte nu erau, oare ,tot niște copii, dar dacă originalele au dispărut demult iar jaful românesc nu era decât o operațiune de acoperire a unui furt mai vechi?.
Mă duce gândul că și piesele dacice furate acum ar putea fi niște copii. Originalele au dispărut cândva. Domnul Oberlander, directorul care nu și-a dat demisia a fost muzeograf la Muzeul din Tulcea și trebuie să știe mai multe despre comerțul cu opere de artă decât toți părerologii indignați.
Colac peste pupăză, noul Ministru al Educației anunță că istoria și geografia nu mai au loc între materiile predate la liceu. Istoria – cine ești, geografia – unde ești. Nu mai comentez, dar mi se pare a fi nu doar o prostie ci chiar un atentat la identitatea, la ființa noastră națională.
Un candidat la președinție, susținut de propriul partid cu aplauze și voturi în Congres, declară nonșalant că de fapt el a votat cu alt partid la alegerile care au fost și poate nici n-ar fi candidat dacă n-ar fi fost îndemnat energic de șeful acelui partid. A primit susținerea partidului cu care nu a votat ba chiar a fost rugat să candideze. Domnul s-a lăsat înduplecat.
Un alt candidat face o declarație cam nefericită, în exprimare, în cadrul unui interviu, privind viitorul Ucrainei și posibilitatea unor reparații istorice. Zeci de domni comentatori se indignează pe multe canale, reporterii iau declarații gospodinelor în legătură cu Bucovina de Nord, Bugeagul, Herța și Insula Șerpilor , opinia publică oripilată se leapădă de sute de mii de români care nu au școli și biserici românești, se leapădă de suferința pricinuită de Pactul Ribbentrop – Molotov unei țări și unui popor, de fapt se leapădă de sine și asta doar pentru că e vorba de un candidat. Ce a spus acesta fusese cuprins într-o hotărâre votată a Parlamentului României din anul 1991 Chiar suntem amnezici și total lipsiți de conștiință națională?
Se privatizează Hidroelectrica și tot ce a mai rămas Statului. Proprietățile Statului român trec în posesia altui stat sub motiv de eficientizare. Chiar suntem tâmpiți.
Toate acestea sunt puse la cale și puse în faptă de niște domni. Cine sunt acești domni? Îi vedem, îi ascultăm, ne supunem dispozițiilor lor. Dar cine sunt acești domni? Un răspuns ar fi – domni fără Țară. Noi credem că ei sunt în slujba Țării, credem pentru că suntem niște proști. Drept pentru care semnez.
Sa ne fie clar noua, tuturor: Statul are toata puterea: militara,politieneasca,jandarmereasca, judecatoreasca, procuratoreasca, financiara si cate alte alte „puteri” Neamu romanesc n-are nimic, e slab, incapacitat cultural, incapacitat material. Pentru neamul nostru singura sacapare e bejenia. Or veni altii in locul nostru si or lupta aceia in locul nostru impotriva „Statului”, cum or putea si cu ce-or avea.
Neamul romanesc a devenit prea bicisnic, prea „cuminte”, prea supus, vlaguit de-a dreptul.