Dacă m-ar întreba cineva ce mă deranjează cel mai mult la sistemul nostru de învățământ aș răspunde imediat: faptul că nu ai nicio șansă să promovezi un examen important (capacitate, bacalaureat sau admitere la facultățile care mai organizează admitere) fără să faci meditații. Zecile de miniștri ai educației, zecile de strategii și programe naționale aici au condus: pentru a ajunge la un liceu bun, pentru a promova bacalaureatul sau pentru a fi admis la o facultate bună nu contează decât să faci meditații cu „cine trebuie”. Dacă te duci cuminte la școală zi de zi și faci tot ceea ce ți se spune să faci la școală, fără să faci meditații, ai șansa să ajungi cel mult la un liceu din coada clasamentelor sau la o facultate unde se intră „cu dosarul”. Contribuția exclusivă a meditațiilor la succesul în cariera școlară/universitară reprezintă proba indubitabilă a eșecului absolut al sistemului nostru de învățământ. Faptul că meditațiile reprezintă unica cheie spre performanță indică două probleme majore ale sistemului: insuficiența finanțării și totala decorelare între programa oficială și cerințele examenelor.
Evident că România este (alături de Irlanda) țara din Uniunea Europeană care cheltuie cel mai puțin pentru educație: doar 3,2% din PIB în 2018, departe-departe de media Uniunii de 4,6%. Disprețul tuturor guvernelor din ultimii ani pentru educație este concentrat în tabelul de mai jos:
Nu există în toată Uniunea Europeană o clasă conducătoare mai disprețuitoare cu educația propriei națiuni decât cea din România. Oare cum Ungaria sau Polonia pot aloca pentru educație măcar 5% din PIB, iar noi doar 3,2%? Până și bulgarii dau mai mult : 3,5%. Asta nu mai are nicio legătură cu sărăcia sau cu insuficiența resurselor, ci ne indică ce cred guvernanții noștri despre prioritățile națiunii. Statul nostru plătește de trei ori mai mult pentru salariile a 1 250 000 de bugetari decât pentru educația a 5 milioane de copii….
Nu avem suficiente grădinițe? Normal, dacă noi alocăm pentru învățământul primar și pre-primar doar 0,7% din PIB, iar media UE este de 1,6%!
Această sărăcie a resurselor alocate se vede foarte bine și în rezultatele obținute. România este națiunea europeană cu cei mai puțini absolvenți de studii superioare :
Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Educational_attainment_statistics
Puținătatea populației educate din țara noastră nu se constată doar la nivelul maxim, ea vine din tot parcursul, pentru că suntem printre fruntași și la un alt indicator: procentajul de copii care părăsesc școala prematur, depășiți fiind doar de Spania și Malta:
Există, însă, un tabel și mai înspăimântător decât ce ați văzut până acum, un fel de sinteză a situației comparative la nivel european a principalilor indicatori privind calitatea educației:
Sursa: https://www.education.gouv.fr/education-europe-key-figures-ed-2018-11942
Hai să ne uităm împreună pe date și să ne îngrozim: dacă procentul mediu în UE pentru cei care părăsesc prematur sistemul de educație este de 10,7%, la noi e aproape dublu: 18,5%, locul 3 (după Malta și Spania, cu peste 19%).
Dacă ponderea celor cu studii superioare este, la nivel UE, de 39,1%, la noi e abia 25,6% . Ungaria are 33%, Polonia are 44,6%, iar sărmana Bulgarie este la 33%.
Dacă proporția adulților europeni care participă la o formă de educație este de 10,8%, la noi e cea mai mică (din nou!), de doar 1,2% . La polonezi e 3,7% și la unguri 6,3%.
Și ajungem la nodul problemei: ponderea absolvenților care nu ating nivelul minim cerut pentru cunoștințele în citire/exprimare, matematică și științe. La citire/exprimare, media UE este de 19,7%, la noi e dublă: 38,7%. La matematică, media UE este de 22,2%, la noi, iarăși dublă: 39,9%. La științe, cam la fel: media UE este de 20,6%, la noi de 38,5%. Singura națiune cu indicatori mai proști ca ai noștri este Bulgaria, dar diferența nu este mare, putem persevera, cine știe? Punct. Acesta este rezultatul școlii de la noi: patru din zece copii nu ajung să aibă cunoștințele minime necesare în trei domenii esențiale. Și aici este doar eșecul școlii.
Sigur, ne putem uita și la rezultatele testelor PISA și putem să vedem cam cum stăm comparativ cu restul Europei. Mai prost ca noi stă doar Cipru, fiind așadar pe locul II european la sub-performanță:
Sursa: https://www.education.gouv.fr/education-europe-key-figures-ed-2018-11942
E drept că parcă nici nu-ți vine să te omori cu școala atunci când provii dintr-o familie fără apă curentă acasă:
Sau când nici părinții nu au stat prea mult prin școli:
În figura de mai sus, ISCEDI 0-2 este clasificarea UE pentru școală primară cel mult, ISCEDI 3-4 pentru studii secundare și liceale și ISCEDI 5-8 pentru studii universitare (8 este pentru doctorat).
Trăgând linie și concluzionând situația actuală putem spune că finanțarea educației și rezultatele sistemului educațional din România sunt cele mai scăzute din Europa, în puternic contrast cu nivelul ridicat de înzestrare cu diplome (goale de conținut, de altfel) ale clasei politice conducătoare.
Să fi contribuit la asta și faptul că cerințele pentru a fi profesor în România sunt cele maai mici din toată Europa (ca nivel al studiilor și ca durată)?
Poate să schimbăm ceva în viitor. Păcat că viitorul va aduce cu sine scăderea dramatică a populației școlare:
Sursa: https://www.education.gouv.fr/education-europe-key-figures-ed-2018-11942
Poate vă întrebați (retoric, desigur) cum este posibil ca o populație școlară cu asemenea rezultate proaste să dea țării așa niște conducători deștepți, plini de masterate și doctorate, creatori de strategii și de „Românii educate”. Dacă vă puneți această întrebare, sigur aveți și răspunsul: conducătorii noștri nu dau, de fapt, doi bani pe școală, decât dacă e pentru ei. Pentru ei s-au înființat universități în fiecare orășel din țară, pentru ei s-au făcut masterate și doctorate în „științele securității”, pentru ei s-au înființat programele speciale de căpătat diplome în trei zile. Pentru ei s-a respins clasificarea universităților și tot pentru ei s-a inventat examenul cu subiecte făcute de meditatorii copiilor lor. Culmea penibilului politicii românești este că politicienii care se bat cu pumnul în piept cât de mult sprijină ei școala românească își trimit copiii la studii în străinătate, oriunde numai cât mai departe de țară. Politicienii mai tineri au populat statul cu absolvenți de la universități gen Artifex sau Athenaeum, preferați în dauna celor cu studii la Sorbona sau MIT, iar politicienii bătrâni și-au trimis copiii la școală departe-departe de sordida țară pe care ei o conduc. Dacă suportați adevărul….
.png){kind=link}
@tetea Un salariu mare face atractivă slujba și atunci, în loc ca cei mai buni absolvenți de universitate să lucreze oriunde altundeva, vor veni în învățământ unde boi needucați vor avea parte de educație de calitate și vor sfârși prin a ieși boi educați.