Istoria unei organizații naziste interzise (V)

Efectele pe care încă le mai generează în prezent „Deutsche Volksgruppe”

Istoria Grupului Etnic German este un subiect care ne interesează prin impactul pe care l-a avut şi rolul pe care l-a jucat în anii existenţei sale. Ne mai interesează şi prin efectele pe care încă le mai generează în prezent „Deutsche Volksgruppe“, cum era denumit Grupul Etnic German în germană. „Cotidianul“ publică astăzi un nou episod din studiul care aduce în dezbatere evoluția acestei organizații.

Comunitatea germană, în negocierile purtate cu guvernul român legate de recunoaşterea Grupului Etnic German, a ţinut la recunoaşterea acestei organizaţii ca fiind de drept public.

După semnarea Dictatului de la Viena în care România a pierdut N-V Transilvaniei, dictat în care România a fost obligată să semneze şi un protocol adiţional, prin care „Guvernul Regal Român îşi ia angajamentul de a pune în toate privinţele în condiţii de egalitate pe cei care aparţin Grupului Etnic German din România cu populaţia etnică românească şi de a dezvolta şi de aici înainte poziţiunea grupului etnic german în spiritul hotărârii de la Alba Iulia pentru conservarea naţionalităţii germane“, s-au purtat o serie de negocieri referitoare la statutul G.E.G.

În perioada de până la publicarea decretului de recunoaştere a Grupului Etnic German în Monitorul Oficial, autorităţile raportează diverse incidente ce au în comun populaţia germană care afişa o atitudine sfidătoare şi provocatoare. Cel mai grav astfel de incident dintre populaţia germană şi cea românească este cel menţionat într-un episod anterior, petrecut la Timişoara, pe 3 septembrie 1940.

Andreas Schmidt a negociat, din partea germană, regimul GEG în România

„Stat în Stat şi condiţiuni prielnice pentru o viitoare autonomie“

La 2 octombrie 1940, Marele Stat Major, secţia II, informează Ministerul Afacerilor Străine de ordinul lui Antonescu, care cerea continuarea tratativelor începute de Marele Stat Major „pentru stabilirea unui punct de vedere comun în aplicarea practică a principiilor înscrise în Protocolul de la Viena referitor la regimul Grupului Etnic German din România“, cu participarea a câte unui reprezentat al Ministerului Afacerilor Străine şi al Ministerului de Interne. Aflăm, de asemenea, că din partea germană sunt desemnaţi pentru negocieri consulul general Rodde şi Andreas Schmidt.

La 18 octombrie 1940, Ministerul Propagandei anunţa în legătură cu conţinutul unui articol apărut în ziarul german National Zeitung (Berna) despre negocierile din ţara noastră referitoare la noul statut al comunităţii germane. În articol se vorbeşte de 7 revendicări ale comunităţii germane, şi anume: dubla cetăţenie, dreptul la folosirea limbii materne, scutirea etnicilor germani de stagiul militar în armata română, o lege specială pentru impozitarea etnicilor germani, suprimarea cenzurii pentru publicaţiile germane, libertatea de organizare pentru tineretul german şi înfiinţarea de organizaţii de apărare ale etniei.

În faţa aparentului eşec al negocierilor, Andreas Schmidt înaintează personal, la 24 octombrie 1940, Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, un proiect de statut al Grupului Etnic German, în 5 puncte. Cu această ocazie, el intră în audienţă la Horia Sima (preşedinte al Consiliului de Miniştri la acea dată), unde militează în favoarea statutului propus, aparent fără a-l informa pe Horia Sima despre stadiul atins la precedentele negocieri.

Acesta promite că vă înainta propunerea germană de statut lui Ion Antonescu, fapt pe care îl şi face. O zi mai târziu, Antonescu îl anunţă pe Sima de refuzul său de a semna statutul. Pe statutul primit de la Horia Sima, generalul Antonescu notează (de mână, cum avea obiceiul) următoarea observaţie:

„Dacă se admit aceste deziderate, se creează pur şi simplu un Stat în Stat şi condiţiuni prielnice pentru o viitoare autonomie. În consecință, nu se poate admite sub această formă. Plecând de la actul de constituire a Statului Naţional Legionar, se va găsi o altă formulă care să încadreze Grupul Etnic German în noul Stat, nu ca grupare aparte, ci ca elemente componente ale statului.

D-l Ministru de Justiţie va studia şi discuta cu mine această formulă, cât și aceea care se poate accepta.
General Antonescu“.

Cu toate acestea, I. Antonescu va semna o variantă uşor modificată a statutului lui Andreas Schmidt, abia la 20 noiembrie 1940 (Decret-lege 3884), decretul fiind publicat, practic, cu o zi înaintea vizitei generalului Ion Antonescu la Berlin, vizită ce a avut ca scop aderarea României la „Pactul Tripartit“ (23 noiembrie).

Trupele maghiare mărşăluiesc în Zalău, în ajunul masacrului din Trăznea

Un paradox: G.E.G., o instituție a statului român

Grupul Etnic German a fost fondat ca „organizaţie de drept public“ cu autonomie lărgită. Dar, în ultimă instanţă, o instituţie a statului Român. Comunitatea germană a ţinut să contribuie astfel la unirea forţelor germano-române împotriva bolşevismului. Recunoaşterea acestei organizaţii, ca şi a statutului său de drept public, conferea G.E.G. un anume statut în statul român, motiv pentru care s-a şi urmărit cu multă sârguinţă obţinerea statutului de organizaţie „de drept public“.

La încheierea războiului, Germania şi aliaţii ei au pierdut, România a trebuit să plătească o sumă de 218.000.000 dolari/1938 şi restituiri în valoare de 275.000.000.000 lei/1938, la care putem adăuga pierderea Basarabiei, deportări, jafuri, violuri, crime. Pe de altă parte, comunitatea germană din România va plăti cu desfiinţarea Grupului Etnic German din România, internarea germanilor în lagăre şi deportarea „la muncă“ în U.R.S.S a acelor membri ai săi care ar fi avut legături cu G.E.G.

Odată cu desființarea G.E.G. a survenit şi confiscarea bunurilor fostei organizaţii naziste, nu bunurile comunităţii, ci doar acelea care au aparţinut G.E.G. (marea majoritate). Deşi iniţial s-au luat măsuri împotriva tuturor cetăţenilor germani, mai târziu s-a stabilit ca simpla apartenenţă la G.E.G. să nu constituie o infracţiune. Confiscarea bunurilor G.E.G. nu trebuie izolată de plata uriaşei despăgubiri de război la care a trebuit să contribuie, într-o măsură mai mică sau mai mare, toţi cetăţenii României.

Acestea fiind spuse, încheiem seria de precizări adiţionale menţionând că am fost nevoit să aduc toate aceste date suplimentare deoarece vorbim de „o pagină albă“ din istoria noastră naţională şi cititorului meu i-ar fi fost foarte greu să găsească aceste informaţii oriunde în altă parte.

Citiţi şi

Istoria unei organizații naziste interzise (IV)

Grupul Etnic German și proprietățile sale (III)

Grupul Etnic German și proprietățile sale (II)

Grupul Etnic German și proprietățile sale (I)

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1
Victor Dogaru 10 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.