Filozoful Ovidiu Bufnilă cu un mesaj către Dalai Lama din Tibet

Dalai Lama, poate că ești pe recepție. Îți trimit acest mesaj pentru că am aflat cu surprindere că ai decăzut în mod rușinos și impardonabil din calitatea ta tibetană cu care ai fascinat mii de oameni de-a lungul timpului. Ai vrut să-l conduci pe băiețelul acela nevinovat dinspre avidya către vidya? Sau a fost cumva Sărutul lui Iuda, sărutul morții? Țin minte că pe la 1800 chinezii erau dezgustați de sărutul occidental pe gură. Mă rog, sunt multe de vorbit despre mistica lumii, despre metafizică, filozofie și credință.

Cert este că, în văzul lumii, tu, Dalai Lama ai redevenit ceea ce trebuia să fii, de la bun început, un om oarecare, ca și mine, ca și ceilalți. Căci ne vom pierde cu toții într-o bună zi în văluririle oceanului enigmatic care animă planetele, stelele, asteroizii și universurile de toate felurile. Fără ca să fi aflat cumva Adevărul. Sunt convins că, de-a lungul timpului complet vălurit, toți profeții, așa-zișii lideri spirituali, inventați sau poleiți inutil cu tot felul de culori scânteietoare, marii preoți și sfinți vor decădea în dizgrație pe măsură ce omenirea viitoare se va trezi din somnul greu, ridicol, de milenii. Poate că oamenii viitorului vor înțelege ceva mai mult decât noi și nu vor mai face scene din astea scârboase, în care un pretins divin cere unui băiețel nevinovat să-i sugă limba în baza unor convingeri sau credințe penibile. Vezi tu, Dalai Lama, de-a lungul timpului ai fost arogant crezându-te într-o ipostază aparte, un ales, mai cu moț decât noi, ceilalți. Ce eroare ieftină! Au făcut-o în istoria noastră zbuciumată, tragică dar și tembelă, mulți. Unii care s-au încoronat, alții care s-au autointitulat și așa mai departe. Tot felul de rătăciri. Trăim cu toții pe o planetă mică, neimportantă în oceanul sideral, o planetă pe care abia dacă o cunoaștem dar pe care ne-am îngâmfat crezându-ne iluzoriu tocmai ceea ce nu suntem.

Oare crocodilii, balenele și albatroșii n-ar avea dreptul la astfel de rătăciri de vreme ce și ei sunt, ca și noi, formele fabuloase ale oceanului sideral? Sigur că-l au! Au acest drept aiuristic de a se prosti pentru a-și umple golul sufletesc în fața unui ocean stelar straniu, de ne cuprins, de neînțeles. Numai că pisicile, microbii, șerpii, căprioarele au mai multă minte decât noi! Chiar și melcii au! Sigur că noi, oamenii, îngâmfați și nebuni, privim batjocoritori la viul ciudat care ne înconjoară. Ne credem evoluați, în vârful nu știu cărei piramide a viețuitoarelor. Ne amăgim de mii de ani că acest univers e construit s-au născut astfel încât să ne facem noi apariția pe lume. Hai să fim serioși! A fost o pură întâmplare, un hazard ironic, suntem și noi ca și ceilalți.

O mână de iluzii deșarte. Numai că ceilalți, bondarii, șoarecii, berzele, hipopotamii, se bucură de-adevăratelea de condiția lor pe când noi, de la bun început, am trăit și trăim un cumplit sentiment de singurătate. Tocmai de aceea ne imaginăm și inventăm tot felul de nerozii. Noi am inventat ideea asta idioată cum că sărutând un copil am putea să-i transmitem pacea lumii! Ce rătăcire, ce lipsă de bun simț, câtă minciună și câtă aroganță! Aș vrea să fii pe recepție Dalai Lama și să înțelegi că nu ai nimic divin în tine.

E simplu, Dalai Lama, e un adevăr comod pe care, dacă îl afli și-l înțelegi, te vei elibera. Că ți-ai cerut scuze părinților acelui băiețel nevinovat dovedește în mod evident că, în sinele tău nedivin, știi foarte bine că ești un om obișnuit. Așa cum și eu, crezându-mă mare filozof, mă prostesc în public imaginându-mi, în mod extrem de ridicol, că eu aș ști mai multe despre univers decât știu ciobanii de pe munte sau îndrăzneții navigatori de pe oceane. Nu sunt filozof, Dalai Lama așa cum nici tu nu ai esență divină. E timpul să vedem Adevărul amândoi. Pentru amândoi și pentru mulți alții, care încă se mai cred mai presus decât ceilalți, aleși, deținători al unor secrete teribile, Adevărul e un fel de izbăvire care, chiar dacă e nedorită, dureroasă, incomodă și devastatoare este de fapt salvatoare.

Dalai Lama, eu am curajul să le spun tuturor, fraților, sunt un derbedeu, nici urmă de filozof, chiar dacă sunt publicat ca filozof în mai toată lumea din America în Australia, din India până în Brazilia. Dar tu, spune drept, ai avea curajul să le spui oamenilor adevărul despre tine?!