În Raportul Competitivităţii Globale 2011-2012, publicat miercuri de Forumul Economic Mondial (WEF), România ocupă locul 77, în scădere cu zece poziţii faţă de locul ocupat anul trecut. Printre factorii care pun probleme afacerilor din România, WEF citează: impozitele, birocraţia guvernamentală ineficientă, instabilitatea politică, accesul la finanţare, corupţia, infrastructura inadecvată, reglementările fiscale şi inflaţia.
Statele Unite au căzut pe locul cinci în topul celor mai competitive economii din lume din cauza deficitului bugetar masiv şi a declinului încrederii populaţiei în guvern.
Anunţul Forumului Economic Mondial reprezintă cea mai recentă veste proastă pentru administraţia Obama, care nu a reuşit să impulsioneze creşterea economiei americane şi să reducă rata şomajului sub 9%.
Potrivit raportului, statele emergente continuă să reducă decalajul de competitivitate faţă de statele dezvoltate.
La fel ca şi în ultimii zece ani, topul celor mai competitive zece economii ale lumii este dominat de un număr de state europene: Suedia, Finlanda, Danemarca, Germania, Olanda, confirmând plasarea lor în rândul celor mai competitive economii.
În topul celor mai competitive state din lume, Elveţia şi-a menţinut poziţia de lider mondial (cu un scor de 5,74 de puncte), fiind urmată de Singapore (5,63 puncte), Suedia (5,61 puncte), Finlanda (5,47 puncte) şi SUA (5,43 puncte). Pe locurile următoare se situează Germania, Olanda, Danemarca, Japonia şi Marea Britanie. În 2010 Statele Unite au fost pe locul patru, după ce în 2008 a pierdut primul loc.
Clasamentul, publicat de Forumul Economic Mondial de peste 30 de ani, se bazează pe datele economice din 142 de ţări şi pe un studiu realizat în rândul a 15.000 de directori din sectorul afacerilor.
WEF apreciază că multe din dificultăţile cu care se confruntă economiile avansate, în special în statele de la periferia zonei euro, sunt strâns legate de competitivitatea modestă, care limitează creşterea productivităţii pe termen lung. Eforturile de stabilizare fiscală şi reducerea poverii datoriei trebuie prin urmare completate prin reforme care să asigure sporirea competitivităţii şi îmbunătăţirea potenţialului de creştere, pe termen mediu spre lung.
