Franţa şi Germania îngroapă din faşă cea mai mare liberalizare a comerţului mondial

Guvernul francez a anunţat că va cere Comisiei Europene încetarea negocierilor asupra proiectului de Tratat de liber-schimb transatlantic (TTIP) la două zile după ce vice-cancelarul german, Sigmar Gabriel, a spus că respectivele negocieri “au eşuat”, pentru că „noi, europenii, nu trebuie să cedăm în faţă exigenţelor americane”. TTIP este o propunere a unui acord de liber schimb între Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Amercii ce poate duce la liberalizarea a o treime din comerţul mondial, fapt ce ar crea milioane de locuri de muncă. Susţinătorii afirmă că acordul ar duce la o creştere economică multilaterală, în timp ce criticii spun că ar creşte puterea corporativă şi ar face să fie mai dificil pentru guverne de a reglementa pieţele de utilitate publică. SUA şi Uniunea Europeană negociază Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii de trei ani şi ambele părţi se aşteptau să ajungă la o concluzie în 2016, dar între parteneri există divergenţe în mai multe domenii, inclusiv agricultura. Prima rundă de negocieri a avut loc în iulie 2013, având ca scop înlăturarea obstacolelor comerciale dintre cele două pieţe prin reducerea barierelor tarifare şi non-tarifare, respectiv uniformizarea reglementărilor de natură tehnică şi standardelor dintr-o gamă largă de sectoare economice.

„Franţa nu mai acordă sprijin politic acestor negocieri şi cere încetarea lor”, a declarat ministrul francez pentru Comerţul Exterior, Matthias Fekl, la postul de radio RMC, citat de „Les Echos”. Acesta a justificat decizia Franţei prin faptul că negocierile respective, purtate din partea UE de Comisia Europeană în numele statelor membre ale Uniunii, „suferă de un dezechilibru în favoarea părţii americane”. „Americanii nu ne oferă nimic sau doar nişte firimituri… ceea ce nu este normal în negocierile dintre aliaţi”, a spus Fekl, adăugând că „relaţiile actuale nu sunt la înălţime între Europa şi SUA”. „Trebuie oprite clar şi definitiv” şi reluate mai târziu, „pe baze bune”. Această poziţie a Franţei va fi exprimată cu prilejul unei întâlniri a miniştrilor Comerţului Exterior ce se va ţine luna această la Bratislava, capitală ţării ce deţine preşedinţia semestrială a Consiliului European.

Duminică, ministrul german al Economiei, Sigmar Gabriel, social-democrat, a declarat că „negocierile cu SUA au eşuat de facto, chiar dacă nimeni nu vrea să admită acest lucru”. Potrivit lui Gabriel, care este şi vice-cancelar, după cele 14 runde de discuţii pe tema TTIP, cele două părţi nu au reuşit să cadă de acord asupra unui singur subiect din cele 27 de capitole care sunt discutate.

În replică, Bruxelles-ul insistă că negocierile pe tema acordului TTIP progresează. „Comisia Europeană face progrese constante în negocierile care se derulează în prezent cu privire la TTIP. Chiar dacă discuţiile comerciale au nevoie de timp, procesul continuă. Ultima rundă de negocieri a avut loc la mijlocul lunii iulie la Bruxelles”, a declarat luni purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Margaritis Schinas. Negociatorul şef al Uniunii Europene pentru discuţiile cu SUA privind Parteneriatul Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii, Ignacio Garcia Bercero, a contrazis luni afirmaţiile ministrului german al Economiei. Întrebat dacă afirmaţiile făcute de Sigmar Gabriel sunt adevărate, Ignacio Garcia Bercero a răspuns: “Nu. Amintiţi-vă de ceea ce spunea Mark Twain”. Una din expresiile atribuite faimosului scriitor american este “zvonul despre moartea mea este exagerat”.

La cea de-a 14-a întâlnire ce a avut loc în luna iulie, la Bruxelles, pe masa tratativelor s-au aflat nouă documente conţinând propunerile europene. La începutul lunii octombrie va avea loc cea de a 15-a sesiune de negocieri americano-europene, în Statele Unite, pentru continuarea discuţiilor. Însă, au apărut probleme legate de agenda electorală a Franţei şi a Statelor Unite, ceea ce poate determina întârzieri, dar şi complicaţii legate de personalităţile ce vor ajunge la preşedinţie. Partidele de stânga din Europa (ministrul Gabriel din Germania este social-democrat) se arată inflexibile în privinţa condiţiilor incluse într-un acord de liber-schimb transatlantic. „Propunerile vice-cancelarului se aseamănă perfect cu declaraţiile mele de până acum… Ştim însă că există o dezbatere foarte dură în cadrul marii coaliţii germane şi că dna Cancelar (Angela Merkel, n.r.) se situează pe o altă poziţie decât cea a noastră”, a spus ministrul Fekl pentru „Le Monde”. Preşedintele Hollande şi premierul Valls şi-au exprimat în ultimele săptămâni opoziţia faţă de stadiul actual al negocierilor TTIP. Pentru majoritatea specialiştilor europeni în dosarul TTIP, relevă analiştii economici de „Les Echos”, este deja sigur faptul că o încheiere a acordului TTIP până la sfârşitul acestui an „este mai mult decât compromisă”.

DW: Adio, TTIP. Dar care ar fi alternative?

“O largă alianţă îndeamnă germanii să protesteze faţă de Parteneriatul Transatlantic de Liber Schimb TTIP (UE-SUA), dar şi faţă de acordul CETA (UE-Canada), în cadrul unei demonstraţii de amploare ce ar urma să fie organizată pe 17 septembrie la Berlin. La manifestare vor fi reprezentate numeroase ONG-uri, Biserica şi asociaţii sociale. Ba chiar şi partidul Alternativa pentru Germania (AfD) îşi manifestă intenţia de a li se alătura. Cu toate acestea, organizatorii demonstraţiei s-ar putea scuti de efort, iar oamenii ar putea rămâne la casele lor. Căci TTIP nu va deveni realitate. Cel puţin nu în viitorul apropiat.

Sigmar Gabriel este primul membru al cabinetului Merkel care a rostit “acest adevăr”, susţine DW, iar această declaraţie poate fi atribuit formaţiunii sale politice. “Căci Gabriel este şeful social-democraţilor şi mai ales aripa stânga a partidului se inflamează când vine vorba de TTIP şi CETA. Ministrul Economiei, care tocmai şi-a anunţat dorinţa de implementare a acordului deja negociat cu Canada, vrea să puncteze în faţa tovarăşilor de partid şi să le aşeze TTIP în bătaia puştii. Pură retorică de campanie electorală. Căci Gabriel vrea să-şi salveze pielea”, scrie Deutsche Welle. “Sigmar Gabriel pretinde că ar fi ministrul care luptă pentru locuri de muncă în Germania. Cu acest fals argument a sfidat orice rezerve antitrust şi a permis fuziunea lanţurilor comerciale Edeka/Kaisers-Tengelmann – decizie analizată, între timp, de către judecătorii celei mai înalte instanţe din Germania. Iar acum, ca ministru al Economiei într-una dintre cele mai importante ţări exportatoare ale lumii, să îngropi acordul cu unul dintre cei mai importanţi parteneri de afaceri, locurile de muncă se pare că nu mai sunt aşa de importante. Păi nu-i o ipocrizie?”, se mai spune în comentariul DW.

“SUA sunt în campanie electorală. Donald Trump este un adversar declarat al acordului şi nici Hillary Clinton nu s-a remarcat până acum cu cine ştie ce declaraţii pro TTIP. Dimpotrivă. Chiar şi dacă ar fi pentru parteneriatul cu europenii, Clinton ar trebui să ţină seama de reacţia multor susţinători ai rivalului său din partid, democratul Bernie Sanders.

Iar în acest punct ajungem, de fapt, la nucleul problemei. Mulţi americani, simpatizanţi ai lui Sanders, dar mai ales susţinătorii lui Trump, se consideră victime ale globalizării. În realitate, nici demonstranţii din Germania nu sunt contra Parteneriatului în sine, ci vor o formă de globalizare mai echitabilă. Căci, în actuala împrejurare, globalizarea a dus numai la câştigători şi perdanţi. Şi în multe ţări occidentale învinşii au fost lăsaţi să se descurce singuri. Lucrul acesta dă apă la moară populiştilor şi, pe de altă parte, duce la o creştere a protecţionismului. Iar producţia se va reîntoarce în ţările industrializate, unde dezvoltarea tehnologică permite, între timp, în anumite sectoare, producţie la preţuri mai mici chiar şi comparativ cu ţările cu un nivel de salarizare extrem de scăzut. Linii robotizate. De exemplu, producătorul de articole sportive Adidas nu-şi mai finisează încălţămintea în Vietnam, ci într-o fabrică din Germania, cu ajutorul roboţilor”, se arată în comentariul DW. Ce ar însemna lucrul acesta pentru ţările aflate în curs de dezvoltare şi pentru economiile emergente? Dar pentru marile ţări exportatoare ca Germania? “Hillary Clinton este cea care şi-a întrebat auditoriul de ce trebuie ca aparatura de înaltă precizie să fie de producţie germană, câtă vreme America are cei mai buni muncitori din lume.

TTIP a murit! Adversarii preconizatului parteneriat pot sărbători. Dar care ar fi alternativa? Pentru Europa cea aflată oricum în criză, un blocaj al pieţei ar fi cea mai proastă variantă posibilă”, este concluzia editorialului DW.

Scurt istoric

Barierele economice dintre UE şi SUA sunt deja relativ scăzute, nu numai datorită participării în Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), dar şi datorită unor acţiuni mai recente, cum ar fi acordul UE-SUA Open-Skies şi eforturile depuse de Consiliul Economic Transatlantic. Bruxelles-ul susţine că realizarea unui acord comercial transatlantic ar putea duce la creşterea comerţului dintre ţările respective cu până la 50%. Însă relaţiile economice sunt uneori tensionate, existând dispute comerciale frecvente între cele două economii, multe dintre acestea aduse în faţa Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

Anumite versiuni de zone de schimb liber transatlantice au deja fost propuse în anii 1990 şi mai târziu în anul 2006 de către cancelarul german Angela Merkel, în urma neînţelegerilor de la seria de discuţii Doha legate de comerţul mondial. Dar protecţionismul prezent de ambele părţi ar putea constitui un obstacol în calea unui acord ulterior. Acesta a fost propus pentru prima dată în 1990 când, la scurt timp după încheierea Războiului Rece, Comunitatea Europeană (12 ţări) şi SUA au semnat o „Declaraţie transatlantică.” Aceasta a solicitat menţinerea în continuare a NATO, precum şi pentru a summit-urile anuale, reuniunilor bianuale a miniştrilor de stat, precum şi întâlnirile frecvente între personalităţi politice şi funcţionari de rang înalt.
Având în vedere că nivelul taxelor vamale între Statele Unite şi UE sunt deja scăzute, Centrul Regatului Unit pentru Politica de cercetare economică estimează că 80% din potenţialele câştiguri economice din acordul TTIP depind de reducerea normelor duplicate dintre UE şi SUA pe diferite domenii, de la siguranţa alimentară la piese auto.

O evaluare economică realizată în martie 2013 de către European Centre for Economic Policy Research estimează că un astfel de acord global ar duce la creşterea anuală a PIB-ului cu 68-119 miliarde de euro în UE până în 2027 şi o creştere anuală a PIB de 50-95 miliarde de euro în SUA, pe acelaşi interval de timp. De asemenea, raportul estimează că o variantă redusă a acordului concentrată numai asupra tarifelor vamale ar genera o creştere anuală a PIB-ului în UE de 24 de miliarde de euro până în 2027 şi o creştere anuală de 9 miliarde de euro în SUA. În cazul în care aceste venituri sunt împărţite în mod egal între persoanele afectate de TTIP, „venitul anual suplimentar pentru o familie de patru persoane” s-ar majora cu „545 de euro în UE” respectiv „655 de euro în SUA”.

Unele propuneri pentru o zonă de liber schimb transatlantic îi poate include de partea americană pe membrii din Acordul Nord-American de Comerţ Liber (Canada şi Mexic) şi de partea europeană, pe cei din Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (Islanda, Norvegia, Elveţia şi Liechtenstein). Mexicul are deja un acord de liber schimb cu EFTA şi UE, în timp ce Canada are unul cu EFTA şi negociază unul cu UE. Aceste acorduri ar putea fi puse în practică de un acord UE-SUA, mărind potenţialurile zonei de liber schimb.

Ce înseamnă TIPP pentru România

Comisarul european pentru Comerţ, Cecilia Malmström, a spus în 2015, într-o conferinţă, despre poziţia României cu privire la TTIP că 130 de oraşe şi localităţi din România exportă deja în SUA, iar peste 60% din exportatorii români peste ocean sunt IMM-uri, şi că parteneriatul Transatlantic ar ajuta toate aceste firme prin reducerea taxelor şi tarifelor de acces pe piaţa americană. „Multe companii româneşti exportă indirect în SUA, prin alte ţări. Produse româneşti, piese sau componente, ajung în alte ţări europene de unde pleacă apoi mai departe în SUA. Ar beneficia de pe urma TTIP”, a declarat Malmström.

Oficialul european a dat exemplu companii româneşti care exportă deja în SUA şi suferă de pe urma taxelor vamale, de la care mulţi dintre concurenţii lor sunt exceptaţi şi au astfel avantajul unor preţuri mai competitive. De asemenea, comisarul european a spus că există companii româneşti care vor să exporte în SUA, dar sunt descurajate de taxele vamale prohibitive, obstacol care ar putea să dispară prin TTIP.
„Antibiotice Iaşi este un lider global pentru muai multe medicamente cheie. Deja exportă în SUA şi în alte părţi ale lumii. TTIP poate ajuta pentru că, pentru a garanta cele mai ridicate standarde de siguranţă şi calitate, compania trebuie să urmeze un set de practici de producţie. Sunt aceleaşi în Europa şi SUA, dar inspectorii din SUA şi cei din UE nu îşi recunosc reciproc munca, deci compania trebuie să fie inspectată de două ori în acelaşi fel, pe aceleaşi standarde, ceea ce nu creşte siguranţa dar dublează costurile. TTIP ar elimina astfel de suprapuneri”, a mai spus Cecilia Malmström.

Un sondaj amplu realizat în rândul companiilor şi IMM-urilor din ţară a relevant care sunt interesele firmelor din România în acordul TTIP. Acestea vizează, conform Economica.net:

– Eliminarea tarifelor la exporturile de încălţăminte în SUA, care pot ajunge până la 37,5% în funcţie de tipul de produs;

– Eliminarea tarifelor la exporturile de produse ceramice în SUA, sector afectat puternic de concurenţa cu producătorii asiatici din cauza tarifelor mari, prohibitive, presupuse de accesul pe piaţa americană – între 8,5% şi 28%;

– Industria de software, engineering şi alţi prestatori de servicii din România doresc eliminarea vizelor pe termen scurt pentru lucrătorii detaşaţi în interes de serviciu;

– România consideră că are şanse să găzduiască centre de date pe teritoriul său, având în vedere anvergura industriei IT locale. Astfel, negociatorii români la TTIP vor încerca să obţină eliminarea eventualelor obligaţii de localizare a datelor la nivel naţional în alte state, măsuri care ar limita şansele de creştere a sectorului IT din România;

– Industria auto din România, de departe cel mai mare exportator, vrea ca standardele şi reglementările să fie omogenizate sau recunoscute reciproc între SUA şi UE, pentru a facilita accesul producătorilor de piese şi accesorii auto (dispozitive de iluminare, geamuri, ştergătoare de parbriz, pneuri, baterii, centuri de securitate, oglinzi retrovizoare etc.) pe piaţa americană;

– Industriile energo-intensive româneşti, în particular industria chimică, au probleme în a concura pe piaţa SUA din cauza energiei foarte ieftine de care beneficiază companiile americane din domeniu. Astfel, România vrea liberalizarea deplină a comerţului cu energie, în special cu gaz lichefiat (LNG), ceea ce ar duce şi la reechilibrarea preţurilor pe cele două maluri ale Atlanticului.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.