Raed Arafat reprezintă un exemplu pentru noi toţi. Iniţiativă, implicare socială, profesionalism, reuşită, bun-simţ. Acest medic este o dovadă vie că nicio meserie nu poate fi practicată decât printr-un sacrificiu vizibil. În timp ce societatea românească s-a lăsat călcată în picioare de toţi oportuniştii sub dirigenţa politicienilor, aleşilor legitimi, acest om, Raed Arafat, a resimţit vidul care s-a instalat în toată România şi a încercat o teribilă ofensivă pentru viaţă. Nimeni, absolut nimeni, n-a făcut pentru români, până astăzi, în aceşti ani, un gest asemănător. SMURD este singura instituţie românească funcţionând aşa cum trebuie . Singura!
Criza medicamentelor, subfinanţarea sistemului medical sunt realităţi indiscutabile, îndelung comentate pentru o mai bună plasare în zădărnicie. În subteranele zilei însă altele sunt punctele critice, la fel ca în toate domeniile. O majoritate gregară, autosuficientă, cu o personalitate axată pe ceea ce se numeşte elegant mită, face legea în spitalele româneşti. Provincia urcă mult deasupra Capitalei, infernul fiind o realitate minoră pentru comparaţii. De la manageri de spital la “specialiştii” cu monopol asupra unor bolnavi (altfel li se taie fondurile), rânduilelile proaste, banii gestionaţi după interese strict personale creează nişte laboratoare ale morţii în toată regula.
Mereu umflându-şi pieptul drept ţară creştină, România profundă este supusă literalmente unui proces de exterminare. Un medic, Pavel Chirilă, a încercat în anii ‘90 o reaşezare a unui aşezământ spitalicesc după norme creştine, în fapt, norme normale. Blajinul şi distinsul doctor a ajuns pe mâna comisiilor şi comitetelor până la o marginalizare totală, dacă nu cumva oprobriul public al celor din domeniu. Iniţiativa a fost taxată drept o rătăcire mistică. În postura doctorului Chirilă mai sunt mulţi medici. Ei rezistă pe la câte un post de televiziune, un ziar, nişte oi negre… Marginalizarea lor pe căi cât se poate de ticluite face parte din sistemul de promovare a politicii actuale a grijii şi respectului arătat celuilalt, cetăţeanului, contribuabilului. Creştinismul a intrat în linie dreaptă pe mâna unei vedete tv care deja nu mai are loc de el însuşi în toată Casa Poporului. În curând, şi Catedrala Neamului îi va fi insuficientă!
O lumea a diavolului, venind din comunism, se resimte oriunde, cu o îndreptăţire specifică. Mult prea preocupaţi de simpozioane, slujbe oficiale, tămâieri diverse, aranjamente, clericii publici au pierdut contactul cu practica, anulându-şi orice sens în lume. Poate un stagiu în pustie ar fi recomandabil pentru eliberarea de nebunia luptei pentru puterea lumească. Răul pe care îl fac este rezultat nu numai dintr-o implicare excesivă în încurajarea proastelor rânduieli, dar şi dintr-o lipsă de acceptare a simplităţii, a trăirii în Har. Păgânismul celor care rup gardurile de siguranţă la Patriarhie pentru aghiasmă este un fapt real şi nu poate decât să cutremure orice privitor. Acesta este un rezultat, dintre multe altele.
Românii plătesc nu numai politicienii, o clasă în media ei formată din corupţi, impostori, dar şi pe cei care ar trebui să fie îndrumători, care să transforme binecuvântarea în mecanism al acţiunilor curente. Am constatat, şi fiecare o poate spune, poziţia socială în România predispune la exercitarea păcatului. Moralitatea creştină venind de peste secole a fost continuu în ultimele decenii subiect de batjocură, astăzi fiind victima unei instituţionalizări sub înalte precepte. Trăim într-o lipsă teribilă a faptelor corecte, tămăduitoare. Nicăieri nu mai vezi medici jignind bolnavi, preoţi implicaţi în afaceri sub masca unei autorităţi absolute.
Sistemul public, viaţa publică din România, în integralitatea ei, trebuie debranşat de la imensa paranoie diavolească, faptele benefice fiind singurele probe ale adevărului existenţial şi al practicii. Numai atunci la căpătâiul unui bolnav medicul îşi va exercita cu adevărat meseria, vocaţia, iar preoţii nu vor mai tremura în faţa averilor unor derbedei. Numai atunci vom privi în direcţia corectă.
Reuşita lui Raed Arafat, minte de neamţ şi suflet mediteranean, mă face să-l consider fratele nostru din Orient, deasupra tuturor patrioţilor noştri de azi.
