România este în regim de avarie economico-politică de foarte multă vreme. Statisticile care arată creşteri economice sunt dintr-o sferă abstractă, sistemică, fără vreo legătură cu realitatea cotidiană. Trebuie spus că actualul guvern se axează doar pe propagandă, aceasta fiind, în fapt, principala caracteristică a PSD. O propagandă diversificată, cu virtuţi certe de mobilizare în preluarea şi menţinerea puterii, împotriva tuturor. Modelul comunist, exclusiv în partea sa negativă, presupunând că nu a fost totul aşa, este repus în funcţiune la cote maxime. Se reface un îngheţ aşteptat de toţi nostalgicii, care nu sunt puţini, pentru care Statul reprezintă singura lor vocaţie. Acel Stat care le oferă absolut totul, contrapunându-l celor peste 20 de milioane de oameni. Tocmai acest fapt a dus la prăbuşirea dictaturii, a comunismului.
Statul falimentar este repus continuu în funcţiune la Bucureşti pentru a bloca justiţia, economia, viaţa politică. Nu întâmplător, mai nou, se vehiculează drept foarte potrivit pentru funcţia de preşedinte al ţării şeful principalului serviciu secret. Delirul politrucilor se accentuează, oficializându-se printr-o întreagă strategie, de fapt, anti-reformistă, implicit, anti-românească. Din păcate, nu se arată niciun element care să poată neutraliza această tendinţă pe care dictatura a consolidat-o clipă de clipă. Ideea Statului minimal a fost tendenţios interpretată, tocmai pentru a bloca orice deschidere spre responsabilitate şi dezvoltare. Orice abuz al celor care reprezintă statul, cu efecte dezastruoase, trece drept ceva normal. Deja apar unii care laudă măsurile consternante, minimalizându-le în totalitate, fără să trezească replici pe măsură. Actualul mod de a face politică pare să ia minţile reprezentanţilor publici, ca şi cum acestea nici nu ar exista.
România nu poate fi o societate de consum fără a fi susţinută de o veritabilă economie proprie, cu toate compartimentele sale funcţionale. Destructurată în totalitate, cu partide politice asemenea unor clanuri, manelizată terifiant, bântuită de demonii centralismului bine personalizat, ţara a ajuns aidoma unui mic judeţ la dispoziţia clientelei îndelung specializate. Instituţiile centrale fac şi desfac totul, anulând orice idee de reprezentare şi redresare. Mult discutatul sistem piramidal, în loc să fie pe cale de dispariţie, se reorganizează, găsindu-şi formule tot mai eficiente şi paralizante. Speranţa că instituţii precum DNA-ul ar putea aduce salvarea României vine din direcţia unei manipulări. Această instituţie nu a acţionat şi nu va acţiona în cazuri-cheie, respectiv la vârful-vârfului, acolo unde este pericolul. Corupţia se poate ameliora semnificativ prin blocarea căilor spre marile fraude, în primul rând. Avem, se pare, o justiţie făcută de CNA. Fiecare grupare politică are un număr egal de corupţi pe care televiziunile îi vântură, spre fericirea celor deloc interesaţi de urmarea acestor telenovele. Activarea strategiilor fostei Securităţi face loc unui imens circ obliterând orice altă perspectivă asupra lucrurilor. Scenarii peste scenarii, nimic altceva. Un univers închis în care interpretarea se situează deja spre un tendenţios extrem de periculos, suspendând orizontul normalităţii. Zidurile între deţinătorii puterii şi societate cresc, construite de indiferenţa generală, autoritatea publică situându-se între iresponsabilitate şi arbitrariu absolut. Că un şofer ajunge consilier undeva n-ar fi o tragedie. Însă puterea acestui consilier, şofer sau savant, în România este un apogeu al fraudei, având un spectru cât al unui partid într-o democraţie reală. Valorile democratice occidentale sunt deja tragic asimilate instabilităţii, dezastrului, astfel, societatea românească a ajuns o imensă junglă.
Guvernul Ponta reprezintă, mai mult decât alţii, această lume, neavând nicio legătură cu reforma. A dovedit-o. Cu sau fără banii chinezilor, cu sau fără subversivele relaţii cu Moscova, acest guvern nu poate oferi nimic. Numai deblocarea politică poate antrena mişcări reformiste, dezgheţul civic şi spulberarea propagandei din administrarea ţării. Este fără dubiu că PSD-ul nu are soluţii unei democraţii şi economii libere. Falimentul guvernamental a găsit soluţia finanţării prin acciza la combustibil, care va duce la un fel de ambuteiaj naţional. Ţara cu cele mai mici venituri din Europa scumpeşte carburanţii mult peste media generală, spre a finanţa o catastrofă politică şi socială.
