Ipoteza mea este că în spatele reactivării civico-politice a lui Marian Munteanu stă, cumva, şi preşedintele Iohannis. Nu ştiu cum. Dar ştiu că preşedintele era nemulţumit foarte de alegerile PNL pentru candidatul la Primăria Capitalei. Jocul electoral pentru Capitală, se ştie, este o pre-campanie pentru alegerile parlamentare. PNL părea că se vrea perdant la toamnă. Sau poate că un grup mic din conducere în lupta împotriva unui grup mai mare care nu dorea candidaţi din afara PNL în alegerile pentru Capitală, un grup mai mare în frunte cu venerabilul Quintus.
Iohannis şi grupul mic au avut o strategie: bine, mergem pe mâna lui Buşoi, dar dacă iese prost, mergeţi pe mâna mea! A ieşit prost, dar grupul mai mare n-a cedat, a continuat să vrea un candidat din PNL. L-au aruncat în joc pe Ludovic Orban. Aici a avut de jucat un rol greu preşedintele Johannis. L-am descris, metaforic, într-un articol anterior.
Marian Munteanu părea a fi total reactivat cam din perioada în care fusese aruncat în joc Orban. Grupul cel mare din conducerea PNL dorea, şi după Orban, să-şi menţină orgoliile. Asul din mânecă al grupului mic era următorul: Marian Munteanu se va înscrie în PNL. Cu acest as pe masă a fost votat aproape în unanimitate (Quintus s-a abţinut) noul candidat pentru Primăria Capitalei.
Strategia Iohannis bate până dincolo de parlamentarele din toamnă. S-ar prea putea ca Marian Munteanu şi liderul grupului mic din conducerea PNL (Predoiu?) să fie deja de multă vreme în contact. Predoiu va fi acceptat că un succes puternic al liderului civic în alegerile locale îl propulsează în poziţia de premier desemnat să formeze noul guvern (civic-politic) la toamnă.
Realitatea TV a jucat şi ea un rol important. Revenirea lui Marian Munteanu pe sticlă a avut un rating mare. Vocea sa şi ideile sale sunau, într-adevăr, altfel. Manifestanţii ”Colectiv” îl puteau recunoaşte drept reprezentant al lor.
****
Ce poate face Marian Munteanu pentru Bucureşti dacă va fi primar? Reforma administraţiei în primărie. Directori care să nu mai fure din bugetul bucureştenilor. Dar dacă va fi premier? Ei bine, acesta are a fi marele pariu al lui Iohannis. Un proiect de ţară, bine prioritizat ne lipseşte şi e grav că ne lipseşte. Un proiect de societate, în fapt. Marian Munteanu cunoaşte proiectul Călin Georgescu. Excepţional proiect. Reprofesionalizare, reindustrializare (pe linia agro-industriilor). Prin noi înşine, pe scurt.
Fără obedienţe de lucrători pe plantaţii străine.
****
Guvernul meu, în condiţiile în care Marian Munteanu ar fi premier (şi eu aş fi Marian Munteanu), ar fi următorul: vicepremier pentru reforma administraţiei de stat şi ministru al internelor şi administraţiei de stat, Dacian Cioloş; vicepremier pentru implementarea proiectului de ţară şi ministru al dezvoltării regionale, Călin Georgescu. Acest guvern ar fi obligat să-şi păstreze sprijinul civic-popular vreme de două mandate complete. Cei opt ani pentru implementarea acestor programe ar fi exact cei opt ani care au mai rămas din cele două mandate Iohannis. Dacă n-are parte de turbulenţele unei noi crize financiare venind din exterior, în cele două mandate ale sale, guvernul meu ar putea aşeza România foarte sus pe harta producătorilor de alimente bio şi pe un loc foarte bun în ierarhia exportatorilor de hrană sănătoasă. Restul ar fi treaba logicii de piaţă: descurcaţi-vă sau pieriţi. Statul are o datorie, însă, faţă de bogăţia lăsată de Dumnezeu românilor (pământ fertil, păşuni mănoase, apă curată etc.). Această bogăţie nu trebuie lăsată la cheremul logicii ”descurcaţi-vă sau pieriţi”. Ea trebuie ajutată de bănci româneşti de credit agricol. Ea trebuie ajutată de o fiscalitate prietenoasă. Ea trebuie ajutată de un învăţământ românesc orientat către ”fabricarea” de profesionişti ai avantajelor competitive din domeniile agro-industriilor de vârf.
****
Abia când vom avea o guvernare care pune la bătaie două bugete consecutive pentru acelaşi plan de dezvoltare durabilă vom înţelege ce nu s-a făcut în vremea guvernărilor anterioare şi vom putea să ne întrebăm cu temei de ce nu s-a făcut. Abia atunci vom înţelege de ce manifestaţiile ”Colectiv” au avut dreptate sută la sută. Acesta va fi intervalul de graţie în care partidelor noastre li se oferă răgazul pentru o reformă profundă a mentalului politic românesc. Abia aşa vom putea avea o nouă clasă politică, una care să nu mai stea cu ochii pe portofel, ci pe portofoliul de creştere economică a ţării.
****
Theodor Paleologu, un liberal care s-a bucurat de multe privilegii politice ca urmare a prestigiului tatălui său, s-a trezit revoltat: ar fi o imbecilitate, zice el, dacă l-ar susţine pe Marian Munteanu. E ca şi cum aş spune eu că ar fi o imbecilitate dacă
l-aş susţine pe Patriarhul Daniel pentru funcţia de patriarh ecumenic. Ce nevoie ar avea de susţinerea mea? La fel: ce nevoie ar avea Marian Munteanu de votul lui Toader Paleologu?! Ah, dacă Toader cel privilegiat ar fi, azi, primar la sectorul cutare! Asta, da, ar conta. Dar urmaşul conului Alecu este, acum, mai degrabă un particular. Cu ifose, ce-i drept! Şi ce ifose, Doamne! A auzit cineva vreodată de vreo iniţiativă legislativă pentru care să se bată Toader? Aşa e la noi: cei care nu au făcut niciodată nimic îi dispreţuiesc pe cei care au făcut ceva. Mai ales intelectualii cu ifose care au mai rămas în politică. Sinecură, asta e deputăţia pentru ei. Nu li se aude vocea niciodată, iar când li se aude, nu sunt în stare decât de comentarii jalnice. Oameni cu simţul realităţii format de bibliotecă şi de propagandă, unde sunt, acum, intelectualii lui Băsescu? Şi-au dat ei seama, oare, că au cauţionat un preşedinte care, sub ochii lor, a creat o nouă poliţie politică? Habar n-au ce au cauţionat, fiindcă nu văd realitatea din spatele diversiunilor propagandistice. Îl dispreţuiesc, în schimb, pe Marian Munteanu întrucât propaganda îl prezintă lângă Virgil Măgureanu, un şef SRI care era departe de a avea dreptul să facă interceptări telefonice pe cauze penale. Nu înţeleg nimic toaderii aceştia care cred că Dumnezeu iubeşte lemnul şi spaţiile mici.
****
Monica Macovei (care mai ţine să treacă mai mult civică decât politică) zice că Marian Munteanu nu are competenţă administrativă, că n-a administrat nimic niciodată. Acest argument merge împotriva lui Halaicu, împotriva lui Lis, împotriva lui Sorin Oprescu. Marian Munteanu a administrat o firmă de resurse umane. Ştie să aleagă competenţe specifice pentru funcţii specifice. Dar ca să nu furi, nu-ţi trebuie competenţă, ci etică. Oricum, Monica Macovei şi-a tăiat şansa de a-l acuza pe Munteanu că a făcut trafic de arme. Chestia asta chiar că ar sugera o bună competenţă administrativă.
