Halloween sau Dragobete?

Halloween este o sărbătoare de origine celtică, răspândită în SUA în secolul al XIX-lea, de imigranții irlandezi. Este ținută în noaptea de 31 octombrie, după 1989 fiind acceptată și de români. Numele îi provine de la expresia scoțiană All Hallows’ Even – numele sărbătorii creștine a Tuturor Sfinților (1 noiembrie). Tradiția costumelor este inspirată din figuri supranaturale, monștri, schelete, fantome, vrăjitoare și diavoli.

De regulă, cu ocazia manifestării, gazdele plăteau pentru a fi speriate. Dacă protestanții au văzut în această sărbătoare un moment de distracție pentru copii, Vaticanul a catalogat ziua de Halloween ca necreștină, bazată pe un periculos curent ocultist. În realitate, destui credincioși creștini se opun obiceiului irlandezo-american, din cauza originii sale păgâne, de Festival al Morților. Prea speriați de trista sărbătoare, mulți români și-au amintit de frumoasa sărbătoare a Dragobetelui sau a Iubirii, care este un moment optimist, pus în operă la patru luni după noiembrie, adică la 24 februarie.

Cu toate că, la 14 februarie, în România s-a preluat parțial și Ziua Sfântului Valentin, tradiția a triumfat, iar Dragobetele a rămas marea sărbătoare a dragostei. Se spune că, dacă iubești sau ești iubit în 24, vei avea parte de iubire tot anul. De aici, a rămas zicala „Dragobetele sărută fetele”. Ca urmare, potrivit tradiției, fetele adună petele de zăpadă de pe câmp și, după topire, se spală pe față cu apa rezultată. În acest fel, ele știu că vor arăta bine tot anul, deoarece ultima zăpadă e născută din surâsul zânelor. În acest contest, mulți s-au întrebat de ce avem nevoie de Halloween, o sărbătoare întunecată și înfricoșătoare, dacă păstrăm de sute de ani tradiția balcanică a Dragobetelui?

Parcă pentru a răspunde la această întrebare, cineva trimite online, în numele unui elev, o scrisoare în care întâlnim un protest românesc puternic față de Halloween. Iată cum sună trista revoltă a noii generații:”Dragi părinţi, stimaţi profesori, vă scriu eu, copilul anului 2021, dintr-o Românie de import, cu sărbători de import, programe TV de import, suflete de import. În fiecare an, pe data de 31 octombrie, se schimbă ceva în viaţa mea: celebrez moartea, întunericul, groaza. În preajma acestei zile, vă văd pe voi, cei mari, comportându-vă ciudat, de parcă n-aţi mai fi voi înşivă. Cheltuiţi bani pentru a pregăti hainele de gală ale morţii. Pe rând, noi devenim: draci, vampiri, monştri, vârcolaci şi vrăjitoare, întrecându-ne în sadism, răutate, cruzime şi cinism. Colegi ai noştri de clasa a IV-a din SUA au mărturisit, după o petrecere de Halloween, că simt nevoia acută să ucidă pe cineva. De fiecare dată, după Halloween, se înmulţesc crimele şi violurile.

De ce nu serbăm viaţa, iubirea şi frumuseţea? De ce avem nevoie de surogate, când Dragobetele, o sărbătoare a iubirii populare de pe meleaguri autohtone, îmbină atât de frumos tradiţiile şi cultura poporului român? Domnilor profesori! Nu transformaţi şcoala în platou de filmare pentru producţii horror! Sunteţi creştini, iar noi vrem să învăţăm să iubim, nu să urâm. Să ocrotim viaţa, să Îl iubim pe Dumnezeu, nu să invocăm puterile iadului”. Așadar, se apropie 31 octombrie și televiziunile comerciale își vor face spectacolul. Să sperăm că în intensități mai scăzute decât anii trecuți. Este pentru prima dată, după 1989, când mulți părinți și elevi se bucură că școala este online.