Domeniul justiției din România este unul nu foarte diferit de al originalității infracționale și delirului interesat, încât te întrebi dacă această uriașă tiparniță de erori, fraude și abuz nu ar trebui oprită pentru mentenanță generală.
Lipsa de răspundere a magistraților a dus această putere esențială a statului într-o dictatură a bunului plac. Ceea ce se întâmplă acum în societate și, în curând în interiorul instituțiilo, vine în consecința plasării justiției în lipsa totală a unui cod de funcționare strict.
Faptul că un judecător poate fi anchetat pentru o soluție controversată nu e deloc rău, e chiar necesar, însă în cazul judecătorului de la CA din Ploiești cauza din dosar privește un derapaj care implică o autoritate “supremă” iar acest magistrat beneficiază instant de o imunitate de neatins dată de expertiza Comisiei de la Veneția.
Se pune în context întrebarea, câți magistrați au mai fost supuși cu atâta celeritate anchetelor?
Contestarea hotărârilor judecătorești care încalcă legea și drepturile legal stabilite ar trebui să fie preocuparea oricărui magistrat și a fiecărui cetățean.
Mafiotizarea justiției prin rețelele a tot felul de gradați și a celor de criminalitate economică impune deja pentru magistrații care vor să lucreze în continuare în domeniu să se despartă de mediile oculte care au parazitat instanțele.
Exemplul magistratului de la Ploiești poate a fi unul inspirațional și un precedent necesar.
Perspectiva unor satrapi de a transforma în icoane hotărârile judecătorești aberante, până la sufocarea perspectivei de apărare, a fost cultivată cu suspectă insistență contrar celor mai elementare norme legale și constituționale.
Așa s-a creat un sistem tot mai închis, veritabilă inginerie socio-politică aflată la baza dezastrului care caracterizează absolut România.
Opera publică a corupției sistemice de-a pune Curtea Constituțională deasupra legii, la fel și instanțele de drept comun, nu este doar realmente dezastru, însă asistăm la captivitatea concretă a statului român.
Sistemul de justiție din România se află într-un moment evident extrem, are nevoie de o reformare care să includă sancțiuni majore, cu prioritate , pentru încălcarea legii de către diriguitorii dreptății.
Citez : „Contestarea hotărârilor judecătorești care încalcă legea și drepturile legal stabilite ar trebui să fie preocuparea oricărui magistrat și a fiecărui cetățean ” ! Ce să facă bietul cetățean ( contestatar ) ? El nu are putere coercitivă , iar judecătorul (practic ) , nu răspunde când greșește ,chiar și în mod voit… Trebuie trecut de la etapa ” preocupare ” la măsuri dure ,mergând până la excludere și fără drept de pensie ( specială ). Tara este plina de avocați foarte buni ,din care se pot selecta imediat alți judecători. ” Preocuparea ” este frecție la picior de lemn ! Dar vinovat nu este judecătorul, care doar profită de slabiciunile unui sistem juridic , ci politicianul , fiindcă legile sunt opera acestuia . Acesta trebuie să acționeze , însă el nu vrea ! Întrebare ; De ce nu vrea ? Fiindca politicianul a anulat separația puterilor din stat . El dispune și conduce singur, iar judecătorul , la noi , este subordonat politicului …