Ilie Stoian: Austria are dreptate

 Din momentul în care premierul Marcel Ciolacu a anunțat că Austria este de acord cu intrarea României și a Bulgariei în spațiul Schengen pe rute aeriene și apoi pe rute terestre și navale, dacă se îndeplinesc unele condiții, reacțiile au fost dintre cele mai diverse, începând cu cele propagandistice din partea PSD-ului, și terminând cu cele furibunde, din partea contestatarilor acestei propuneri.

Cele mai dure acuze împotriva Austriei au venit, desigur, din partea Dianei Șoșoacă, a lui George Simion, dar și a lui Rareș Bogdan, cel care speră ca prin unele prostii pe care le spune la microfonul Parlamentului European să atragă spre PNL o parte dintre votanții extremiști ai SOS și AUR. Nu-i va atrage. Oricum, asta e altă problemă.

Revenind, să spunem că aceia care sunt împotriva propunerii Austriei susțin că guvernul Nehammer își bate joc încă o dată de România și de români, cerând în mod total incorect lucruri suplimentare.

De acord, Austria și-a bătut joc de multe ori de România, dar de această dată nu este vorba desore nicio solicitare suplimentară, ci doar despre pretenția justificată ca România și Bulgaria să își facă temele așa cum trebuie, înainte de a solicita intrarea pe toate căile în Schengen.

Că, prin această cerere, România și Bulgaria suportă un tratament discriminatoriu față de, să zicem, Croația, țară care este printre principalele vinovate de migrația clandestină, iar sunt de acord. Dar, să ne înțelegem, nu este vorba de a ni se solicita ceva în mod aberant și suplimentar, ci doar se aplică o exigență mai mare. Aici, recunosc, suntem discriminați: În timp ce pentru alte țări s-au închis ochii în fața neîndeplinirii condițiilor, în cazul nostru se aplică alt tratament.

Însă această exigență suplimentară ne arată adevărul: Deși tot timpul România a susținut că respectă condițiile impuse de Tratatul de aderare, adevărul este altul: Nu suntem pregătiți!

Ați văzut, de exemplu, la vreuna din vămile României, vreun scaner pentru autocamioane sau autocare? Eu unul am văzut doar în străinătate, iar în România, ăhăăă, pe vremea lui Pazvante, adică la ultimul TIB organizat de Romexpo, atunci când firma autohtonă care l-a construit l-a expus pe platoul din fața pavilionul central. Un timp, a funcționat la Nădlac, dar după câteva luni l-au închis, pentru că nu mai mergea șpaga așa ușor!

Apoi, are cineva idee de câte ori s-au închis ochii în vămile cu Ucraina, Moldova, Serbia și Bulgaria, în privința traficului de mărfuri falsificate? A întrebat cineva pe reprezentanții industriei tutunului să afle care sunt rutele de intrare în România a țigărilor de contrabandă, ca să li se spună că e vorba tot despre Serbia, Ucraina, Bulgaria și Moldova? Se hotărăște cineva să prezinte situația reală a controlului vamal din portul Constanța?

A verificat cineva cu adevărat cum se desfășoară traficul de cereale, zahăr și carne de pasăre dinspre Ucraina și Moldova, în România? Ne pot spune vameșii ceva despre cum se importă prin Republica Moldova, peste cota alocată României și pe lângă licențele acordate de MADR, grâu din Ucraina, falsificându-se actele pentru a părea că provine din fermele moldovenești?

Dar despre nutrețul cu potențial de contaminare cu aflatoxină, importat din Serbia, ajuns în fermele de producție a laptelui din România și transferat apoi prin colectare și procesare în laptele vândut în magazinele din toată țara, așa cum s-a întâmplat acum câțiva ani, ne pot spune vameși ceva, alături de reprezentanții din vămi ai ANSVSA-ului?

Câte controale s-au făcut printre comercianții cu aur provenit din Turcia, în magazinele și amaneturile românești, inclusiv prin complicitatea vameșilor bulgari? Și cât de serioase sunt controalele în vămile cu Bulgaria, la importurile de legume și fructe din aceeași țară, Turcia?

Par multe, dar astea sunt doar câteva exemple care ne arată că la fiecare întrebare de mai sus se poate răspunde cu ușurință, dar nimeni nu o va face și nimeni nu va accepta adevărul, mai ales că situația poate fi exploatată politic, așa cum fac cele două primadone extremiste AUR și SOS și cei care le cântă în strună.

Acum, eu înțeleg că Bulgaria e vehementă, contestând cerințele guvernului austriac, dar nu cumva e vorba că bulgarii se tem că nu vor mai avea cum să fure în vămi? Și în cazul nostru, la fel. Pentru că, să fim cinstiți, în cazul României și Bulgariei nu despre emigranți e vorba, mai ales că Tratatul de la Dublin e clar, iar el a fost asumat de cele două țări, ci despre traficul clandestin cu mărfuri și, mai ales, despre uriașa sursă de șpăgi pe care o reprezintă punctele vamale.

Din acest punct de vedere, sunt convins că în momentul în care România va fi acceptată, finalmente, în Schengen, va fi jale prin birourile vameșilor, ale Ministerului de Interne, ale partidelor, dar și în rândul comercianților care se aprovizionează pe blat cu mărfuri de tot felul.

Așadar, concluzia este clară: România trebuie să accepte așa-zisele exigențe ale Austriei, în fapt, să accepte că deocamdată mai are încă multe de îmbunătățit în vămi și la granițe, să respecte cu adevărat condițiile tehnice de aderare prevăzute în Tratat și să accepte aderarea în trepte, așa cum de fapt era gata să o facă în 2012, când totul părea mai ușor și când totul s-a dus de râpă ca urmare a venirii la putere a PSD-ului contaminat de alfatoxina politică a lui Liviu Dragnea.

Cât îi privește pe cei care acuză Austria în această situație, repet, strict în această situație, să pună în cutie trompeta patriotismului de paradă, pentru că sună fals, foarte fals. A spune în continuare că România este pregătită pentru Schengen e ca și cum ai spune că, de fapt, se cere să se poată fura în continuare prin vămi și pe la granițe, cu toată libertatea și cu toate mâinile pe care le au la dispoziție cei care lucrează acolo.