Ideea că România nu este capabilă să se conducă singură şi pentru asta este nevoie de intervenţia străină este veche. De aceea am avut acordul pentru Mica Unire – 1859, consolidată în 1866 prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, apoi Marea Unire – 1918.
Deşi nimic nu-i nou sub soare, nimic din ceea ce ştiam că este sau poate fi nu a mai rămas la fel. Nici măcar durerea şi suferinţa nu mai sunt ceea ce au fost până odinioară.
Am aflat despre ororile războiului din povestirile bunicilor, din manualele de istorie şi din romanele istorice, iar celor care au avut neşansa să perceapă războiul cu propriile simţuri, rănile sufleteşti nu li s-au vindecat poate niciodată.
Acum războiul, atacurile armate, tortura, bucăţile de carne sfârtecate, copii ucişi pe caldarâm, alături de jucăria preferată sunt în direct la TV, ideea unui selfie pe tanc a devenit repede un must have, ne facem selfie cu atentatele din cafenele şi cu camioanele ucigaşe.
Oameni buni, acesta nu e un film de acţiune şi nici un documentar istoric, e lumea în care trăiţi şi voi. Poate serviţi cina linişti alături de familie când vedeţi lucrurile astea pe care aţi început să le percepeţi ca fiind deja banale, ca pe o normalitate. Deh, asta este, se întâmplă acolo, ei au avut neşansa. În felul acesta gândim fiecare dintre noi şi mergem liniştiţi să ne vedem de treburile cotidiene, dar eu unul nu pot uita cuvintele lui Martin Niemöller – Când naziştii au venit să îi ia pe comunişti, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist. Când i-au arestat pe social-democraţi, am tăcut. Nu eram social-democrat. Când au venit să îi ia pe sindicalişti, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Când au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea.
Nu am văzut prea multă solidaritate în ultimul timp, ci, dimpotrivă, pluripartidismul şi goana după idealuri deşarte cultivate de o societate nesigură și fără prea multe valori pe care să-şi clădească viitorul ne-au dezbinat şi ne-au aruncat în toate colţurile lumii, uitând să ne mai căutăm strămoşii, iar când tragedia se abate asupra noastră, trebuie obligatoriu să fim solidari pentru salvarea „interesului naţional”.
Spiritul este acaparat de o atragere precoce în sfera câştigului, de o galerie de eroi fără statură şi fără semnificaţie, de o monstruoasă acţiune de pervertire vizual-auditivă, strălucitoare, colorată, stridentă, trepidantă, rece, goală de orice fond.
Din păcate, solidaritatea umană este prima victimă a triumfului pieţei de consum, iar în aceste vremuri când suferinţa umană se manifestă în cele mai variate forme, ne trezim din amorţeala în care fusesem azvârliţi.
Fragilitatea psihologică a omului modern atinge praguri alarmante, distorsionări şi nelinişti exacerbate bântuie conştiinţele, analize hiperelaborate şi un excesiv rafinament al gândirii acaparează intelectul; o pronunţată îndepărtare de natural se conturează în gusturi şi dorinţe. Goana după agreabil anulează şi întunecă orice altă direcţie de preocupare.
Absenţa de direcţie majoră, de țintă reală şi autentică, de scop în acelaşi timp simplu şi esenţial, determină mulţi tineri să aprecieze că aparţin în totalitate unui univers al divertismentului.
Viaţa este considerată exclusiv subiect de beneficiu. Fiecare preferă să se regăsească în condiţie de receptor – şi mai puţin de izvor pentru alţii.
În societăţile foarte bogate, supraexcesul de timp liber, aproape întotdeauna prost orientat, generează o fantezie şi o inventivitate infinite în tehnicile „bien-etre”-ului – iar de aici până la pervertire şi declin, distanţa nu mai este mare. În mod paradoxal şi neaşteptat, civilizaţia actuală acţionează negativ nu printr-un exces de rău, ci printr-un exces de bine.
Condiţia actuală a individului naşte, din ce în ce mai mult, trei tipologii umane: martirul, eroul şi victima, iar condiţiile dure de viaţă sunt indispensabile pentru a scoate la lumină ceea ce este mai bun în personalitatea umană. Asta ar trebui să se întâmple în aceste clipe în care nepăsarea a devenit un stil de viaţă. Suntem nepăsători la lucrurile mici care se întâmpla zi de zi lângă noi, dar suntem foarte mişcaţi de lucrurile care se petrec în depărtări, în abstract, suntem solidari cu oameni pe care nu îi cunoaştem pentru că este minunat să fim solidari cu umanitatea văzută în plan îndepărtat, uitând să ne aplecăm atenţia asupra lucrurilor şi oamenilor de lângă noi care ne cer în fiecare zi ajutorul.
Aş putea spune că sunt momente în viaţa mea în care sunt de acord cu Dostoievski, care spunea: „Mie mi-e dragă umanitatea, dar, totuşi, mă surprinde un lucru: cu cât mi-e mai dragă umanitatea, în general, cu atât iubesc mai puţin pe oameni, adică pe indivizii izolaţi. În visele pe care le urzesc… adeseori simt o dorinţă pătimaşă de a sluji umanitatea, şi poate că într-adevăr aş primi chiar să port crucea pentru alţii, dacă aşa ar cere împrejurările; cu toate astea, nu mă simt în stare să stau două zile la rând în aceeaşi odaie cu altcineva… În schimb, nu ştiu cum se face, dar am constatat că cu cât urăsc mai mult indivizii, luaţi în parte, cu atât dragostea mea pentru umanitate, în general, este mai fierbinte”.
Europa zilelor noastre a devenit un teritoriu împânzit de tragedii cotidiene, iar solidaritatea umană este foarte prezentă în spaţiul public, este cultivată, promovată, este singurul lucru bun care ne-a mai rămas. Reţelele de socializare sunt pline de mesaje şi îndemnuri, de concepte și de clişee, unele dintre ele devenind de multe ori doar sloganuri pompoase menite să ne stârnească sentimente profunde, fiind plăcut surprinşi că suntem capabili de trăiri intense pe care le crezusem demult apuse… Descoperim că suntem vii, că trăim şi mai ales că trăim pentru alţii, pentru semenii noştri, că am făcut un lucru extraordinar că am pierdut o zi sau mai multe, sau o săptămână pentru a sta la cozi să donăm sânge, sau o sumă de bani, ca i-am mobilizat pe alţii în demersul nostru magnific.
Locul tragediilor trebuie să fie obligatoriu împânzit cu candele și flori, trebuie să ne rugăm cu toţii și aşteptăm la rând să păstrăm un moment de reculegere şi să depunem un buchet de flori în memoria victimelor acestui eveniment, pentru liniştea sufletului victimelor acelui eveniment, să păstrăm un moment de reculegere pentru victimele celuilalt eveniment, toate tragice şi din ce în ce mai multe.
Nu știu dacă acesta este momentul potrivit pentru rugăciuni și nu știu dacă vreo rugăciune mai poate să facă ceva pentru sufletele noastre nepăsătoare care trec în fiecare zi pe lângă abuzuri și nedreptăți.
Nu ştiu de ce nu rezonez prea mult cu mişcarea aceasta de solidaritate. Poate ca în ultimele decenii cele mai grave fisuri au apărut tocmai în stratul de ozon al solidarităţii umane. Poate că mult timp pentru noi solidaritatea se manifestă nu din spirit civic sau din aderarea la nişte valori universale, ci din amintirea statului la cozi.
Este clar că ne aflăm în faţa unei prefaceri a istoriei şi a lumii, iar aceste prefaceri sunt inerente aşa cum, dacă nu ar fi fost şarpele, Eva ar fi umblat şi astăzi, virgină, prin Rai.
Sfântul Nicolae Velirimovici spunea: „Despre trei lucruri nu te grăbi să vorbeşti: despre Dumnezeu, până ce nu-ţi întăreşti credinţa în El; despre păcatul altuia, până ce nu-l cunoşti pe al tău; şi despre ziua de mâine, până ce nu se luminează de ziuă”, dar când se va face ziuă eu nu vreau să fiu nici erou, nici martir şi nici victimă… vreau să fiu încă român!
Pt.Charlie.Sa fim mai clari asa: in tovarasie, in anii ’65-’89, comunistii aia patrioti …, au incercat sa ” suga ” la mai multe oi, fie ele comuniste, fie capitaliste, in folosul, asa cum spun unii,” pamantului asta gras si frumos ” care majoritatea ii spunem cu dragoste ROMANIA ! Sigur ca Ceausescu Nicolaie in siretenia lui taraneasaca a incercat sa ii duca de nas pe multi, sigur ca a fost si el ” nasit ” in 25.dec.1989 la Tragoviste, sau asa au vrut unii sa credem …, dar sacrificiile facute in anii respectivi ( pe care eu si milioane de romani le-am trait …!) erau in schimbarea fetei ROMANIEI ( sigur cu oarece retineri la megalomaniile intamplate, care se vad si azi …!, iar majoritatea sa spunem din fabricilor si uzinelor respective au fost faramate ca deranjau interesele: rusilor, americanilor, evreilor, francezilor, englezilor, germanilor, si tot repet mereu : ” tomnai ” cei care in ultimii 28 de ani se amesteca copios si abundent in treburile interne ale ROMANIEI si probabil, in contarst cu apartenenta noastra la: N.A.T.O, U.E., Parteneriat Strategic cu SUA, cauta sa ne farme ca stat national unitar !Mare ” ghinion ” stimate domnule Charlie, sanatate maxima !
Sublim articolul iar, aceasta fraza poate fi chintesenta viitoarei existente a poporului roman pe acest teritoriu !
” dar când se va face ziuă eu nu vreau să fiu nici erou, nici martir şi nici victimă… vreau să fiu încă român!”
… ; cea din-dec.’89, cand fosta URSS si cozi de topor autohtone au dat o lovitura de stat, cu pretentie obraznica si tupeista de ”revolutie ”, prin care dupa 28 de ani ROMANIA a ajuns in ruina:economica, politica, sociala, adica: are datorii totale firme si stat circa 150 miliarde de euro, are economie subterna de 40 miliarde de euro/an, 3-4-5 milioane de romani presteaza cea mai veche smecherie de pe planeta MUNCA in alte tarii deoarece in mega hotii si mega banditisme economice majoritatea fabriclor si uzinelor au fost faramate si jefuite de gargaragii si maroionetele celor care se amesteca in treburile tarii noastre in ultimii 28 de ani: rusii, americanii, evreii, francezii, englezii, germanii ! Azi practic la 100 de ani de la ctitorirea REGATULUI ROMANIA MARE …, suntem cam pe farasul istoriei, putem sa fim faramati ca stat national unitar, putem sa redevenim cnezate si voievodate ca in feudaluismul timpuriu, trebuie sa ne ducem crucea de romani … ! Dumnezeu sa aiba in Paza Sa ” pamantul asta gras si frumos ” care cu dragoste majoritatea ii spunem ROMANIA si pe MARIA SA POPORUL ROMAN !
Un articol provocator ” Îmi doresc să fiu român! ” al domnului Ciprian Demeter, scris la o zi dupa Sarbatoarea Nationala a ROMANIEI, 1.DECEMBRIE.2017, cand aniversam 99 de ani de la itirea-REGATULUI ROMANIA MARE-EVERESTUL NOSTRU CA NATIE SI TARA, SUB SCEPTRUL M.S.REGELE FERDINAND I ! Dupa data asta incep pentru REGATUL ROMANIA MARE si MARIA SA POPORUL ROMAN lucraturile, ticalosiile, in care sunt implicati in principal cei care fac tonul si muzica pe planeta Pamant: rusii si americanii sau mai clar asa, varfurii financiare oculte din Lumea asta cam prost facuta care au ticluit si probabil ca ticluiesc ticalosii la adresa tarii noastre si a poporului roman ! Remarc doua ticalosii la adresa amaratei noastre de tari si la adresa romanilor; cea din 30.dec.1947-cand s-a alungat din tara NORMALITATEA: DEMOCRATIA, CAPITALISMUL, MONARHIA si s-a inventat republica tovaraseasca, urmate ani buni de stalinism, cand cozi de topor autohtone, in special analfabetii satelor si oraselor, in cardasie cu serviciile TI n locul lor au promovat analfabetii autohtoni grupati in PCR urmate de jefuirea tarii de resurse, timp de 20 de ani, in folosul fostei URSS ! Remarc din tovarasie perioada anilor ’65-’89 cand sub conducerea comunistului Ceasescu Nicolaie si alti comunisti patrioti, prin eforturi mari ale poporului roman in privatiuni mari de la un trai normal, tara noastra a ajuns in randul tarilor medii dezvoltate( avea 11 mil.locuri de munca,in special in fabrici si uzine, NU AVEA DATORII, avea creante de multe miliarde de dolari de incasat , s.a.m.d. !); cea din-dec.’89,… va urma.
Dle c.g. Am mai incercat sa va atrag atentia asupra perioadei 1965-1989, dar vad ca FARA SUCCES si e pacat.Constat ca aproape toti
cei care posteaza aici si-au ocupat cate o falie a realitatii romanesti,cu mai mici sau mai mari interferente si se bate pentru ea
impotriva…”navalitorilor”. Am crezut ca veti intelege ca nu pot exista internationalisti patrioti, Ceausescu in 1968 jucand cartea „independentei” de Moscova la ORDINUL Moscovei, iar in anii 1980 a inventat „national”-comunismul intrucat nu a inteles ce vrea KGB, aripa Andropov-Gorbaciov si opunandu-se, a devenit un PARIA al Miscarii Marxiste. Nu a putut sa inteleaga renuntarea la
miliardele de victime ale marxismului prin revenirea (de POZA) la capitalism ca o noua forma(de fapt veche, dinainte de 1917) de subminare a capitalismului, DIN INTERIOR!!! A supus poporul la suferinte inimaginabile pentru ca neplatind datoriile nu mai putea
obtine noi credite care sa subventioneze FALIMENTUL. Comunismul e falimentar organic, oricate fabrici si uzine ar construi!!!Doar
sub aspectul asigurarii salariilor de subzistenta as putea sa va dau dreptate.Si in privinta absentei marii coruptii, dar, si aici
apare un „dar” important, de bogatiile Romaniei dispunea doar partidul si comandantul suprem, nu si poporul Roman. In consecinta,
problema se pune daca vrem sa ne „bucuram” de viata asigurata la limita,in toate privintele,dintr-o inchisoare sau vrem libertate.
Excelent articol! Bravo Ciprian!oare cati gandesc ca tine?asemenea articole trebuie sa apara zilnic si sa fie citite cu atentie de cei care inca ne vand tara,unii guvernanti,presedinti sau parlamentari…asa zisi cei care lupta impotriva coruptiei!!!
Mundus vult decipi, ergo decipiatur ! Alo ,oameni buni , roman nu denumeste o origine etnica , ci denumeste un sclav RUMÂN s. iobag, șerb, vecin, (rar) serv, (înv.) prost. care este proprietate a Corporatiei statale ROMANIA . Denumirea naturala reala a etniei este dacii .
Excelent aricolul!!! Din pacate cu aceasta „societate civila” dirijata si manipulata la greu…acesti tfl-isti nihilisti ar trebui tratati cu o doza de lege aplicata fiecaruia dintre ei… „dura lex sed lex” …fara menajamente…dictatura minoritatii= ANARHIE !
Dragos , la un asemenea articol ai dat cu batu-n balta , n-ai inteles nimic , da mana cu „Realistul(?) si mergeti la crasma sa va varsati veninul in loc sa postati baliverne prin ” Cotidianul ” . Ramaneti in lumea voastra , Ciprian Demeter prapadeste condeiul de pomana cu voi !
Dragos , anarhie inseamna fara conducatori si este un ideal utopic al societatii umane in forma ei cea mai visatoare in care toti ar fi normali la cap si vegetarieni . Ce zici tu se numeste DICTATURA CORPORATISTA adica ce a este acum in corporatia Romania .La noi nu exista legi , ci niste decizii arbitrare si temporare ale unor Agenti slugi ale unor supra-corporatii militare financiare politice si juridice din vest .
A fi român înseamnă a fi forță de muncă ieftină ( sclav modern), asta suntem în fapt pentru occidentali și nu numai.
Excelent, Ciprian Demeter !
A trai in strainatate ca roman, te face de doua ori sa fii mai roman. De ce? pentru ca daca trec strada de nebun printre masini sau arunc o hartie pe jos, sau nu strang rahatul dupa catelul meu, sau nu ies sa matur frunzele de pe trotuarul primariei cum fac toti ceilalti, vecinul nu va zice „uite si pe vecinul ce face”. Ci va zice: „Uite si pe romanul ala cum se comporta” . Si asta inseamna sa iti faci neamul de rusine. daca iti pasa ! Daca esti roman.
A fi roman inseamna in primul rand sa stii ca trebuie sa nu iti faci neamul de rusine. De la cum te comporti pe scara blocului sau in fata lui. De la cum stii sa respecti regulile chit ca iti convine sau nu. Inseamna ca inainte sa faci un gest simplu cum ar fi sa parchezi pe trecerea de pietoni , sa te gandesti mai intai daca gestul tau ii poate afecta pe altii. Asta inseamna sa fii roman. Sa renunti sa fii egoist, egocentrist, intolerant. Sa renunti sa mai barfesti pe altul si sa-ti pese mai mult de ceea ce iti arata oglinda cand te uiti in ea! Sa cauti sa vezi unde ai gresit si sa nu mai cauti vinovati pentru propriile tale greseli. Da, asta inseamna sa fii roman, ungur, neamt, bulgar sau orice altceva. Altii o fac mai des, dar tu romane, patriot de Facebook si vecin cu mine pe scara blocului, o faci, din punctul meu de vedere, foarte rar !
a fi roman inseamna in primul rand sa iubesti pamantul stramosesc aparat cu sange de inaintasii nostri la Posada, Rovine,Vaslui, Calugareni, Plevna, Marasesti, Oituz…
in al doilea rand inseamna sa nu te lasi calcat in picioare de straini !
ideia ca nu putem sa ne conducem singuri este indusa si impusa prin propaganda vicleana de strainii s-au infiltrat in institutiile statului ca lupii la oi !