Bine, am înţeles că domnul Iohannis este hotărât să candideze pentru un nou mandat de preşedinte al României. Şi am mai înţeles că acestuia nu-i este frică de nimeni, iar zâmbetul larg afişat de domnia sa demonstrează că este aproape sigur că va ieşi victorios. Sau că va fi scos învingător, nu ştiu exact cum este corect.
Însă, n-am înţeles ce-l recomandă pe sibian pentru cel de-al doilea mandat de preşedinte al României. Ce a făcut acesta pentru ţară, şi nu pentru familia sa şi pentru cei care l-au propulsat la vârful statului, în cei patru ani de mandat scurşi până acum? Şi-a respectat cumva Klaus Iohannis promisiunile făcute în campania electorală şi jurământul depus la învestitură? A fost domnul Iohannis preşedintele tuturor românilor şi un mediator între stat şi societate aşa cum îl obligă Constituţia? A fost domnul Iohannis preşedintele pacificator şi unificator aşa cum s-a angajat atunci când a simţit că haina de primar i-a rămas mică şi a dat comandă pentru haina de preşedinte de ţară? A făcut domnul Iohannis din România o ţară mai puternică şi mai respectată în lume?
N-am înţeles de ce şi-ar dori domnul Iohannis să continue la Palatul Cotroceni. Are lucruri importante pe care le-a început şi pe care vrea să le ducă la bun sfârşit? Vrea să lanseze o dezbatere cu scopul de a da ţării o altă Constituţie, pentru că cea existentă este depăşită şi generatoare şi întreţinătoare de conflicte între instituţiile statului? Ar fi o idee. În plus, i-ar da posibilitatea lui Klaus Iohannis să strecoare şi o modificare la aliniatul 2 al articolului 84, care spune că „preşedintele României se bucură de imunitate”. Constituţia ar trebui să prevadă că preşedintele României şi întreaga lui familie se bucură de imunitate totală. Astfel, nimeni nu şi-ar mai permite să facă plîngere penală împotriva soţiei preşedintelui României şi niciun procuror nu ar mai îndrăzni să o invite pe aceasta la audieri. Astfel, soţia preşedintelui nu ar mai trebui să se scuze că ba o doare în gât, ba o doare în cot şi de aceea nu se poate prezenta în faţa procurorului. Astfel, preşedintele României ar avea linişte acasă şi s-ar putea concentra pe problemele ţării. În plus, nu ar mai avea nicio reţinere atunci când va trebui să le ceară bandiţilor de parlamentari să aprobe imediat cererile procurorilor de ridicare a imunităţii colegilor bandiţi din Parlament.
Cine va recomanda? Famiglia!